1,862 matches
-
Dumnezeu a cumpănit excelent / ca întotdeauna. / Și ne-a răsfirat mofturile. / Așa că vulpea / continuă să critice strugurii / iar moșnegii - minijupa.“ (De gustibus) Autorul are în mod evident o predilecție pentru judecățile simpliste și prozaice. Se scaldă voluptuos în vulgaritate ca vrabia în praf: „Adunăm ca hârciogii case, mașini, terenuri, /... / Ne buricăm prin academii, / Zdrobim țurloaiele celorlalți“ (Parastas); „Trebuie să recunoști / că fecalele celor avuți / oho, sunt mai consistente“ (Diferență); „Sunt atâtea cărți proaste / că duhoarea lor îți ia nasul din loc
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ar fi dorit același lucru. O lipsă de politețe? Gînduri adînci, profunde? Lene și dezinteres? Poate toate la un loc. Lumina zilei se pregătea destul de lent să dispară și noaptea se apropia, însoțită de fondul ei de zgomote: cîini lătrînd, vrăbii agitate, manele care te învăluiau nemilos și un robot de bucătărie nervos tare. Nicușor are fruntea creață și deloc eminesciană, dar acolo, sub carcasa aceea enormă, se coceau gînduri cu iz de materie cenușie, nu glumă. Așa cred că stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de „haltă” pentru militarii ruși din lagăr și că aceștia le dădeau voie să vâneze. Așa se explica mâncarea bogată În carne... Somnul din acea noapte a fost pe sponci, fiindcă gândurile Îmi umblau prin cap ca un stol de vrăbii gureșe. În zori, am plecat, și pe la prânz, am ajuns În lagăr. Am tras În locul unde erau stivuiți buștenii și a Început Încărcarea. Colegul meu m-a Întrebat ce și cum. I-am povestit pe scurt. N-am avut timp
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
stea pe marginea prispei și îi dădu să bea niște ceai dintr-un biberon. Copilul nu bău însă decât câteva înghițituri și rămase cu biberonul în mâini, cu ochii spre crengile unui vișin apropiat, de unde se vedeau zbenguindu-se câteva vrăbii. Nicăieri nu e mai bine decât acasă la tine! proclamă cu satisfacție Virgil mai târziu, după ce se schimbă de hainele transpirate și reveni în curtea casei în maiou și cu picioarele goale. În zilele următoare el se apucă din proprie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
acesta-i omul pentru care-mi mănânci paralele de-atâta amar de vreme?... Îhî... Z, dar ăsta-i un puțoi, un schelet care abia face față vânticelului de primăvară, o umbră cu ochelari. E papagalul clasei, un nevinovat îndrăgostit de vrăbii, protectorul gâzelor, neînțărcatul mamei, naivul, papă-lapte al școlii... Îhî... Dar e frumos să-mi mănânci atâția bani, să-mi umpli sufletul cu otravă, pentru un țânc abia sărit din al doilea rând de pelinci, Z?... Explic, tot prin tăceri așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se răzgândească și să coboare. Ajungând lângă parcul în care obișnuiau să se plimbe, oprește în parcare, o ajută să coboare și intră amândoi în parc. —De cine îți este rușine? De florile care te îmbie cu mireasma lor, de vrăbiile jucăușe care merg să se culce, de... — Ajunge! romanticule incurabil, îl oprește ea punându-i același deget cu drept de veto pe buze. De clarul lunii mi-e rușine. Mă prezint în fața ei, eu fată în toată firea, în halul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
într-o linște desăvârșită în care percepi nu numai vizual ci și auditiv alunecarea lor prin aer. Rămâi încântat de frumusețea pomilor încărcați de ninsoare, asemuindu-i cu starea lor din primăvară sub podoaba florilor. Dacă un zbor grăbit de vrabie le-atinge creanga, aceasta se scutură de povara zăpezii care cade ca petalele albe ale florilor de cireș. Și ninge, ninge, ninge până totul se îmbracă într-o mantie albă, strălucitoare ziua, cu o sclipire mistică noaptea sub clar de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mai devreme, frigul o prefăcuse fără milă. Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în permanente și în chinuitoare tulburări interioare, în totală tristețe și în deznădejde grea, așa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
beneficiind de lumină, căldură, liniște și voie bună, fiecare lucra după rânduială. La iazul Șlincu se derula concert după concert; încetau broaștele de pe iaz, începeau brotacii din puii de curcudel, mlădițele de răchită sau rogozul din iazul de alături. Încetau vrăbiile din copaci, începeau rândunelele din cuiburi aciuate sub streșinile caselor gospodarilor din sat. Numai peștii și libelulele din iazurile de pe vale, se războiau din cauza capturilor de pureci. Și uite așa, nu-i nevoie de o pală mare, că focul poate
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
chiar false: ŤCoană Leancať = "comisar prost", Ťvrăbiiť = "sergenți de stradă proști", Ťgabâri/gaboriť "agenți", Ťo șleahtă de presariť "agenți care umblă după mită" . Termenii în sine sunt autentici sau - cei fără alte atestări - credibili, pentru că intră în seriile deja existente: vrabie se raportează la paradigma, descrisă mai sus, a numelor de păsări, iar Coana Leanca e o poreclă depreciativă care poate sugera slăbiciunea, ineficacitatea. Lista poate continua cu caraliu, țagher, lest, manuș și altele.
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
ntunece către liliachiu, �ntr-o apăsătoare culoare de lavandă și �n sfârșit să se �nnegrească �n noaptea deșertului. Mama zeului trăiește �ncă �n adâncul fluviului �mpreună cu pelicani, cocori și mii și mii de păsări paradisiace, multe urâte și necunoscute, asemănătoare vrăbiilor. Aici există și arborele cunoașterii dotat nu numai cu mere dar și cu smochine, struguri, lămâi, portocale, da, chiar și curmale. Dar și șerpi veninoși care există ca �n orice paradis divin și preotul Nazir �i pune �n fiecare seară
Eva STRÖM by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/7028_a_8353]
-
la poarta casei o tăbliță pe care scrie "cîine rău", iar alții, mai inventivi, vor să pună la o nouă treabă pe cîinii din rasa Border Collie; zice o știre de presă: "Aeroportul "Henri Coandă" este invadat de ciori, porumbei, vrăbii și alte păsări care pun în pericol siguranța zborurilor, deoarece pot fi aspirate oricînd în motoarele aeronavelor cărora le pot creat defecțiuni iremediabile. Pentru a alunga păsările din zonele unde operează aeronavele, conducerea Aeroportului pune la bătaie peste 500.000
Cîine bun, cîine rău by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7824_a_9149]
-
O imagine reprezentativă pentru promisiunile din campaniile electorale care au trecut și care vor urma în curând. Una este pasărea de pe gard, cea îndelung promisă, și alta este vrabia cu care se alege alegătorul în mână. Autor: Răzvan Băltărețu
Calul troian al promisiunilor electorale () [Corola-journal/Journalistic/68319_a_69644]
-
de nume în care nu sunt doar citați ci și citiți Ștefan Baciu, Lucian Blaga, Mircea Braga, Matei Călinescu, Aron Cotruș, Nichifor Crainic, Ov. S. Crohmălniceanu, Adrian Maniu, D. Micu, Z. Ornea, Ion Pillat, Tudor Sandu, Mircea Scarlat, Vasile Voiculescu, Vrabie Ghe. (sic!, vina corecturii, evident), unii și în calitate de eseiști sau monografi ai gândirismului. Cartea lui Mircea A. Diaconu se coagulează în jurul a trei capitole: "Modernism și tradiționalism", "Poezia de la Gândirea", "Constantele poeziei gîndiriste". Recunoscînd și asumându-și impasul terminologic, autorul
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]
-
îl urmăreau cu gura căscată de uimire și se scobeau în buzunare ca să-i mai plătească o halbă. În amintirile mele Gheorghe Pruncuț este Boemul absolut. Îl văd stând ore în șir undeva la marginea trepidației lumești ca să urmărească o vrabie fără un picior, alteori rătăcește pe străzi lăturalnice și se extaziază în felul lui Cârlova în fața ruinelor de la turbina chezaro-crăiască de pe Bega. Între timp totul s-a schimbat: ani, avânturi, credințe, purități. Cei de atunci s-au pierdut definitiv. Le
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
Ai grijă să nu adormi, Andrei. Trenul nu oprește decât dacă îi facem semn. - Da, tată. - Trebuie să fi fost o furtună de zăpadă mai sus pe linie. Trenul a sosit când deja răsărea soarele. Șuieratul lui îndepărtat a trezit vrăbiile și ciorile speriate. Ne-am ridicat și am început să agităm mâinile. Tata și-a întins brațul spre tren în timp ce acesta intra lent în mica gară, oprindu-se doar cât să putem alege unul dintre ultimele trei vagoane. L-am
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
schițează autoportretul din câteva linii, cât se poate de "obiectiv", ca și cum o altă persoană l-ar observa din exterior. "privesc/ în depărtare// crengile care cad/ luminează/cerul// fila de calendar/ are colțul îndoit// înotând prin frunze ruginii/ măturătorul/ șchiop// o vrabie ciugulește/ butonul soneriei// pe caldarâm/ în urma unui cauciuc/ soare timid// cineva intuiește/ mireasma fiecărui vers// pe lac trece/ gonită de vânt/ o umbrelă deschisă// piatra aceea părea/ că se uită la cer (Părea că se uită la cer, p. 25
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]
-
oară când începe muzica, pornesc ele singure spre noi. Pe urmă - noi trei hotărâm să le aducem să stea cu noi: chiar și lui Mica îi merge bine cu cea dea treia fată - iacătă-l pe Maimuțoi că vine. - Salut Vrabie, zice. - Salut Maimuțoi, care-i treaba? - N-ar trebui să luați fetele așa, cum faceți voi. - Nu-nțeleg ce zici, Maimuțoi, spun eu, ți-am luat eu gagica? - Nu pe-a mea, Vrabie, hai nu mai face pe prostu', pe-
Dragoslav Mihajlović (Serbia) Când înfloreau dovlecii by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Journalistic/6298_a_7623]
-
iacătă-l pe Maimuțoi că vine. - Salut Vrabie, zice. - Salut Maimuțoi, care-i treaba? - N-ar trebui să luați fetele așa, cum faceți voi. - Nu-nțeleg ce zici, Maimuțoi, spun eu, ți-am luat eu gagica? - Nu pe-a mea, Vrabie, hai nu mai face pe prostu', pe-a lu' Apaș. El m-a trimis. Ea e tipa lui. - Ascultă, Maimuțoi, zic, chiar e tipa lui, sau doar crede el? A fost el cu ea? Eu mai păstrez o mică îndoială
Dragoslav Mihajlović (Serbia) Când înfloreau dovlecii by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Journalistic/6298_a_7623]
-
lui. Și-ți trimite vorbă să nu te bagi. Noi operăm pe aici de trei săptămâni. El se-nvârte de trei săptămâni întregi prin zonă. Prietena mea a și trebuit să rămână acasă din cauza asta. Și să-ți fie clar, Vrabie, nu e sănătos să-ți arăți mușchii la gagicile Apașului. - Știu, Maimuțoi, zic, numai că să-ți zic una: suntem tovarăși de mult, dar n-o să fie sănătos nici pentru tine deloc să-mi aduci mesaje de-astea. Și dacă
Dragoslav Mihajlović (Serbia) Când înfloreau dovlecii by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Journalistic/6298_a_7623]
-
ori s-o lase baltă. Spune-i să nu se coboare. Și mi se pare mie așa, am impresia că gagica nici nu face să ne tăiem între noi pentru ea. Salutări din partea mea Apașului, vechiul meu tovarăș. - O.K., Vrabie, dacă așa zici tu, comentează Maimuțoi, dar tot nu-i a bună să ne luați gagicile. Maimuțoiul pleacă și începe muzica. Toate trei au venit spre noi, chiar și a lui Mica. Începem dansul și ne îndreptăm imediat spre colțul
Dragoslav Mihajlović (Serbia) Când înfloreau dovlecii by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Journalistic/6298_a_7623]
-
găsit de cuviință a i se adresa dascălului orădean, între care Al. Andrițoiu, Ștefan Baciu, Ileana Berlogea, Amita Bhose, Gheorghe Bulgăr, Augustin Buzura, Nicolae Carandino, Ștefan J. Fay, Adrian Marino, Ioana Em. Petrescu, Marius Sala, George Sbârcea, Gabriel Țepelea, Gheorghe Vrabie. I. Zamfirescu califica întîlnirile sale cu Blajovici drept „sărbători sufletești” precizînd: „Ceva din vocația, din poezia și din pasiunea spirituală a Bihorului trăiește și se perpetuează prin d-ta. Lucrul e cu atît mai frumos, cu cît în împlinirea lui
„Un risipitor fericit” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5334_a_6659]
-
la gît/ roșii crăpături/ în peretele de sfială al zilei/ domni cu vârsta matură/ ca niște pești - amintind/ amețitoarea viteză a nepăsării/ în spinarea coralilor/ melancolia unei străzi/ pe care o pisică/ o înșfacă din zbor/ întocmai ca pe o vrabie/ cîte un cuvînt de neclintit/ pe lîngă care rîsul țîșnește/ spre gheara tăcută a menhirilor/ cîte un gang ațipit/ în care/ întunericul pilește mînere de uși/ somnul ca o răsplată/ îndărătul unor perdele/ aducînd vorba/ despre craniul pleșuv al paradisului
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
De-aș avea..., porumbelul în Antropomorfism, turtureaua în Pajul Cupidon, papagalul (cu pene viu colorate) în Kamadeva, rândunelele bicolore (alb-negru) în De ce nu-mi vii, corbul (negru) în Despărțire, cocorii în Stelele-n cer, cioara, rățușca, cocoșul, claponul (Călin Nebunul), vrabia ( Fata-n grădina de aur), cucul (Miron și frumoasa fără corp), cucuveaua (Printre stânci de piatră seacă), lebăda (Mureșanu, 1876), ciocârlia (Călin), pitpalacul prepeliței, presurile (Freamăt de codru), sticleții exuberanți, cu penaj multicolor (Vre o zgâtie de fată). Insectarul. Musculițele
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
îi îngăduie o confruntare cu structura livrescă. E mai curînd o odihnă, o relaxare decît o retrospecție. Imaginea unor păsări e tratată somptuos-decorativ: „Da, voi, / păsări de sus, / vulturi măreți, albatroși orbitor de albi, / corbi întunecați, ciori de ceață, / mărunte vrăbii, sturzi aurii, - / da, li se mai face foame și stemelor" (Păsări). Drumul contemplației tinde a se desfășura dinspre impresia estetică spre realul vegetal și meteorologic. Dar merele care încep să putrezească sînt cele din picturi, ogorul care „se umflă și
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]