315 matches
-
de luptători. Amir bătu ușor coama calului, care fornăi bucuros, apoi se apropie de căpitanul Oană și spuse, În limba turcă: - Îți mulțumesc Încă o dată pentru onoare. Acum, cu Încuviințarea ta, am să te Însoțesc până când vei ieși din teritoriile vrăjmașe. Și am să cer prietenia lui Alexandru. - Prietenia? se auzi vocea lui Alexandru, care venise și el lângă tatăl său. Un semnal al Apărătorilor Întrerupse discuția dintre cei doi. - Trupe de cavalerie, la galop, dinspre nord-vest! spuse Giuliano. - Vlad Dracula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
probabil pentru a-i opri unele mișcări involuntare. Ceilalți, observînd brusca oprire a doctorului, rămaseră și ei stană de piatră, cu ochii ațintiți tot spre canistră. Matei se opri paralizat în mijlocul drumului, ca și cum în fața sa ar fi stat o armată vrăjmașă. Degeaba vă holbați așa, spuse el vizibil stînjenit de întîlnire. Nu dau o picătură nici lui Dumnezeu! Toată canistra e pregătită pentru decanul meu, care mi-a telefonat că trece mîine cu mașina pe aici spre Văratec. Așa căă... A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
râuri repezi și cristaline ce se ondulează printre zidurile falnice de munți care străpung cerul, luminate de călduroasele raze ale soarelui. Păsărelele ciripesc, ridicându-se în înaltul cerului, jucându-se „de-a prinselea” prin aer. Nu se zărește nici un nor vrăjmaș, de aceea păsărelele cele vesele și zglobii se văd prea bine. Pădurea mândră și bogată este cuprinsă de un verde pur, abia dacă se mai zăresc florile de „numă-uita” și ghioceii. În dumbravă e cu totul altă poveste devenită realitate
ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]
-
folosi la ceva!... Pe moment, și-a făcut apariția și cumătru Bas. A îngenuncheat la căpătâiul lui Roibu, l-a cuprins într-o îmbrățișare părintească și l-a sărutat pe botul rece ca de gheață. Te-au omorât până la urmă vrăjmașii purtători de pizmă, băietanul lui tata cel fălos și credincios. În aceeași poziție, a vărsat mai multe rânduri de lacrimi amare, apoi i-a închis ochii după care s-a ridicat și s-a adresat celor din preajmă: Și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
un sărindar...pentru sufletul nostru și a părinților noștri”. Asta înseamnă mare credință a oamenilor... Dovezi am întâlnit și vom mai întâlni, spre lauda neamului acestuia peste care s-au abătut și se vor abate încă mulțime de primejdii...năvăliri vrăjmașe, foc, apă sau cutremure... Asta nu înseamnă că nu se mai găsesc și păcătoși, de pe orice treaptă... Poți dovedi asta? Ba bine că nu. Uite ce găsim în rezumatul după o carte „de giudecată a mitropolitului Nichifor” din 8 martie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
zburdăciunii, ca să ne mai răvenim la fire și ca să ni se șteargă năucirea ce urcase în noi, după prăbușirea în puhoaie a colegului nostru, a șăguit Zicând: măi, Străilaș, dacă ți-ai îndrepta benoaclele tale de african spre apa aceasta vrăjmașă și ai făcea ca leii-paraleii, cei cu gurile căscate, din Țara ta, precis că viitura s-ar speria și ar da să se retragă urgent Iar tot atunci, au apărut, cu tot cu mirosul lor asfixiant, gazele de la pușcătura din front și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pus mîna pe averile lor. 16. Ceilalți Iudei din celelalte ținuturi ale împăratului s-au strîns și și-au apărat viața. Au căpătat astfel odihnă, scăpînd de vrăjmașii lor, și au ucis șaptezeci și cinci de mii din cei ce le erau vrăjmași. Dar n-au pus mîna pe averile lor. 17. Aceste lucruri s-au întîmplat în a treisprezecea zi a lunii Adar. În ziua a patrusprezecea, Iudeii s-au odihnit, și au făcut din ea o zi de ospăț și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
țintirim, Cât mai departe din oraș afară, și îi ascundem bine în pământ și le‐ așezăm și‐o piatră pe mormânt. De frică parcă să nu iasă iară! Absurdă trudă, amăgire lașă! Abia întorși acasă, bănuim Prezența lor străină și vrăjmașă Asemeni cu o mână uriașă Întinsă după noi din țintirim. 281 Ies din pereți, alunecă ușor și calcă fără zgomot pe podele, Trec aburoși prin uși și prin perdele, Tăcuți și groaznici în tăcerea lor. Făptura lor, atât de dragă
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de cocoș C-o s-ajungi la nevricale, Căutând resturi în coș. În noi, mustul nu mai fierbe. Toate au încremenit, Pe ce-a fost - ciulini în jerbe, Pe ce e - spin troienit. * Ca atei și buni de gură Terfeleau pretinși vrăjmași; Azi, pe Biblie se jură, Și se jură pătimaș. * Se clatină cât ai spune doar pește O națiune făr’ elan Când egoismul lung dospește La lideri ce conduc în van. 31 decembrie 2004 Cosește moartea un’ nu crezi - Zadarnică mirare
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
de mână și am fugit spre locul nostru lăsând în urmă pe vizionarii Bau, Ghiborț și Cargobot. Încă puțin mi-am zis și totul se va acoperi de uitare. Viitorul e la fel de nesigur și prevăd un drum îngust printre flăcări vrăjmașe sau prin mlaștini în care câini din Baskerville ne pândesc. Cineva, sigur a asmuțit pe urma noastră Vocile Mioarei ieșite dintre file, mai era și o Mamă care o căuta, ba chiar mi s-a părut că-i văd furioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu intermitențe, dar tocmai din cauza asta devenise mai insuportabilă. Era de ajuns să-mi închipui pe Mihaela în brațele lui Nenișor (ce nume!) dîndu-i-se cu frenezie, așa cum făcea cu mine odinioară, ca să-mi simt toată ființa măcelărită de acele degete vrăjmașe, adevărate cuțite. Mă înăbușeam. Am deschis larg ferestrele spre cer. Aerul rece al zorilor năvăli în odaie și-mi schimbă direcția gândurilor. M-am îmbrăcat (mi-era frig) și această operație pe care o prelungeam cât mai mult îmi îndepărta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aș fi plecat o singură dată. Și totuși am plecat. Străzile, casele, pomii, oamenii ― toate erau altfel decât ieri dar nimic nu mă reținea. Deși între ieri și azi se lăsase a barieră grea, de netrecut, ca între două țări vrăjmașe, eu încercam să dobor bariera. Să fi fost capitularea sau mai precis "acceptarea" noii stări? încă nu-mi dădeam lucid seama. Trecând prin fața unei florării i-am spus șoferului să oprească. Am revenit cu un buchet uriaș de crini albi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de multe ori, atunci când merg pe stradă, nu reușesc să-mi explic de ce, însă tot timpul mă întorc ca să privesc în urmă, iar apoi roată de jur împrejur atent, de parcă m-ar urmări neîncetat cineva cu un ochi ascuns și vrăjmaș. Mă simt de parcă aș fi o pradă mereu pândită de către dracu’ știe cine! Ce m-a tot apuncat, mă-ntreb. Oare de unde au mai apărut la mine și aceste porniri curioase, de unde toată această angoasă? Și - cel mai important, până la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pentru a putea ajunge la prințesa ta rară, la suflețelul tău, ascute vârfurile săgeților de bronz din tolbă cu diamantul vrăjit de ah pukuh, fiecare săgeată a ta va aduce moarte acolo unde va cădea, vei avea noroc și armatele vrăjmașe vor avea ghinion, dacă acum ascuți vârful săgeților tale de bronz. șase în al treilea loc: nu e foarte mult amar în fața privirilor tale, pe drumul tău. trebuie să te aduni cu toți cei ca tine, care aleargă către prințesele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
rândurile sarazinilor . Era regele Eude , care cu aquitanii săi , le atacase tabara și , astfel , o bună parte din sarazini părăsiseră câmpul de luptă spre a-și apăra prăzile .In acea clipă de învălmășeală francii înaintară făcând mare prăpăd în rândurile vrăjmașe . Abdalrahman s-a străduit din răsputeri să-și refacă frontul de lupta , dar căzând el însuși și cei mai buni dintre ofițerii săi sub paloșele creștinilor , orice urmă de ordine a dispărut din rândurile oștirii sarazine ale cărei rămășițe sfârșiră
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să-l găsească pe Florismart alături de Roland, a consimțit să-l însoțească. In acest timp, mare harababură se stârnise în tabăra tătarilor, după moartea lui Agrican. Regele Galafron, sosind cu o armată pentru salvarea capitalei sale, Albracca, a atacat tabăra vrăjmașă, spulberând totul dinainte-i. Rinaldo, sosit tocmai atunci la fața locului, privea ca un spectator indiferent, când a fost zărit de către Galafron. Regele l-a recunoscut imediat pe Rabican, calul pe care el i-l dădu-se lui Argalia, când
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Brunello piticul,cel mai dibaci hoț din toată Africa, se însărcină cu această ispravă. Pentru a-și îndeplini misiunea, el a luat drumul cel mai scurt spre regatul Angelicăi și a ajuns sub zidurile Albraccăi tocmai în momentul când armata vrăjmașă asedia cetatea. În vreme ce atenția garnizoanei era absorbită de bătălia ce se da jos, el a escaladat zidurile, s-a apropiat de prințesă neobservat, ia tras, pe nesimțite, inelul din deget și izbuti să fugă nevăzut. S-a grăbit apoi să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
seama că era nevoie să-i dea o licărire de nădejde pentru serviciile lui.Deodată asemeni unei Diane, ea a ieșit dintre tufișuri și a grăit: ‘’Zeii să te aibă în pază și să-ți gonească din suflet orice gând vrăjmaș față de mine! ‘’ Apoi i-a povestit tot ce i se întâmplase între timp și cum s-a folosit de protecția lui Roland pentru a scăpa din cetatea asediată. În momentul acela s-a auzit tropote de cal și zăngănit de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
alienării tragice. Într-un articol intitulat „Măștile lui Urmuz” și apărut în Contemporanul, 1970, nr. 17, p. 3, Antoaneta Tănăsescu identifică în textele urmuziene un „sentiment disperat de înstrăinare, de alienare a ființei umane, într-o lume, dacă nu direct vrăjmașă, cel puțin distinctă, depărtată, indiferentă, sentiment devenit dominant pentru conștiința modernă”. Și exemplele pot continua... Într-o secțiune a eseului despre Urmuz din volumul Formă și deschidere, Editura Eminescu, București, 1980 („Fotografia mișcată sau împărăția semnelor motivate”, pp. 41-59), semioticianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Îmbărbătare, câteva fervente blesteme. Revolta se Îmbracă În doliu și se face admirată pe scenă. Mult mai mult decât cultul individului, romantismul inaugurează cultul personajului. Atunci el este logic. Nemaisperând În principiu sau În unitatea divină, Înverșunată Împotriva unui destin vrăjmaș și Încăpățânată În a menține tot ce se mai poate menține dintr-o lume sortită pieirii, revolta romantică vrea să găsească o soluție În atitudine. Atitudinea Îl adună Într-o unitate estetică pe omul lăsat pradă hazardului și distrus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Creatorului său, comentă Salma. Numai că bătrânul sultan nu se dădu învins. S-a refugiat la Málaga, și-a adunat credincioșii în jurul lui și a pus la cale o revanșă împotriva fiului. Regatul era de acum împărțit în două principate vrăjmașe, care aveau să se sfâșie sub privirea amuzată a castilienilor. „Uite, s-au făcut deja șapte ani de război civil, își zicea maică-mea, șapte ani dintr-un război în care fiul își ucide tatăl, în care fratele își sugrumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o livadă, că avea minunate moschei și renumite mederse. Din zidurile ei, odinioară atât de semețe, n-au mai rămas decât bucăți pe jumătate năruite și năpădite de iarbă și de mușchi. Din locuitori, n-au mai rămas decât clanuri vrăjmașe, instalate fiecare cu propriul șef într-un sat fortificat din apropierea ruinelor fostei Segelmesse. Principala lor preocupare este de a face zile fripte clanului care locuiește în satul vecin. Se dovedesc nemiloși unii cu alții, mergând până la distrugerea canalizărilor de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zecelea săptămână cine-și are viața-n mână, sfârșitul să-și privească cum vine să-l cinstească. VRĂJMAȘI 167 Atunci poți zice, că nici un vrăjmaș nu mai ai, când nimic nu mai ai. 168 Pe vrăjmașii țării tale ai tăi vrăjmași să-i socotești. 169 Câtă vreme ai ceva, ai și vrăjmași și prieteni, când nu mai ai nimic, n-ai nici vrăjmași nici prieteni. VREMEA 170 O vreme la toți deopotrivă, nici place nici folos face. 171 Orice vreme a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
că nici un vrăjmaș nu mai ai, când nimic nu mai ai. 168 Pe vrăjmașii țării tale ai tăi vrăjmași să-i socotești. 169 Câtă vreme ai ceva, ai și vrăjmași și prieteni, când nu mai ai nimic, n-ai nici vrăjmași nici prieteni. VREMEA 170 O vreme la toți deopotrivă, nici place nici folos face. 171 Orice vreme a scos și scoate ale sale izvodiri, bune sau rele fie. 24* 371 {EminescuOpVI 372} 172Orice lucru la vremea lui. 173Orice peste vreme
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cutezați Suspinul să-mi furați. Ah, cuget putere, Când mințile-mi piere, Uită că mă vrea Cu moarte mai grea Pe mine să piarză, Pe voi să vă arză. No. 25 Acum orice ceas și ori ce minut Asupra mea vrăjmaș s-au făcut, Cum voi putea de a mă bucura Când sunt cuprins de durere grea. Soarele frumos, luna, ș-ori ce stea Toate înnegresc înaintea mea. Câte strălucesc mie-mi înnegresc, De nimic nu pociu să mă veselesc. Ah
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]