410 matches
-
eu scriind și nu vreau, Doamne, nu vreau să rămân așa. Amân de aceea orice hotărâre până mă voi întoarce, oarecum, în "lume". Acolo am să văd ce-o să fac și mai ales cum să fac. Foile astea, adunate în vraf pe noptieră, sânt un eșec mai mare decât ceea ce povestesc. Chiar în seara asta le voi arde, am decis să nu e mai las medicului și nimănui altcuiva, pentru că dacă ei ar citi n-aș mai scăpa niciodată de-aici
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
hârtie. Zodiile sânt reprezentate prin viniete șterse, sofisticate; încep să citesc la întîmplare despre domnii născuți în zodia Gemenilor, dar mă plictisesc repede și leg la loc șireturile dosarului. Mă mai uit în jur și privirile îmi cad pe un vraf de discuri, așezat pe o policioară. Scot unul care are pe copertă fotografia mare, color, a unui tânăr ținând de coarnele răsucite un berbec imens și mițos. Chiar atunci aud pași pe culoar, o cheie se răsucește în broasca yale
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
obrazul lipit de mijlocul meu și mă ții de talie. După povestea asta, tăcem amândoi destulă vreme. Sânt înveninat, deși mult mai calm decât acum câteva zile. Tu... tu taci. Nu știu ce gândești. Becul din tavan luminează violent odaia asta halucinantă: vrafurile de cărți, măsuța cu coșulețul cu mere, gobelinurile. Pe fotoliu, țoalele noastre, claie peste grămadă. "Ce subțire ești, ca o fetiță" - spui până la urmă. Și apoi, fără legătură: "Ai observat ce am pe gît?" Te ridici iar, până ce fața îți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe culoarele întortocheate. Din loc în loc, câte o ușă numerotată era deschisă și vedeam înăuntru o chiuvetă și un closet de faianță sau o boxă cu mături murdare, teuri cu cârpe împuțite și cutii de sodă. Mai vedeam cămări cu vrafuri de pijamale ștampilate, în sfârșit, când amețiserăm atât de tare încît nu am mai fi știut să găsim ieșirea și credeam că ne vom lăsa oasele pe vreun coridor, am deschis o ultimă ușă. Sala în care am intrat era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
crește, sprijinindu-se de marginea lucioasă a pleoapei de jos, cum alunecă de-a lungul obrazului, pe lângă nas, și pică apoi, scânteietoare, pe cearceaf. Înainte să termine țigara, se ridică și deschide un dulăpior al bibliotecii. Scoate de-acolo un vraf de foi gros de o palmă, acoperite cu un scris mărunt. Le trântește pe pat, scoate un pix și începe să scrie cu înfrigurare în continuarea unei pagini rămase la jumătate. Scria deja de un sfert de oră, când, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
menuet, fluierând o melodie, apoi, ținîndu-și cu mâinile îndepărtate capetele rochiei, facu o reverență adâncă în fața lui Felix. Uitîndu-și de mărunțișurile din chioșc, Otilia se luă cu vorba și, în curând, ea și Felix ședeau pe marele divan în fața unui vraf de fotografii, albume și alte nimicuri, scoase de fată de prin sertare și aruncate acolo. Cu picioarele încrucișate turcește, Otilia explica orice lucru: - Ăsta ești tu, când erai mic! Și aici sunt eu! Felix privi cu mirare fotografia. Două doamne
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
păstrase în casa de pe strada Lăpușneanu, avea de pe acum o mică bibliotecă. Citi astfel o bună bucată de vreme. Când își ridică capul din carte, Otilia dispăruse cu lucrurile și cântecele ei. Marina se îndrepta greoi spre casă, cu un vraf de farfurii. Soarele era sus pe cer, totuși încă vreo oră nimic nu se-ntîmplă și Felix continuă lectura. Cu felul lui accelerat de a citi, înghițise trei sferturi din volum, când poarta se deschise și apăru pe ea moș Costache
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mari de aramă, cu capace conice ca niște scuturi. Numeroase tăvi de aramă, puse una într-alta, în ordinea mărimii, ibrice, căni, bizare piulițe, toate de aramă sau alamă, făceau din raft o vitrină de muzeu. Erau acolo, așezate în vrafuri, farfurii cu fine desene negre în tuș, semănând cu niște litografii. O serie înfățișa un soi de păuni zburători, amestecîndu-se cu fluturii în foile unor trandafiri. Marca de serie a acestor farfurii era "Asiatic Pheasan". Unele farfurii întinse, de servit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îi arată cu un deget tre murat ușa. Iese de-a-ndăratelea, ploconindu-se adânc de nenumărate ori. Odată perdeaua groasă lăsată în urma sa, înjură printre dinți fără să-i pese de însărcinatul cu corespondența imperială care așteaptă în anticameră cu un vraf de tăblițe în brațe. Trece ca o vijelie pe lângă secretarii imperiali, Polybius și Hilarion. După câțiva pași se oprește clătinându-se. Dacă vreunul dintre ei își imaginează că l-a insultat pe principe? Asta-i tot ce-i mai lipsea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
M-amînființat la Garamond chiar În dimineața În care-l instalau pe Abulafia, În timp ce Belbo și Diotallevi se pierdeau În diatribele lor asupra numelor lui Dumnezeu, iar Gudrun se uita bănuitoare la oamenii care introduceau acea nouă și neliniștitoare prezență Între vrafurile, tot mai pline de praf, ale manuscriselor. „Ia loc, Casaubon, uite-aici proiectele istoriei aceleia a noastre despre metale”. Am rămas singuri și Belbo mi-a arătat niște indici, niște schițe de capitole, niște machete de așezare În pagină. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
atrăseseră atunci cînd vizionaseră casa. „O să putem sta acolo Împreună În serile lungi de vară“, au spus. Acum Helen se uita la vălmășagul de haine care ascundea bancheta; aruncă apoi o privire spre patul nestrîns, spre ceștile și cănile și vraful de cărți citite și necitite care erau Împrăștiate peste tot... — Camera asta, zise ea, e insuportabilă. Poftim, sîntem două femei mature, dar trăim ca niște curve. Nu-mi vine să cred. CÎnd eram mică, mă gîndeam la casa pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de toate documentele astea oficiale și nesuferite? Taxa de la Consiliul local, Înnoirea taxei de parcare pentru locatari, facturile la utilități, scrisori de la Fisc. În cele opt săptămîni de cînd soțul meu m-a părăsit, bucătăria apartamentului a dispărut sub un vraf de hîrtii, iar eu habar n-am ce-ar trebui să fac cu ele. Odată, demult, eram o persoană organizată, le făceam pe toate singură, nu aveam, Doamne ferește, nevoie de un bărbat care să mă ajute să-mi pun ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
se frământa, Bologa se întuneca. Toate cuvintele lui, chiar privirea lui i se păreau dușmane și se mira, cum a putut omul acesta să-i fie simpatic? Ca să nu mai trebuiască să stea de vorbă cu dânsul, își procură un vraf de cărți și se puse să caute în ele explicații și dovezi. Două săptămâni a răscolit și s-a trudit. Nicăieri n-a găsit de ce binele nu e bine pretutindeni și totdeauna. În toate cărțile omul îi părea izolat de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
doar că m-ar aresta și..." " Acuma îmi pierd vremea degeaba, fiindcă numai Dumnezeu știe ce va fi!" își zise deodată Bologa, ca și cum s-ar fi speriat de ceva necunoscut. Ridică ochii de pe hartă. În fața lui, la masa cealaltă, printre vrafurile de registre și hârțoage, văzu capul sergentului, cu fruntea încrețită și cu creștetul țuguiat, pe care, din spate, pe fereastra colbuită, cădea o lumină de argint vechi. Afară, în ogradă, și mai departe, până la picioarele dealurilor ce închideau zarea, stăpânea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mele, o tăcere densă pe care niciunul din noi nu avusese curajul să o spargă pentru a-i întinde celuilalt mâna. În ceea ce fusese camera mea, își stabilise o tabără de apărare, un mic fort din lucruri uzate și un vraf de ziare puse unele lângă altele, care urca până la tavan. Din fereastră nu rămăsese decât o fantă micuță de unde putea zări clădirea în ruine în care locuia Fantin Marcoire. În apropierea fantei zăceau, pe jos, două praștii din lemn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să reziste încă o vreme, că vor mai fi și alte zile care vor veni iar și iar, bând iarăși și gândindu-se că nu e mare lucru de capul nostru. Când ieșeam din cameră, am lovit cu umărul un vraf de ziare care s-au prăbușit cu zgomot de hârtie-nvechită. Zile pierdute au alunecat la picioarele mele, ani morți, drame îndepărtate. Și în mijlocul acestora, sărindu-mi în ochi, numele lui Matziev, cu litere mari, deasupra unui mic articol din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sale, duse la soția care îi plecase, la copiii împrăștiați în lume, la însingurarea care îl domina, poate și la necazurile zilei de care nu era ocrotit. Că familia i-a fost totul în viață, biografii lui aduc drept probă vrafurile de scrisori rămase dar și amintirile puse în multe pagini, de el, de copiii lui sau de prieteni, de presa care l-a vegheat la tot pasul. Poate și de organele statului care îl urmăreau și l-au supravegheat tot
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
aragazul străvechi, nu-ți mai descleie mințile, sufletul atârnă greoi ca o bucată de carne în cârligul ascuțit al măcelarului, trupul zace descompus în bucăți de durere fizică, zglobii sunt numai frații lui Greogor Samsa, clătorind, inoportuni și indecenți, printre vrafurile de volume, gândaci îndrăznind să străbată până și calendarul bisericesc, ca și cum lunile, coloanele înalte, sfinte, doldora de cuvioși și cuvioase, da, ca și cum săptămânile s-ar petrece într-o secundă sub piciorușele lor fine, lipicioase, rapide... Atunci e momentul potrivit pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
modul meu de a fi. Lecturile mele au fost destul de haotice și fără o legătură strictă cu vârsta. Citeam tot ce prindeam, de la cărțile pe care sora mea mai mare le aducea acasă, la cele pe care le ciupeam din vrafurile de maculatură din gară care așteptau să fie încărcate în vagoane. Evident, împrumutam și de la bibliotecă, însă nu întotdeauna recomandările binevoitoare ale doamnelor erau pe gustul meu. Acolo unde nu aveam acces direct la raft, treceam mai rar... Mi-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
polițiste. Chestiunea În sine nu-i complexă. Locuiesc, după cum prea bine se știe, pe strada Vicente López. În odaia mea de lucru, uzina metaforelor mele, am o casă de bani; În prisma ei este (mai bine zis era) zăvorât un vraf de scrisori. Până aici nu Încape nici o taină. Corespondenta și admiratoarea mea e Mariana Ruiz Villalba de Muñagorri, Moncha pentru intimi. Eu joc cu cărțile pe față. În pofida unor calomnii impostoare, legăturile noastre n-au fost intime. Noi hălăduim Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
angajează altul până nu trece acest termen. Până atunci îți dau însă altceva, tot la corectură, la o revistă săptămânală pe care o fac eu, cu corectură cu tot. Îți cedez locul. S-a sculat și mi-a adus un vraf de șpalturi, dă-le drumul, zice, și a dispărut. Era o revistă de humor. Am lucrat la acele șpalturi și n-am găsit aproape nici o greșeală. A doua zi însă când am revenit, omul care îmi cedase locul era foarte
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
aflam era inundată de soare. O lumină gălbuie, învechită, cădea peste mobile, atenuând aspectul lor rudimentar, și pe hârțoagele care asfixiau pur și simplu încăperea. Pe toți pereții, inclusiv între ferestre, de sus până jos erau îngrămădite, unele peste altele, vrafuri mari de registre și de hârtii îngălbenite pe la colțuri. O clipă, din curiozitate, am avut intenția să mă scol de pe scaun, să controlez ce conțineau acele hârțoage, dar m-am temut să nu fiu surprins de cineva în această postură
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
banii. Că Așascuns banii în beciul cu cartofi, și a trebuit să răsșcolim toți cartofii, altă dată că i-a ascuns în glugile cu strujeni și nu-și mai amintește în care , altă dată în cofa cu fasole, apoi în vraful cu porumb și a trebuit să mșicăm tot porumbul să dăm de bani, dar nici urmă. În cele din urmă ne-a zis că i-a dat mamei și chiar a început strige la ea, o femeie bătrână ,gârbovită, slabă
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
care pot fi profitabile tuturor și, prin urmare, surse de putere. Dar, mie, care n-am nimic de-a face cu creația și nu intenționez să scriu vreodată vreo carte, gândul ăsta îmi e indiferent, pe mine mă mișcă toate vrafurile astea de hârtii numai din motive sentimentale - ele sunt viața trecută a mamei mele; atât. Sau, dacă aș fi fost un străin, le-aș fi răsfoit sau citit pe toate eventual din curiozitate, să aflu ce gândea sau ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îi respinsese primul memoriu, într-o cămașă descheiată la gât, în carouri galbene și roșii, sprijinit de speteaza scaunului pe care își așezase haina, cu o mână umflată și acoperită de păr întinsă, cu degetele ca niște cârnăciori, peste un vraf de dosare din fața sa, privindu-l cu aceiași ochi mici și rotunzi, dar fără să mai gesticuleze ca data trecută și fără să mai umble de colo-colo, revoltat de câte îi sunt date să audă și cu câte treburi imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]