312 matches
-
fără a se stipula ceva în favoarea românilor. Alteța-Sa dorește să mai adaoge o observațiune psihologică și regretă de a constata că dacă, în viața privată, se întâmplă adeseori ca făcând un serviciu unui amic, el să devie pe urmă vrăjmaș, acest adevăr se aplică mai mult încă în politică. Principele Gorceakoff se mărginește a cita exemplul românilor, și crede că observațiunea sa poate să liniștească în totul pe acei cari se tem că Rusia va dobândi devotamentul absolut al populațiunilor
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
putea lăsa din mâini până la final. După parcurgerea ei am rămas cu sentimentul cu care am rămas după citirea, în copilărie, a Amintirilor din casa morților de Dostoievski și a unui volum azi uitat pe nedrept Necuprinsă-i lumea și vrăjmașă, de Ciro Alegria. Ioan Es. Pop Amintiri din copilăria lui Iov Cartea lui Victor Aciocîrlănoaiei, Dumnezeu a murit în Bărăgan, se citește pe nerăsuflate. În ceea ce mă privește, o recomand Ministerului Învățământului să fie avută în vedere ca o lectură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
redactor șef și preotul P. Birău la Administrație, își păstrează ținuta păstorească, dar, parcă din premoniție, citim și avertismentul: „Fii gata, Române”, semnat de Vasile Militaru: „Fii gata, Române, să-ți aperi hotarul Moșia străbună, fii gata să-ți aperi!... Vrăjmașului țării, de-i scapără-amnarul - Spre pieptu-i, fii gata, din flintă să-i scaperi!”... Viața merge înainte. În 1939, 332 pagini, în 1940 alte 240 de pagini.. * Credința, foaie de zidire sufletească a Mitropoliei Bucovinei de sud, anul XVI, numărul 1
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
parlamentarismului, dar într-o egală măsură chiar ideii de partid. Politicianismul cu excesele sale, cu abuzurile, cu dezlănțuirea poftelor hrăpărețe, a asimilat ideea de partid cu imaginea unei bande în acțiune. Există astăzi un faliment general al partidelor, o pornire vrăjmașă a întregii țări împotriva partidelor, iar drumul spre dictatură este deschis, cum a fost deschis drumul cu aclamații al Regelui" (Inferioritatea Parlamentului). Aflat de mulți ani în exil, este convins că în țară schimbarea va veni din interior. În 1959
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
reci și pustii, a pus-o în șea înnaintea lui și s-a dus înnainte, tot înnainte spre ani de necunoscută soartă, spre câteva clipe de viforoasă fericire câteva clipe care prețuiau cât zeci de ani de soartă necunoscută și vrăjmașă poate. 18 Iunie, Duminică [BĂILE BĂLȚĂTEȘTI] Despre plictiseala Bălțăteștilor nimica nu pot spune. Nu înțeleg cum pot veni oamenii de la București și din alte părți ca să se găsească perfect în aceiași adunătură, cu aceiași viață; deosebire că e cu mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fiindcă barbarii năvăleau de ici de colo cu strigăte înspăimântătoare, se iscau mici lupte, toate în norocul polonilor, care alungau pe dușmani cu tunurile și cu alte arme, cauzându-le mari pierderi, lor, care se arătau neosteniți în atacurile lor vrăjmașe.” Moldovenii nu puteau suferi pierderi mari, deoarece nu angajau lupte propriu-zise; atacând, provocau pierderi adversarului și-l sileau să se oprească, să-și pună trupele în ordine de bătaie, moment în care moldovenii „dau dosul”, cum zice cronicarul. Tactica era
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aveau să fie „în veacurile viitoare slobozi și fără grije și fără nici o primejdie din partea sus numiților” principi, ceea ce însemna recunoașterea deplinei independențe a Moldovei. Domnul se angaja să-l ajute pe rege cu sfatul și cu fapta împotriva tuturor vrăjmașilor. Regele și frații săi se angajau să nu primească în țările lor pe vreun pretendent la scaunul Moldovei și nici domnul să nu primească pe un neprieten al craiului. Boierii sau marii nobili care s-ar refugia în Polonia sau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
așezământul înalt de ocârmuire - Sfatul Țării și stăpânirea pusă de el - Sfatul miniștrilor. Republica Moldovenească neatânată își pune ca scop pacea și înțelegerea prietenească în viața politică și economică cu toate țările îndepărtate și vecine, socotind războiul ca cel mai vrăjmaș dușman al noroadelor și țărilor. Deci, în politica sa din afară, Republica Moldovenească neatârnată va urmări încheierea cât mai degrabă a păcii obștești democratice în înțelegere cu toți întovărășiții. În politica sa lăuntrică, Republica Moldovenească neatârnată, chezășluind drepturi depline tuturor
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
și să așeze puternic stăpânirea voastră pe pământul muncit de voi, inima noastră, în care atâta amar de vreme am frământat și sporit durerea despărțirei de voi, saltă de cea mai curată fericire. Acum un veac și mai bine, împrejurările vrăjmașe ne-au răzlețit și între noi frați buni de același sânge s-a ridicat un zid de negură. Apăsați de groaza și întunericul țarist, fără libertăți și fără lumină, ați trăit Dumnezeu știe cum. De la sufletul nostru la al vostru
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
trădători de neam, nu numai nepuși la zid și împușcați, dar acoperiți cu onoruri; oameni care au pactizat cu vrăjmașul - nu închiși, nu lipsiți de drepturile civile și politice, dar puși în mari funcțiuni; femei elegante care își deschiseseră casele vrăjmașului biruitor sau se duseseră la ei - azi primite și adulate în saloanele cele mai înalte. Cum să nu fie dezorientat? Cum să nu crează că totul se uită, că situația materială și socială șterge orice păcat, că adevărul se înăbușă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la vorbele lui Waldthausen. De atunci nu l-am mai văzut, era așa de incapabil încât a fost curând înlocuit cu von dem Bussche, care a avut de îndurat toate neplăcerile neutralității într-o țară a cărei inimă îi era vrăjmașă. Când am ajuns la București, bucuria noastră nu întrecea pe a lui Ionel și a celorlalți frați și surori veniți să ne primească. Altă bucurie și mai mare fu vestea că Anglia intrase în război. Take Ionescu nu-și schimbase
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
popor. Din Dobrogea fugise jumătate din populație. Locuitorii din Constanța ajunseseră într-un lagăr primitiv făcut peste drum de Brăila sau prin satele ne încăpătoare de-a lungul Dunării. Numai mama era tot la Florica, nici nu bănuia că armata vrăjmașă ajunsese la Dragoslavele și că dintr-o zi într-alta putea s-o calce. Noi, care trăiam într-un chin la București, eram mul țumiți s-o știm liniștită cu nepoții ei cei mici, căci Lia venise în oraș, unde
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
e adevărat! Regimentele austriece sunt compuse aproape numai din unguri“. Din nou, nici un răspuns, „căci pe români, cehi și slavi nu-i mai puteau băga în luptă“, dezertau în masă, înțeleseseră că nu mai trebuiau să moară pentru o cauză vrăjmașă neamului lor. În Rusia, cu toată pacea, nici o siguranță: contele Mirbach pie rea asasinat la Moscova, în biroul lui; asasinii au tras două focuri, au aruncat două grenade și au fugit fără să-i prindă, deși erau de față trei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ne expedia corespondența cu familia din București și din Moldova. Primeam neîncetat știri de la toți și le trimiteam câteodată chiar fructe delicioase din ograda lui Vintilă. Sănătatea mamei se întrema și moralul ei se liniștea. Nu vedea urme de ocupație vrăjmașă, [cei] doi jandarmi germani instalați la fermă nu călcau pe sus în parc sau la casă, și în afară de tristețea pricinuită de lipsa stăpânilor, pe care îi știam la Iași supuși la toate persecuțiile inamicului străin și român, am fi putut
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
aflând că Lincuța Romniceanu comi sese o mare necuviință față de tatăl său și că Micaela Ghica ridicase mâna în contra maicei sale, le-a închis ușa la amândouă pentru totdeauna. Pe Ionel și pe mine ne luase în mare afecțiune, deși vrăjmașă a tatălui nostru. Ne vorbea cu inima deschisă și ne spunea multe lucruri când mergeam și o vedeam între orele 11 și 1, ce rezervase prietenilor ei. Tot restul timpului era consacrat serviciului Curții, căci nimic nu se făcea fără
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
scuză scriitoarea noas tră, mărturisindu-și În Jurnal acea „lene ticăloasă și nevred nică“ a ei, acele „Învinuiri de trândăvie“ ce și le aduce sau i se aduc din preajma ei, acea luptă a ei ca să alunge dimineața de pe gene „somnul vrăjmaș“, acele Întrebări ce și le pune: „Ce e păcatul?“ „Ce e virtutea?“, practicând, cum scrie În același Jurnal: „virtutea ca sport, ca ambiție sau izvorând dintr-un adânc de eroism mistic - și Încercând păcatul ca să Înfrunt pre ju decata, ca să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de tot, gleznele În botine, spre ațâțarea băieților-bărbați nedeprinși, ca astăzi, cu răsfățul pulpelor goale - și lăsând În urma lor dâre de parfumuri grele, Opoponax, Héliotrope, Corilopsys du Japon, cu tulburătoare dureri de cap. Înclinarea mea, bună sau rea, Înspre sexul vrăjmaș (căruia m-am afiorisit cam prea din cale afară) s-a anunțat timpuriu de tot. Pe la vârsta de zece ani, mi-aduc și-acum aminte, plângeam ca un vițel În poalele mamii din pricina Elenei care mă trăda, mizerabila, cu Gică
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fost mână omenească. Un cuvânt de apreciere pentru pastorul local care știe să strângă lângă el pe cei care vor să facă ceva, pentru comitetul care a îmbrățișat ideea din prima și nu în ultimul rând, neobositului “încurcător de planuri vrăjmașe”, fratele Turturică Ionel. Ferice de voi dacă faceți așa ceva! Și cred ca ideea ar putea fi copiată peste tot! Peste tot avem armate întregi de fii risipitori care ne așteaptă să-i vizităm, să le auzim poveștile, să le legăm
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
căderea serii un viscol spulberă nămeții îngreunându-ne vizibilitatea și deplasarea. Glumeam cu ostașii mei și le spuneam că mă tem că rușii vor trece pe lângă voi și nu-i vom vedea... La miezul nopții, pe un viscol și mai vrăjmaș pornim cu Dumnezeu înainte prin viscolul tot mai năpraznic! Mergem forțat într-un marș epuizant, căutând să ne încadrăm itinerariului și orarului stabilit, urmând să ajungem în punctul terminus al deplasării la o anumită oră. Către cinci dimineața ne adăpostim
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
război și am fost la un pas de a muri în mod stupid! Atunci am învățat că trebuie să fiu mai prudent. În timp ce țara întreagă se zbătea în nevoi și se agita ca un imens furnicar răscolit de o mână vrăjmașă, noi eram scutiți de unele griji. Ne făceam datoria de educatori așa cum fuseserăm pregătiți în școală. Nu aveam probleme majore de rezolvat. Dintr-o pricină oarecare, o supraveghetoare din Orfelinatul de la Timișul de Jos, care avea fetița elevă la mine
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și pentru Țară! A fost un moment de demnitate ostășească pentru mine și ostașii mei! Au căzut destui răniți și morți, dar n-am auzit pe nimeni văitându-se când glonțul ucigaș l-a secerat. În momentul impactului cu glonțul vrăjmaș, șocul fiind prea puternic, n-am simțit durerea și dacă rana ar fi fost de altă natură, aș fi trecut în lumea de dincolo, mirându-mă și întrebându-mă - ce-i cu mine?, așa cum fiecare din cei căzuți au trecut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Chilia. Cu dinții am ținut și țara și Marea să nu se împlinească visul lui Mahomed: Moldova pașalâc; Marea Neagră lac turcesc". Trecutul nostru, istoria noastră, n-a fost deloc o sărbătoare. Așezați în acest "spațiu geostrategic", între Mari Puteri împărății vrăjmașe ce s-au tot bătut în capete ca munții din poveste -, în calea tuturor răutăților, mult am suferit și mult am bătut pasul pe loc. Ne-am risipit vlaga în lupte pentru supraviețuire; n-am avut liniștea și aripile aurite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se miră el și barba îi saltă într-un hohot sănătos. Ștefan râde chinuit: Ai scăpat ieftin! Mie, prostimea a scornit, măre -, c-aș fi fermecat:... c-aș avea "iarba fiarelor" și d-aia nu pot fi răpus de fier vrăjmaș... Mai rău, s-a lățit vorba prin babe, cum că numele lui Ștefan Vodă îi bun la descântec de deochi și leac pentru bubă neagră, dambla, la alungat duhurile rele... și chiar la scos dracii... Ștefan surâde:... Aici, ce-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un arhanghel nu alta!... Eu l-am văz't, c-am fost la tăte bătăliile lui. Umblă vorba că Domnul Ștefan ar fi fermecat de are "iarba fiarelor", ursitoarele i-au menit -, d-aia nu poate fi răpus de fier vrăjmaș. Plimbă ursu', Gheorghiță! Îi om, om ca tăți oamenii, numa' că-i mai viteaz și mai isteț decât tăți, nu-i afli păreche. Toader se scarpină în creștet bântuit de îndoială: O hi... Parcă poți să știi?... Că prea n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce-mi rămâne! protestează Mihail. Tu?! Partea ta nu e mică! Vei fi sarea bătăliei! "Harța!" Uliuuuu! chiuie Mihail. Ce-am să-i mai hărțuiesc! Ce-am să-i mai belesc! se grozăvește el. Pe cei viteji, căzuți sub iatagan vrăjmaș, nu-i putem lăsa în suferință. Am sfătuit cu vraciul nostru Batista să statornicim mare bolniță pe lângă Mânăstirea Neamțului. Cer binecuvântarea Sfinției tale Preafericite... Binecuvântarea mea să vă sfințească lucrarea de dragoste întru ajutorarea aproapelui căzut în suferință, binecuvântează mitropolitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]