1,651 matches
-
tînăr prinț printre borfași - cum îl închipuia o dramă shakespeariană pe un viitor monarh -, cînd, pornit să-și vădească lamura talentului, insul acesta de elecție nimerea în vinovata, cinica alcătuire a refuzului sistematic, a combinațiilor inavuabile la care se dedau, voios, comisii de mioapă decizie. Și nu era vorba nicicum despre experiențe îndoielnice, aparținînd unei etape de ucenicie, fiindcă în asemenea opere, ignobil respinse, cîteodată cu acompaniament de sarcasme, izbucnea copleșitor, fără putință de tăgadă, însăși aura geniului. * Nu m-am
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
cea mare. Suprema. Des amintita în epopei perversuri rostite. În schimb, la vremuri de restriște, românul nu are ce face. Și atunci, dă o fugă. Invocă toți dumnezeii posibili și, după ce otrăvește fântânile și pârjolește holdele, se așază, prevenitor și voios, pe un aliniament mai sigur, pe o poziție dinainte stabilită. În pădure. Acolo, poate să-și dojenească pe-ndelete soarta, ce i-a fost, încă din cele mai vechi timpuri, potrivnică, spre deosebire de codru, fratele său bun cu care a străbătut secolii
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
creațiilor ce-l ilustrează... Dacă încercăm totuși a stabili (deși e dificil) un numitor comun definițiilor, prea adesea deconcertante, care s-au dat postmodernismului, am putea vorbi despre o reluare, neevitînd registrul ironic și parodic, al formelor anterioare, un eclectism voios ce s-ar putea să semnaleze o sleire a invenției, o ocultare a „originalității“. De unde un soi de histrionism („un simulator de emoții și de trăiri“ zice Al. Mușina), degajarea caracterului de artefact al poeziei care nu ezită a-și
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
mîine am să rămîn fără tine/ Și ai să-mi rupi sufletul/ Dacă ție ți-e mai bine să nu stau lîngă tine/ Am să fac cum spui tu/ îmi plînge inima în mine". Uite și visul american, în varianta voioasei manele românești: "Frumoasă viață duc/ Să fii la fix/ Cu banii"; Oare ce m-aș fi făcut/ De nu te-aș fi cunoscut/ Săraci amîndoi am fost/ Am pornit cu greu de jos/ De la lingură și sare/ Poate de-am
Doina de jale și maneaua de criză by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6615_a_7940]
-
mereu în preajma vieții de azi, trăiește pe un bob de rătăcire. Care nu e alunecarea unui cameleon, care s-ar drege ușor, ci, la fel ca înainte, a unui om așezat, chibzuind totul. O lecție pe care o dă superficialitatea voioasă cumpătării mohorîte. Astfel de oameni - cumsecade, în fond, fiindcă primul gest pe care-l fac și Stavrache, și Popa Niță din Dobreni e unul de mărinimie, dar ros pe dedesubt fie de păcate trecute, fie de machiavelîcuri gîndite în perspectivă
Vizită... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6634_a_7959]
-
fiindcă existența este de multe ori dură, autorul exclamă bine dispus, vrînd parcă să ne menajeze: Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singură este veselă și nevinovată. Ce-i drept, e drept. Dar și îndemnul, Cît de voios! Să-l urmăm... Cu el în minte, ne aplecăm părtunzînd surîzători pe sub arcul sutei de ani înflorite, în raiul de ștrengării al Amintirilor...
Creangă: un rai de ștrengării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6579_a_7904]
-
bea mastică. Poate Ile, / Cînd o să crească, mă va face: BOU! / Azi îi aduc un melc de zece kile / De ciocolată și i-l torn cadou" ( Acum voi bea mastică. Poate Ile...). Ori: Îmi șterg de cizme spada. Am tăiat, / Voios, cincizecișișapte de cocoși/ Și-am uns cu sînge-ntregul meu palat, / Ci-ndeosebi patul cu ciucuri groși" (Fratele lui Robinson Crusoe). Dar, de la un timp, Emil Brumaru construiește o altă lume la antipodul celei fragede, serafice în care se complăcuse inițial
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
românești. Pentru una dintre ele, cea a lui Lev Troțki, caragialismul, așa cum este întrupat în O scrisoare pierdută, este eminamente satiric și definește în eternitate lumea politică românească și spiritul său iremediabil corupt. «Absența totală de principii, înșelătoriile vulgare, corupția voioasă a moravurilor și șantajele abile sînt elementele constitutive ale politicii și moralei guvernanților României așa cum sînt ele zugrăvite în Scrisoarea pierdută", susține Lev Troțki. Pentru cealaltă, interpretarea lui N. Steinhardt, caragialismul este de natură esențial religioasă și «Decodează» ortodoxismul nețărmurit
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
în română, nota mea, MI), strălucitul scriitor satiric român Caragiale, mort anul trecut, a biciuit moravurile politice românești, la fel cum a făcut Gogol în Rusia, în Revizorul, cu cele ale birocrației rusești. Absența totală de principii, înșelătoriile vulgare, corupția voioasă a moravurilor și șantajele abile sînt elementele constitutive ale politicii și moralei guvernanților României așa cum sînt ele zugrăvite în Scrisoarea pierdută - scrie Troțki după ce reproduce începutul editorialului scris de Simeon P. In același stil economic și auster se face apoi
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
de școală nouă e simplă și devastatoare: adunăm Eminescu cu zero, împărțim la doi și obținem media. Peste zece ani, adunăm acea medie (devenită între timp elită) cu baza zero, împărțim iarăși la doi, și tot așa, până la deplina și voioasa reîntoarcere în copaci, sub oblăduirea ONG-urilor flasc zâmbitoare și etern grijulii cu proliferarea nestăvilită a prostiei. E o viziune perfect controlată, la adâncirea căreia se lucrează neobosit. „Insuportabila ușurătate a ființei", din vremea lui Kundera, a ajuns azi, după
Industria Shakespeare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6418_a_7743]
-
nor,/ Un trăsnet se descarcă! Zic Tatăl nostru și Grivei/ Se uită țintă-n ochii mei:/ Și el se roagă parcă.// Dar iată! cît ne-am închinat,/ Un colț de cer s-a luminat./ Și codru-i plin de soare.../ Ieșim voioși la cîmp deschis/ Și-mi pare că a fost un vis / Furtuna trecătoare!... (Furtuna). Mai interesant devine Șt. O. Iosif - poet al erei moderne. Evocînd temele dragi semănătoriștilor, el lăsa impresia că urmează mai degrabă o modă; cînd atmosfera simbolistă
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
pentru că timpul, care este implicat inevitabil în progresia de cîștig a cametei, îi aparține numai lui Dumnezeu! Să nu uităm că sînt lucruri, și în situarea noastră față de această amenințare a crizei, care pun sub semnul îndoielii unele practici curente, voios iresponsabile. Degeaba ne consolăm că s-au întrunit miniștri și că unul a spus una și altul a spus alta! Miniștrii se contrazic de la un an la altul. Un Președinte pe care l-am citit astăzi făcea un elogiu deșănțat
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
își urma neabătut planul lui de autoreconstrucție, și nu puteam decît să mă bucur pentru el că are atîta tărie să se reconstruiască construindu-și o casă. Era dreptul lui să se vindece de durere și să se salveze. Clădeau, voioși și intempestivi, casa cea nouă, cu etaj, castelul viitoarelor bucurii, în care să încapă cu toții, în care toți să fie fericiți cum niciodată n-au fost. Teoretic, au prevăzut și pentru mine și P. o cameră. N-am avut-o
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
înapoi în bătătura casei părintești, după pupat piața endependenți, orice răzgândire devine suspectă. Pe acordurile unei hore din bătrâni, pocăința tânărului Iorgu e consfințită în fața satului. I se cere altceva onorabilului domn Cațavencu, învins, decât să conducă dansul? Procedeul demascării voioase, fără supărare, în care câștigă cei care știu să aștepte - tot Iorgu ajunge la mâna unchi-su, și nu invers - se păstrează și se rafinează de la o vârstă a comicului la alta. Chiar dacă e clar cine pierde și, în definitiv
Scrisoarea lui Iorgu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5796_a_7121]
-
După-masă mai des ți se face dor de cei dragi dispăruți... - Cum, nu seara?... - Seara încep fantasmele; realitatea, serile, se retrage -, și când îți apare cineva drag, dacă nu la amiază, cu realitățile impunându- se - cum persoanele iubite odinioară?... Rânjetul voios al lui C. prezentând condoleanțe... Trebuie să vrea, să dorească și Dumnezeu să ia legătura cu tine, spunea răposatul doctor C. Daniel, psihanalistul lăsându-se psihanalizat de bunăvoie... Opera scuză nebunia. M. Foucault în Istoria nebuniei. Pravila lui Matei Basarab
Amprente (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5799_a_7124]
-
este una inegală dar, mă rog, atîta pot eu). Păi, domnilor neorepublicani!, ceea ce spuneți este ceea ce ni se întîmplă și nicidecum modalități de a ne îndrepta spre noutatea ce vă bîntuie imaginația. Cu aceste șapte truisme, pentru a ne îndrepta voioși spre Noua Republică este de ajuns să batem pasul pe loc.” Mai există și un Decalog al Noii Republici, care e în același timp și un acrostih, cheia acestuia fiind... ALBAZAPADA. Să nu ziceți că am presupus noi că asta
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5068_a_6393]
-
nu-l agățase Dumnezeu în cârlig, de câte ori nu venise cu mama lui la bâlciurile zgomotoase! De câte ori nu privise și el cu mândrie fetele din toate satele din jur cum joacă sub acest plop mare cu frunziș des de se sfărâma voios pământul! Dar odată, când era de douăzeci de ani, și stătea tulburat sub plop și ținea un trandafir... Se înfioră. Apăru iarăși pe neașteptate înaintea lui Aceea, în taină sărutată, de o mie de ori sărutată, și-avea ascunse la
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
lungă. M-a apărat cavalerește de câte ori i s-a părut că sunt amenințată. De dragul unei cauze în care credea, intervenea cu dezinvoltură și în bătăliile de pe bloguri, ca un spadasin electronic. Mă leagă de el 30 de ani de prietenie voioasă, reconfortantă, în care nu ne-am certat nici măcar o dată. Și nu mai știu cum aș putea să-i mulțumesc pentru toate astea.
Lui Leo, magister ludi, in memoriam by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5630_a_6955]
-
Spre cerul senin se înalță Rotocoale din fumul de tun. Din casele-n flăcări zboară Zmee negre aduse de vânt, Cei din carusel vor să prindă Crâmpeie plutind în văzduh, Vântul din casele-n flăcări Flutură fustele fetelor, Râde mulțimea voioasă În ceas de blândă duminică. Ce morală reiese de-aici ? Oamenii vând, se-amuză, iubesc La Roma sau la Varșovia, Ocolind rugul de cazne. O altă morală ar fi Trecerea a tot și a toate, Uitarea ce se așterne Când
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
-se pe rug, N-a găsit în graiul omenesc Nici măcar un singur cuvânt, Să spună adio omenirii, Celor ce vor fi rămas, Ce aleargă să toarne vinul, Să vândă stele de mare, Măsline și citrice-n coșuri Cară în zarva voioasă. El era departe de ei, De parcă trecuseră veacuri, Ei au așteptat doar o clipă Să-și ia zborul în flăcări. Și cei dispăruți, singuratici, De lume uitați prea curând, Le este străin graiul nostru Ca limba pe altă planetă. Și
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
și Cervantes: „În zilele noastre, când viciile societății pe care le ironiza Caragiale sunt nimicuri față de gangsterismul bântuitor într-o lume a criminalității organizate, într-o societate obsedată de bani și posedată de lăcomie, infernul caragialian pare un purgatoriu de voioasă relaxare. Ar fi, prin urmare, Ion Luca Caragiale contemporanul nostru, dar nu altfel decât Cervantes sau Shakespeare. Când, ca să batem nițel și făgașele sociologiei, din România vechiului regat, punând în circulație acei bănuți la mijloc găuriți - jalea cerșetorilor dar nu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4538_a_5863]
-
un rezultat mai sigur a propos de onoarea ce Doamna Apostoleanu ne face, de astă dată, invitându-ne la Balul Domniei Sale, mai nainte de a vedea pe toți camarazii; acum însă când știu că mai toți acceptă cu atât mai voioși cu cât această onoare li se face prin Domnia Voastră, mie nu-mi rămâne decât să vă adresez cele mai afectuoase mulțumiri pentru interesul ce puneți pe prezența noastră în mijlocul Domniilor Voastre. In ceea ce privește rezerva ce Doamna Simeonescu își face pentru
O scrisoare de la pictorul George Demetrescu Mirea by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/8477_a_9802]
-
și punctuația. De vreii să fii nemuritor Poete scrie pentru țară Vers simplu dar cutezător În el mândria de popor tresară. Scrie de daci și de romani De munți de râuri și câmpii De muncitori și de țărani De cântecul voios de ciocârlii Scrie de ce ni drag, de ce iubim De ești poet și de partid să scrii Prin el în țară liber azi trăim Scrie cât mai frumos așa cum știi Să scrii că noi muncim din greu Că totul nu-i
Poezie scrisă de Ceaușescu, descoperită în arhivele comunismului by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/36093_a_37418]
-
flaminda să-și dea cu presupusul, e lihnita să tragă concluzii, abia așteaptă să acuze. Ciuvică salivează, Gâdea icnește sentințe, Abraham pozează unsuros în avocatul încrezător și profesionist. Gata, masa e pusă, luați o porție serioasă de manipulare și rigiiti voioși la finalul festinului care v-a hrănit pofta de răzbunare! E an electoral, Traian Băsescu știe ce înseamnă loviturile de acest gen. În 2009 am văzut de la doar cîțiva metri distanță cum explodează o bombă de tonajul asta, faza Geoana-Vantu
ÎNREGISTRĂRI MIRCEA BĂSESCU. Tapalagă, Turcescu și Sorina Matei, reacții dure by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/29295_a_30620]
-
au un rol benefic. Dacă vrei să percepi acut, pînă-n măduvă, un Dostoievski, sau un Proust, sau un Faulkner, sau un Kafka, sau un Joyce etc., rabdă eroic întîi măcar un roman de, să zicem, Anthony Trollope!!! (Pauză. Juna Rodică voioasă trece...) Să mă las în voia cuvintelor, să le înșir fără grijă, exact cum doresc dînsele? Poate că eliberate de prejudecățile mele de buchisitor tenace, de ticurile, de obsesiile inevitabile (cum naiba să te debarasezi de obsesii?), vor fi mai
Înger la conovăț (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15044_a_16369]