1,402 matches
-
putea să ne primească. Se pare ca a suferit mult în ultimii ani din cauza a tot felul de boli. Mulți ne miram cum de poate să reziste atâta un părinte atât de plăpând și aproape dintotdeauna suferind, în timp ce alții mai voinici se tot duceau. Pe birou, în parte răvășite, pe mijloc, în parte stivuit, pe la colțuri, se aflau numeroase cărți și hârtii. Cred că primea destul de multe scrisori. Mai târziu a apărut, la capul patului, și un aparat de radio, destul de
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
pește, pe care-l înghițea cu nemiluita. De carne de om, căreia ajunsese să îi ducă dorul.” Atrași în mrejele ei i-au căzut victimă „pescari iscusiți”, „copii neștiutori”, „copilandri”, „flăcăi”. Din rândul sătenilor se remarcă Aliman, un tânăr frumos, voinic, curajos, pescar iscusit, cu o gândire realistă, nu crede în poveștile despre „știme schimbate în lostrițe, ori de naiba prefăcut în pește.” Pentru el lostrița este un pește adevărat pe care ca orice pescar își propune să îl prindă. După ce
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
Este gingașă, simțitoare, dornică de mângâiere. Pentru că de ea se îndrăgosteau toți cei care o vedeau, împăratul a izolat-o într-un palat de o frumusețe unică, înălțat special pentru ea. De ea se îndrăgostește Gheorghe, un flăcău frumos, îndrăzneț, voinic, iubit de toată lumea. Cei doi sunt uniți de o iubire puternică și curată, pentru care sunt dispuși să își sacrifice viața. Se întâlneau în taină, la lumina lunii pe stânci și ea cânta cu un viers „curat, puțin mâhnit, cu
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
-i fie soțioară, Zăpadă-Albă, frageda făptură. Acum e un copil, dar o așteaptă păzind-o pân-o fi să crească mare, fecioara cea mai mândră de sub soare, de dragul ei s-ar prinde-n luptă dreaptă. Ăst-timp, împărăteasa dă de veste, voinicilor din zarea luminată, că cel ce-o va salva pe scumpa-i fată, se va-nsoți cu ea ca în poveste. Cercat-au mulți s-ajungă în tărie, dar monștri puși de pază îi alungă; niciunul nu răzbește să-i înfrângă
POVESTE DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367780_a_369109]
-
care cunoaște această durere a neputinței de a merge? Și, care inimă nu a tresărit citind, sau ascultând cu respirația întretăiată, povestirea faptelor minunate ale Greuceanului. Cine oare nu a simtit o mare încercare emoțională citind finalul basmului Prâslea cel voinic și merele de aur? Și, atunci, conceptul de autoritate nu domină ființa noastră în tot ceea ce ne dorim să fim? Note: 1 Sarea-n bucate, basm popular cules de Petre Ispirescu, Editura Corint Junior, București. 2 Tradiția (lat. traditionem, acc.
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]
-
în anul 1827, Colecția Restituiri - București, 2001. 19 Idem 13. 20Măștihoaie, mamă vitregă în zona de Nord a Ardealului. 21Fata uncheșului cea fără noroc, basm popular cules de Tudor Pamfile, volumul Basme populare, Editura Blassco, București, 2006. 22 Prâslea cel voinic și merele de aur, basm românesc cules de Petre Ispirescu, volumul Povești nemuritoare, Editura Tineretului, București, 1968. BIBLIOGRAFIE 1. Vladimir Iakovlevici Propp, Morfologia basmului, București, Editura Univers, 1970. 2. Orlando Balaș, Reprezentări ale feminității în eposul germanic medieval, Cluj Napoca, Editura
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]
-
pe prispă - de unde a și fost furată; Veneau, după câteva manevre magice, feciorii la fetele adunate în casa Cârnei; Vinerea „se ținea ca de sărbătoare, ca să nu bată gheața (grindina)”; „Vine Măria sa Herleșu!”; „Vezi că te spun la mă-ta”; Voinic și ciudat, „Vine îmbrăcat în crengi și frunze, drept către ea”; „vine un airoplan în zarea noastră”; „Valea Hranei este acum ca un bătrân gârbovit de ani și trudă”. V - coadă de rândunică. Viața Satului deja de ieri. Egală în
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
După un spectacol gratuit pentru noi dar nu și pentru cel ce-și făcea o bună reclamă vocii sale deosebite, chiar acolo pe loc, aerul stătut și leneș de-atâta așteptare a vibrat de o voce baritonală izbucnită din pieptul voinic al unei matahale de om de culoare pe care l-am crezut beat la început, însă textul și unduirea duioasă și apoi persoanele cărora cântecul le era dedicat - o femeie simplă, albă cu doi copilași mici, unul în brațe la
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
Să stai cu ea liberă și să se vindece? - Așa credeam. Mă înfășori cu ceva, mai mă freci cu vreo alifie și-mi trece. - Nu merge. Oi fi tu vânos, dar nu uita câți ani ai pe umerii tăi ăștia voinici. - Neculai, dapăi, fratele meu, tu știi ce ai de făcut că ești doctor de oase, numai să-mi treacă cât mai degrabă, că nu-i bine cu ea legată de gât, mai ales când merg la culcare. Nici să mă
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
norocos. După acest eveniment, m-am retras la uneltele mele și am schimbat nada în cârlige. Era deja ora nouă, începuse să fie mai cald pe mal, iar broaștele și-au început concertul. Un broscoi, cât un pumn de om voinic, stătea pe o piatră la marginea apei și își umfla două baloane în zona capului, scoțând un orăcăit gutural. În păduricea de pe malul celălalt, se auzea cucul cântând, strigându-și numele. Ca un ecou, și alte păsări îi răspundeau din
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
pe Munte și pătrunde într-o altă lume, o lume veche, arhaică, cu rosturi din veșnicie. Aici o găsește Mutu, om ce trăiește “în cealaltă parte a Piscului”, care vânează împreună cu lupii. El o duce în casa lui Barbă, bărbat “voinic ca un taur, dar blând din fire ca mielul și frumos ca un zeu pregătit de ursitoare să înfrunte pentru alții primejdiile”, ce își câștigă traiul din “negoț cu miere și păstrăvi”. “Un altDumnezeu” Dacia, femeia cu nume simbolic, trăiește
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
învârtindu-l pe năzdrăvan. „Eu am făcut savarine, pentru toți!” ne arată piciul. „Aoleu, iar avem probleme la numărat? Păi noi suntem 4 și tu ai făcut 5 savarine!” „Dar n-am greșit, tati! Tu ai două, pentru că ești mai voinic!” „Da, așa e, sunt mai voinic! Hai să păpăm, să te faci și tu voinicel, că eu, dacă nu ajung înapoi la timp...o să slăbim toți!” mustăcește tati și-l gâdilă pe zmeu. „Poftă mare!” le spun și dau să
UNDE MI-E COPILUL? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367256_a_368585]
-
făcut savarine, pentru toți!” ne arată piciul. „Aoleu, iar avem probleme la numărat? Păi noi suntem 4 și tu ai făcut 5 savarine!” „Dar n-am greșit, tati! Tu ai două, pentru că ești mai voinic!” „Da, așa e, sunt mai voinic! Hai să păpăm, să te faci și tu voinicel, că eu, dacă nu ajung înapoi la timp...o să slăbim toți!” mustăcește tati și-l gâdilă pe zmeu. „Poftă mare!” le spun și dau să plec. „Nu rămâneți cu noi...la
UNDE MI-E COPILUL? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367256_a_368585]
-
aceștia m-am numărat și eu. Exista credința că femeile atinse de mut puteau rămâne însărcinate, chiar dacă până atunci nu avuseseră noroc de copii. Multe mame își încredințau pruncii călușarilor pentru a-i purta pe brațe, ca să crească mari și voinici, feriți de boli pe tot timpul vieții lor. Călușari erau „inițiați” de vătaf, iar el fusese „inițiat” de vătaful de dinaintea lui, pe patul de moarte. Prin inițiere, se trezeau puterile oculte din adâncul ființei lor, puteri ce se aflau în
CĂLUŞARII DIN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368683_a_370012]
-
profesori, el începe cu data de 1 septembrie. Pentru elevi, anul acesta, începe pe 12 septembrie (și nu în clasicul 15). Îmi amintesc prima mea profesoară...de franceză, în clasa a II-a. Față de domnul învățător, un bărbat grizonat și voinic, de vocea căruia tremuram și-n somn, profa asta blondină, de la oraș, parfumată și cu fuste mini, era o încântare. Răscoleam tot satul, până în toamnă, târziu, ca să-i aducem flori proaspete, la fiecare oră. O iubeam toți, din tot sufletul
DASCĂLI ŞI DASCĂLI... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364670_a_365999]
-
treburi, între timp! Parcă îi și vedeam apărând de după dealuri, îmbrăcați în pantaloni și cămăși din pânză albă, cămăși încrețite-n brâu cu cingători colorate domol, pe sub pieptarele de culoarea mierii de mai, pieptare cu chenare cafenii și cărămiziu deschis. Voinici și plini de viață, păreau rupți din stâncile ce alcătuiau munții! Sosise ceasul să se adune la mesele dimprejurul vetrei, mese făcute din dealurile pe care și le șlefuiseră anume, mese uriașe la care să aibă loc cu toții, ei, dragii
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
norocos. După acest eveniment, m-am retras la uneltele mele și am schimbat nada în cârlige. Era deja ora nouă, începuse să fie mai cald pe mal, iar broaștele și-au început concertul. Un broscoi, cât un pumn de om voinic, stătea pe o piatră la marginea apei și își umfla două baloane în zona capului, scoțând un orăcăit gutural. În păduricea de pe malul celălalt, se auzea cucul cântând, strigându-și numele. Ca un ecou, și alte păsări îi răspundeau din
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
am înțeles! Mă voi conforma, răspunse cu aplomb, Daniela. În timp ce se deplasa spre baie, uitându-se zâmbind spre nașa ei de botez, un pic a lipsit să nu cadă atunci când s-a ciocnit frontal de căluțul năzdravan și al său voinic călăreț, plecați la luptă. Aceștia nu erau alții decât cei mai neînfricați luptători, pe numele lor, Adrian, nașul Danielei, îngenuncheat, în rolul calului și Bogdan Ionuț, în vârstă de trei anișori, fiul Danielei și al lui Petru Daniel, în rolul
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
era plin de cuiburile lor. Din timp în timp, un argat de al nostru se ducea și aducea puii cei mai mari ce erau cât porumbeii de mari și mama făcea ciulama din ei. Porci aveam câte unu gras și voinic care era sacrificat de Ignat. Eu fugeam să nu-l aud guițând, dar după ce-l pârleau cu paie și îl spălău bine, venem și așteptăm să-mi dea bășica să o umflu și să o umplu cu grăunțe să sune
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
am, au luat foc. Zor nevoie să mă întorc înapoi, lor nu le trebuia o fosilă care să cadă pe capul statului să-i dea ceva să nu crape de foame, fără să muncească. Lor le trebuiau malaci tineri și voinici care să accepte „job-urile” ce nu le plăceau canadienilor, gunoieri, spălători de vase etc. Și când colo s-au trezit cu un ghiuj bătrân și culmea, pe deasupra și inginer. Eu m-am ținut cu dinții, am îngăimat și eu
MICHELL TURCOTT SECURISTUL CANADIAN de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349154_a_350483]
-
el nu mai știa ce se petrecea în țară. Uneori, în nopțile senine, o caleașcă de aur brăzda bolta înstelată de la un orizont la altul și dispărea undeva între munți, iar către orele dimineții făcea cale întoarsă. Acest bătrân destul de voinic, puternic și ager, cu auzul de panteră și privirea de acvilă, era vizitat în fiecare anotimp de o pereche de tineri îndrăgostiți. Acești tineri nu erau alții decât proprii săi părinți, Narcisa și Prințișor, care-și vizitau unicul copil rămas
XXXIII. BĂTRÂNUL DIN CARPAŢI (URMAȘUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348533_a_349862]
-
dragoste. 5 Țâpuritúră, țipurituri, s. f. (reg.) Strigătură (1) specifică în cântecele maramureșene. - țâpuri + suf. -ătură. Cf. DEX, Editura Academiei Române, București, 1975. 6 Leca Morariu, De la noi. Povești, poezii și cimilituri populare, p.33, povestea Cel mai mic, cel mai voinic, Editura Minerva, București, 1983. 7 Jean Chevalier, Alain Gheerbrandt, Dicționar de simboluri, III, p.118, Editura Artemis, București, 1995. 8 Balada Toma Alimoș 9 Hore despre cei doi frați: Gheorghe și Iosip, culeasă în 1903 și publicată de folcloristul Alexandru
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
-se cum se cioplesc buștenii cu niște cuțitoaie mari cât toate zilele ni se părea nouă, cum erau tăiați cu joagărul iar grinzile rezultate erau găurite cu burghiile, cărate cu spatele de câte patru sau șase înși din cei mai voinici sau înșirați doi câte doi cu lemne groase trecute pe de desubt și, odată aranjate peste bârnele de protecție erau fixate cu buloane de fier bine strânse la capete cu șaibe și piulițe. Fetele ieșeau dumineca la horă gătite cu
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
de zmeură și afine. Să tot muncești, să tot trăiești într-un loc atât de bogat și liniștit! La așa gospodărie, se găsi și o femeie care să stea cu el. Doar că femeia, mult mai tânără și mult mai voinică, când și când, mai ales în ultimul timp, îl mai aranja pe moșul ei să fie ascultător atunci când acesta se răzvrătea și se sfădeau, vroind ca treburile gospodăriei să meargă după capul lui. Iuțman și nevastă-sa au trăit o
IUŢMAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349857_a_351186]
-
Ca și două flori./ Ei jucau în doi/C-așa-i pe la noi./ Dar acum toți țopăiesc/Parcă înnebunesc./ Ei în doi jucau/ În ochi se uitau/Iar acum nu se privesc/Parcă se urăsc./ Erau case mici/ Și ficiori voinici/ Fetele furca torceau/ Și frumos cântau./ Nu vă supărați/Și mă ascultați/Hora-n patru s-o jucați/Ca să n-o uitați,/Căci așa-i frumos/ Și gospodăros.” Pamfil Roată, originar din Ciocănești, stabilit în Vatra Dornei, interprează compoziții proprii
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349905_a_351234]