1,218 matches
-
cortina plumburie a pleoapei cu liziera genelor, văzîndu-și mai departe de cîntare, cu ochii mijiți și cu o gură deschisă rotund, ca un pește, Încît Dionisie presimți În privirea camuflată, În gura ca de pește, o anume fățărnicie, o detașare voită, poate considerație, dacă nu doar o moțăială de lunatic. Căci astfel merg doar lunaticii, duși peste abisuri de mîna Atotțiitorului, de o cutezanță care nu vede hăurile, de o nesăbuință ce vine dintr-o credință ancestrală, de forța păgînă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ar fi o desfătare nemodelată de inteligență? O descărcare nervoasă parcurgând mușchii unei broaște pe care cercetătorii au lăsat-o fără encefal, un spasm pierdut în cosmos, o cheltuială inutilă diluată în azur... Plăcerea la care aspiră Aristip este deci voită, dorită, aleasă, stăpânită, creată prin propriile îngrijiri. Ea nu-l debordează pe cel care o face să apară și nu-l duce dincolo de limitele ființei sale, ci îl lasă între ele, să-și locuiască propriul sălaș. Adevărata jubilare constă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
la pândă, pentru a reprima pe loc orice înmuiere a atenției și a disciplinei - și valetudinarul Ion Antonescu, cu lecțiile lui impersonale, clasele lui somnolente? De la început ne-a luat în mână, ca o plasmă amorfă, să ne dea figura voită de el. Maculator, caiet de teme pe curat, caiet de extemporal, abonament în masă la Gazeta matematică! De nu - 1 la catalog și lungă dizgrație. Banciu a săvârșit cu noi, ceea ce Comitetul mântuirii publice săvârșise altădată cu Franța. Ne-a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
imagine, după o asociație uneori strict personală și deci necontrolabilă; între poet și cititor se rup, astfel, multe din treptele ce ar trebui să-i unească; și, deși ceea ce pare arbitrar are o lege lăuntrică, totul rămâne într-un ermetism voit și cu atât mai admirat cu cât e mai greu de pătruns. Deși e în scădere, printr-o astfel de particularitate, influența lui Ion Barbu asupra poeților tineri în ultimul deceniu a egalat aproape influența lui Tudor Arghezi...1 Eugen
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Doar în noi. Nu trebuie a ne aventura în spațiul „nepătrunsului ascuns” (Lucian Blaga). Nu avem nevoie a dezlega mistere. Nu e nevoie să protejăm misterul. Ci să privim doar spre „Lumea vieții lăuntrice”: „Le monde fluide en moi / qui voit dans les formes / l’odeur des couleurs / du Soleil de la nuit...” Între Om și Univers s-așterne „argintăria /ramurilor de stele”: „N-ai decât / să-ți odihnești umbra / ascultându-mi adierea / tălpilor / sub argintăria / ramurilor de stele...” N-avem voie
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
folosit, de efect pur acromatic în cadrul cromatismului aparent. Gravurile lui Pintea dobândesc, datorită unor perceptibile zboruri în albul paginii, de mare imaginativ, si evoluțiilor în spațiul vast deschis dinlăuntrul spațiului real, virtualitățile visării. Catifelarea suprafețelor și matitatea generoasă a ancrasărilor voite traduc un registru de afecte proprii acestui mare narator și liric, care, recurgând până azi la simbolică scumpă artei noastre tradiționale, dar perfect adecvate modernității mijloacelor preferate azi de artist, nu pregeta să se revizuiască brusc și să spună, fără
POEME ÎN LUMINĂ ŞI CULOARE PORTRET DE ARTIST – VASILE PINTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363907_a_365236]
-
și se lasă flori, semn că totuși trecătorii aduc omagii celor care au muncit să scoată la lumină metalele de care umanitatea are strictă necesitate, fie că sunt dintre cele nobile sau comune. Este o mare pierdere pentru România, renunțarea voită și inconștientă, la aceste resurse naturale care ar trebui să aducă poporului român tot ce își dorește, bunăstare și un trai decent. Cine este de vină? Vinovații sunt cei care guvernează țara fără să țină cont de multe criterii economice
4 DECEMBRIE 2009 MONUMENTUL EROILOR MINERI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363056_a_364385]
-
politicii partidului în care credea, culminând cu un atac la credința religioasă a candidatului la președinția țării. Unul din multele momente care contribuie la decăderea PSD în ochii „POPORLUI” a „MILIOANELOR de VOTANȚI” dezamăgiți de minciuni și orgolii este împiedicarea voită a votului din diaspora dovedită prin schimbarea secțiilor de votare din orașele dens populate de români în altele, mai răsunătoare dar lipsite de posibili votanți. Oare noul președinte va putea introduce în conștiința omului dorința de a munci, a munci
VALENTIN VOICILĂ EROUL REVOLUŢIEI LA ARAD de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363271_a_364600]
-
permitea monologul cu tine însăți, unul în care aveai cu siguranță minunea atingerilor întâmplătoare cu cel ce-ți strângea mâna ca semn al prezenței știute. Muzica vorbea de iubire, sufletele vorbeau de iubire, atingerile întâmplătoare sau nu, mâinile împreunate, apropierile voite, toate erau emoție. Si-n jur tăcerea unui mister care nu se dorește dezvăluit, magia unor clipe pe care le-ați fi dorit eterne. Si muzica se oprea. Sufletul trăia emoția speranței reluării, la masă nu odată așteptau alte persoane
PRIMUL TANGO CU EL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362415_a_363744]
-
parnasianismul hermetic al Jocului secund (1930), de Ion Barbu, sau din expresionismul Poemelor luminii (1919) de Lucian Blaga, ori din Plumb (1916), de George Bacovia («verde crud», p. 17) ș. a. m. d., nici pentru prozodia „accidentată“ (dintotdeauna „în cârssie“ / „cârjă“), „voit / ne-voit-ratată“, dar nu ezit a-i aprecia „suflu-i întru zicere de excepție“, zbaterea-i lirico-microcosmică și mai puțin macrocosmic-lirică întru originalitate, „argintul viu“ al nenumăratelor versuri ivite, mai mult ca sigur, în seninătatea nopților cu vârcolacii mâncători de „lună
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
fiindcă aceasta ar însemna să prejudicieze grav asupra comuniunii între membrii ei care sunt la rândul lor membrii sau simpatizanții unui partid sau al altuia, urmează o doctrină politică sau alta. Angajarea Bisericii în rândurile unui partid ar însemna distrugerea voită a comuniunii între oameni, între credincioși, ar însemna în final autodizolvarea ei( ). Biserica, de asemenea, nu poate căuta obținerea puterii pentru ea însăși. Dacă ea ar căuta să dobândească puterea seculară ar însemna o renunțare a ei la misiunea meta-istorică
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE BISERICA SI STAT... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360798_a_362127]
-
însemnătate profund mitică. Literele nu au fost create la întâmplare și nu s-au legat unele de altele decât în urma unor îndelungi fapte de existență umană, trăite, gândite în fundamentul existenței mitice a omului. Fiecare entitate umană, formată prin distrugerea voită a unității de început și a dorinței de a domina, și-a creat un sistem propriu de semne ale căror sunete sunt proprii evoluției sale în timp. Pronunția cuvintelor este un rezultat al culturii acelei entități, la perioada de timp
DISPENSIA NEUROLINGVISTICĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360894_a_362223]
-
așa că eroina mea nu întâmpină prea multă rezistență când își ademenește prada. Dar tot cumpărând ,,prietenie”, ,,afecțiune”, ,,devotament” și ,,supunere”, bineînțeles că resursele economice pe care a contat mereu, s-au cam epuizat . Dintr-odată sărăcia, singurătatea, disprețul celor oprimați voit și nerecunoștința lor s-au năpustit asupra ,,micului colos trufaș”, care acum scuipă venin, se răzvrătește și se dezintegrează cu fiecare clipă. Umilința e insuportabilă pentru cineva care a umilit pe alții, toată viața sa. Nu-mi pot explica cum
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
care, tocmai pentru acele alifii prin care încearcă să acopere lipsa de transparență, l-a sancționat. Fiindcă, iată, eu încă n-am terminat de comentat termenul de „derogare” care se referă cu multe semne de întrebare la contracandidatul său, că voita lipsă de transparență cu care se consumă pernicioasele mocneli din PSD, explodând din când în când, dar mai mult cu fum decât cu scântei care să lumineze cât de cât realitatea, mai scot la iveală un complement circumstanțial de loc
PE CAII NĂRĂVIŢI DE ALŢII de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367803_a_369132]
-
poeme - „Schimbarea la pană” (2002), care marchează, într-adevăr, o „schimbare” sensibilă de paradigmă stilistică, poetul făcând în mod frecvent apel, la elemente proprii esteticii „minimaliste” a poeziei postmoderniste, la un registru ușor parodic, de o studiată oralitate și un voit prozaism, discursul poetic fiind, nu de puține ori, potențat de accente umoristice și satirice rafinate, cu forță expresivă, ce amintesc, în multe privințe de sarcasmul corosiv, dinamitard, de aerul de bravadă, de nonconformism și violența pamfletară, contestatară, al valoroasei noastre
VIRTUŢILE JURNALULUI LIRIC DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367988_a_369317]
-
tata nu-nțelegea ce am. “Vreau și eu la mama lu' Cami! “ (sora mea e Carmen... și era favorita mamei). “Dar e și mama ta ! “ decreta tata și mă punea în pat, lângă ea...măcar câteva clipe. Acele îmbrățișări, mai voite, mai “obligatorii“ erau singurele mele împliniri. Și acum, după 25 de ani, mai visez, uneori, momentul acela...mirosul mamei mele, brațele acelea pline și albe. E vacanță iar. Fără păsări, fără purcei...dar cu lectură și, precum se prevede...cu
VACANŢELE DE ALTĂDATĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367384_a_368713]
-
poate denumi și o stare sufletească lăuntrică, interioară, persoana în cauză simțindu-se abandonată, părăsită, izolată de viața socială, de oameni, de lumea din jur și chiar de Dumnezeu. De multe ori prin „singurătate” înțelegem „solitudine”, cu alte cuvinte retragerea voită a unei persoane din tumultul vieții pentru a petrece o vreme singură cu un anumit scop, cum ar fi refacerea fizică, psihică, emoțională, meditația sau cugetarea etc. În acest documentar, fațetele termenului „singurătate” se întrepătrund, fapt care ne ajută să
REZUMAT DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367327_a_368656]
-
mi-am zis - fără promi- siune fermă, fără jurământ, ci așa, ca ceva de la sine înțeles - că trebuie scrisă cartea Piteștiului. Ca să nu se uite - inca din anii de domiciliu obligatoriu observăm la ceilalți un fenomen inacceptabil dar explicabil: uitarea voita; uitarea trecutului - ca să le fie protejat prezentul; uitarea prezentului - ca să le fie asigurat viitorul. Știam, deci, că trebuie scrisă cartea Piteștiului - dar cine să o facă? Desigur, numai cineva care ar fi putut - și ar fi avut dreptul - să vorbească
EDITURA ANAMAROL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367505_a_368834]
-
grâul Lui și doresc să fiu măcinat de dinții fiarelor, ca să fiu găsit pâine curata a lui Iisus Hristos". Aspirația mar �tirică a Sfântului se suprapune astfel peste concepția sa euharistică. De fapt Sfântul introduce în discursul său o confuzie voită, în ceea ce pri �vește gândirea sa despre mucenicie și ceea ce vrea să spună despre euha �ristie. Pentru el, atât Martyria, cât și Euharistia sunt "leacul nemuririi și doctoria împotriva morții", pentru a trăi veșnic în Iisus Hristos. Ambele stări ale
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]
-
poate denumi și o stare sufletească lăuntrică, interioară, persoana în cauză simțindu-se abandonată, părăsită, izolată de viața socială, de oameni, de lumea din jur și chiar de Dumnezeu. De multe ori prin „singurătate” înțelegem „solitudine”, cu alte cuvinte retragerea voită a unei persoane din tumultul vieții pentru a petrece o vreme singură cu un anumit scop, cum ar fi refacerea fizică, psihică, emoțională, meditația sau cugetarea etc. În acest documentar, fațetele termenului „singurătate” se întrepătrund, fapt care ne ajută să
O VIAŢĂ PUSTIE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367219_a_368548]
-
și eu de una, de alta ... Dar am venit în interes de serviciu. Sper că nu vă deranjez? Am văzut că nu mai așteaptă nimeni, așa că am intrat. Știți ce ne interesează pe noi? Martin încremeni. Surâsul prefăcut și privirea voit candidă a individului, îi dădură fiori. Nu avu nici o reacție. - La dumneavoastră vin tot felul de oameni. Unii vă povestesc din viața lor personală. Deh, nu mai e ca pe vremuri, când omul de rând mergea la popă, își spunea
CASA DIAMANT – AGENTUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363564_a_364893]
-
Puterea cu care în ziua de azi, cuvinte considerate desuete sunt folosite atât de clar în viața publică, fără jena că ar exista o surprindere din partea celui, care întâmplător aude ... , e drept, aude, nu și ascultă, dau rezultatul unei coborâri voite a intelectului prin faptul că cel audiat nici nu mai trebuie să gândească, ci doar să expună cuvinte. Cuvintele sunt spuse cu o atâta înverșunare excitativă încât cel care vorbește își desăvârșește în același timp virilitatea, devenind impetuos. De aceea
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
în comun cu mediul în care se înstrăinează singură își forțează imaginea prefăurită, etalează o conduită mimată, conversează degenerat, în încercarea de a-și anula propria condiție și se amestecă în ce nu știe! Într-un carusel mondial de femei voit și abundent colorate ireal, simplitatea naturală și moralul țin de măiestrie, nu mai vin de la sine, lumea contemporană începe să dezaprecieze puritatea. Și totuși, există, mai există femei cu splendoare nu doar modalități de femei. Acestora nu le este nimic
NUAMI DINESCU. ÎN PRIMUL RÂND, UN OM CUMSECADE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364712_a_366041]
-
al focului nestins mă știu, străinul mirosind a poezie, eu nu doresc să fiu o umbră fără zile, e moartă o umbră, porturi fără zare... Întâmplător sau nu cartea cuprinde 33 de poeme! Aș îndrăzni să spun, este o răstignire voită, niciodată durută, pe crucea poeziei, când putrezea vecia în ultimul ei ceas... Asemenea putreziri o să întâlniți mereu în această grădină, în care grădinarul și-a aruncat semințele într-un amurg putrezit... Ecou putrezit! Da! Aceasta e spre o nouă trezire
„POEME CU STATUI” – O CARTE PREZISĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349595_a_350924]
-
care știu că există, pe cei care citesc din pasiune și nu din snobism, pe cei care duc povestea mai departe, indiferent de vitregiile vremurilor. Partea mai proastă este că există un mare sâmbure de adevăr în toată această exagerare voită, care sper ca măcar pe unii dintre dumneavoastră să-i fi amuzat. De fapt, ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns. Mărturisesc că ideea acestei nuvele mi-a venit confruntându-mă cu o realitate cruntă, în care
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]