457 matches
-
alungat mai demult poezia din cetate, deoarece firea ei o arată în felul văzut. Căci rațiunea ne-a silit. Să-i mai spunem ei însă, să nu ne învinuiască de mărginire și de necioplire, mai ales că există o veche vrajbă între filosofie și poezie. Spre pildă: cățeaua care latră la stăpân... sau lătrătoarea sau om mare în vorbele goale ale unor smintiți sau gloata stăpânește peste cei preaînțelepți și cu gânduri alese dar vai de ei și mai sunt și
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
trag după ele și restul” (544e), iar cele cinci tipuri de cetăți vor fi analoge cu cinci dispoziții sufletești corespunzătoare. Socrate își începe povestirea despre degenerarea politică printr-un recurs la cuvintele lui Homer de la începutul Iliadei, care relatează despre vrajba aducătoare de nenorociri pentru oastea aheilor iscată între Agamemnon și Ahile, printr-o rugă adresată Muzelor. Și în cazul Republicii, o rugă adresată acelorași Muze va însemna începutul povestirii despre rezultatele vrajbei, despre decăderea unei „familii” și a unui stat
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lui Homer de la începutul Iliadei, care relatează despre vrajba aducătoare de nenorociri pentru oastea aheilor iscată între Agamemnon și Ahile, printr-o rugă adresată Muzelor. Și în cazul Republicii, o rugă adresată acelorași Muze va însemna începutul povestirii despre rezultatele vrajbei, despre decăderea unei „familii” și a unui stat. Astfel, Platon începe să ne prezinte „un admirabil roman, chiar dacă extrem de sumar, plin de vitalitate și de adevăr, ce se desfășoară pe două planuri (colectiv și individual) care se explică și se
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
rezultă că acest om este reprezentantul eticii contractualiste. El respectă legea și se comportă decent în societate, dar nu dintr-o pornire interioară, ci fiindcă îi este teamă de pedeapsă. Acest om va avea și el o natură dublă, o vrajbă interioară care, de obicei, este câștigată de poftele bune, dar nu va deține adevărata virtute proprie doar unui suflet unificat și armonios. Trecerea de la oligarhie la democrație are drept cauză lăcomia magistraților, cârmuitorii cetății, care nu impun legi care să
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
modelul unității pune în joc un proces de partiționare și de multiplicare care este semnificat prin termenul lysis. Forma proprie pe care acest proces o ia la nivel politic se exprimă, conform lui Platon, în conceptul de stasis (luptă sau vrajbă), care semnifică foarte bine, ca dezbinare, începutul multiplicării în maniera unei degenerări din unu a constituțiilor mutante: „... să spunem în ce fel se naște timocrația din aristocrație (una dintre cele două forme posibile ale constituției drepte, luată ca expresie generică
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
la dedublarea cetății înseși: „cetatea nu este una, ci există două: una a săracilor, cealată a bogaților, deși și unii și alții locuiesc în același loc”. Omul oligarhic este un dedublat: „Un astfel de om nu va fi lipsit de vrajbă interioară, el nu va fi unul, ci dublu. Iar adevărata virtute, proprie unui suflet unificat și armonizat, ar fugi undeva, departe de el”. Omul oligarhic funcționează, așa dublu cum ni-l prezintă Platon, sub semnul bestiei policefale și cameleonice. Oligarhia
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
stricat, că se mînie Dumnezeu. Cînd ți-ar crăpa blidele fără ca să le atingi, să te ferești, că cineva „ți-a dat“. Tu ia blidul stricat și-l pune în fața porții, lîngă făraș, cu fărmături de pîne și untdelemn, că vrajba tot în capul celui ce ți-a dat se duce. Blîndă Ca să-ți treacă blînda de pe trup, să iei de dimineață, pînă nu răsare soarele, pămîntul de la rădăcina gutuiului și să te freci pe piele. Boală Să aibă tot omul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
să nu iei cu tine cînd te muți în altă casă, că iei sărăcia. Să nu crești mîță vînătă pe vremea cînd se strîng bucatele de pe cîmp, că se scîrnăvește în casă. Se crede că dacă tușește mîța va urma vrajbă-n casă. Cînd ai să te duci undeva sau voiești să începi un lucru și ești îngăimat*, neștiind dacă îți va merge bine, atunci să apuci mîța de urechi, pe după cap, cu degetul cel mare și cel mic, și să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cu un frate al său care trăiește, i se împănează ochii, nasul, gura, urechile cu mei și pietricele, ca să nu se facă strigoi; după ce-l îngroapă, se sloboade o pușcă pe deasupra mormîntului. Aceasta se face ca să nu se ivească vreo vrajbă între cei doi frați pe lumea cealaltă. Se crede că acea casă unde este usturoi este scutită de strigoi, căci aceia fug de usturoi. Strigoiul stă pe pămînt pînă la miezul nopții. Strigoii cică ies noaptea din groapă și vin
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mult sau mai puțini fideli. Copiști ai unor originale corupte și ele! O comisie de arbitraj a răsuflat ușurată și a încurajat noua polemică născută pe teritoriul celor două republici surori Vandana de Nord și Vandana de Sud: prilej de vrajbă doar între... Halicarnas și Creta. Și astfel, vechii locuitori de pe versanții "asemenea căpățânii unui bătrân chel" se întorc în somnul istoriei, de unde au fost treziți atât de nepotrivit. 50. Am câștigat Premiul Nobel! Un entuziasm de nedescris a izbucnit când
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
peste greșeli, culminând cu o decădere morală rizibilă până și la nivelul omului de rând, fac ca Nordul lui Luther să aibă, pentru moment, câștig de cauză. Zwingli și Calvin îl completează fericit, urmându-i exemplul cu mici derogări. O vrajbă continuă se naște între credincioșii papei și adepții lui Luther și Calvin. Peste acestea apare un curent extremist al Reformei, unitarianismul sau antitrinitarianismul nu mai puțin încântat de forma sa de comunicare cu divinul: neagă dogma Sfintei Treimi, divinitatea Sfântului
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
din Sibiu străbătea noroaiele și întunericul satelor și știu că în drum spre Copșa Mică, a trecut într-o sâmbătă și prin satul meu. Nu l-am văzut atunci dar l-am întâlnit peste ani. Era pe când demagogia partidelor semăna vrajbă și dezbinare, iar politicienii corupți furau milioane din visteria statului. Poporul mințit și înșelat rămânea flămând. Adesea era intimidat cu forța jandarmeriei antrenată în prigoniri nedrepte. într-un astfel de context social și politic și-a făcut Nicolae Petrașcu pioneratul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lucrarea fundamentală Delle cinque piaghe della Santa Chiesa, tipărită în 1832 revăzută în 1848, el denunța supunerea Bisericii ca fiind legată nu numai de cauze externe (galicanismul), ci mai ales de cauze interne. Toate aceste "plăgi" (separarea poporului de cler, vrajba dintre episcopi, numirea acestora în funcție de interesele puterii politice, aservirea bunurilor ecleziastice) constituiau preocupările Bisericii din acele vremuri, aceasta neglijîndu-și preocupările spirituale și pastorale. El vedea în libertatea Bisericii o autoeliberare. Totodată, el a propus în 1848 unele proiecte de Constituție
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de care aparțineam, cei de acolo mi-au spus că nu cunosc nimic legat de chestiunea în cauză; individul fusese trimis din altă parte. Torționarilor nu le convenea noua mea locuință unde posibilitățile lor se restrângeau, și căutau să creeze vrajbă, să merg într-o altă locație acolo unde să mă poată ,,lucra” în voie. Dar în continuare nu eram destul de atent la unele aspecte și nu mă simțeam bine. Știam că aceștia, printr-un mod oarecare, continuă să-mi facă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
trezesc, sunt trezit, de fapt, de scena la care voi fi condamnat să asist, ca și în alte dăți, până la capăt. Cearta e în toi, lumina în cameră - aprinsă. Sigur e trecut de miezul nopții. Sunt atât de orbiți de vrajba lor încât nu mai țin cont de noi, copiii. Spaima noastră, care nu scade, deși certurile lor se țin lanț, aproape noapte de noapte, nu-i impresionează. O rog pe ea, ca și cum ea ar fi vinovată, să înceteze - dar este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de invidie, inocentă pentru care omorâse un om îi scuipă în obraz, măscăriciul îl acuză de delațiune. În umbra zidurilor mănăstirești sau colindând lumea, pictorul are revelația „păcatelor”: păcatul trufiei (Stepan, Kiril), păcatul cărnii (noaptea sărbătorilor păgâne ale iubirii), păcatul vrajbei între frați (povestea cnejilor gemeni), păcatul cruzimii (năvălirea, care nu e numai a tătarilor, ci și a oștilor cneazului trădător). Răul pare definitiv încrustat în natură, violența tulbură până și pacea celor mai izolate colțuri ale ei. Printr-o superbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
absurd. Dragostea e singura certitudine. Și moartea, spune el mai încet. Maria tace un timp, apoi, domol, încetișor: Poate... poate ai dreptate unchiule. Dar nu știu dacă și el... nu știu... Începe tu, spune el fericit strângându-i mâinile. Risipește vrajba iubirii voastre. Desfă baierele inimii. Ai uitat dragostea de la început? A fost începutul, spune ea cu tristețe. A fost focul de paie al începutului. Apoi... ...Apoi, parcă și-a băgat dracu' coada, Doamne iartă-mă! continuă el și își face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Scaunul Moldovei". Cum, însă, pe Scaunul mult râvnit nu e loc decât pentru un singur șezut, au prins fârtații a se îmbrânci, a se doborî unul pre altul...parcă eu n-am făcut la fel? ...și s-a iscat o vrajbă c-au prins frate cu frate a se surpa, a se sugușa, a se ucide cu pumnalul, cu otrava, cu juvățul. Și au adunat atâta ură, că și murind lăsau răzbunarea cu limbă de moarte, fiilor, nepoților nu care cumva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ură, că și murind lăsau răzbunarea cu limbă de moarte, fiilor, nepoților nu care cumva să se stingă blăstămul... Și câte rugăciuni de dezlegare nu s-au făcut prin biserici, dar n-a ajutat la nimică. Un pătrar de veac, vrajba și crima n-au ostoit în Moldova. De-ar avea zidurile aistea glas să povestească câte grozăvii s-au petrecut în Cetatea Sucevei... Moldova căzuse sub greu și cumplit blăstăm. În nopțile fără lună se povestește strigoii sculați din morminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
căminului evreu în Palestina s-a hotărât să activeze pentru a pune capăt neînțelegerilor dintre revizioniști și Palestina muncitoare, care tinde să distrugă tot ce s-a clădit cu jertfe, roagă populația evreiască să se unească și să îndepărteze această vrajbă să-și amintească bucuria în 1917 când s-a făcut starea constituțională a Palestinei și cu ce avânt au contribuit la construirea căminului național. Proteste organizate de sioniștii din oraș, în legătură cu problemele din Palestina sunt mai bine organizate, atrag un
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
120 de lei bătuți; ce acești bani toți au mersu în treaba svintei mănăstiri.” - Mărite Spirit, te rog să mă ierți, dar am să-ți amintesc că preacucernicii egumeni de la mănăstirile Hlincea și Aron Vodă purtau în suflete sămânță de vrajbă încă din vremea lui Radu Mihnea voievod și Miron Barnovschi voievod. La 18 mai 1627 (7135) însă, egumenul mănăstirii Hlincea își calcă pe suflet și revine la sentimente mai bune și spune: „Mărturisescu, cu a mea scrisoare, cum am fost
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mai mesteca cuvinte într-alt chip, au despre noi au despre dânșii, acela um să hie tricleat și procleat de trei sute și optsprădzece Părinți și să hie anatima, marantha, amin.” Eu cred că era și timpul să vie împăcarea, pentru că vrajba nu aducea nimic bun. - Ai multă dreptate, dragule. Unde mai pui că și poporănii simțeau sau erau martori la aceste încrâncenări, care vorbeau cu nedumerire: „Cum se poate să fie așa dihonie între fețele bisericești?” După aceste cuvinte, o liniște
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de nord. Idealurile mărețe ale valului revoluționar din anul 1848 erau în acei ani serios alterate de interese iredentiste, anacronice, în cadrul așa-ziselor comemorări, pentru a revitaliza concepții și atitudini de un naționalism feroce, pretenții nejustificate, de natură să creeze vrajbă în loc de bună vecinătate. Se obișnuia ca în dimineața zilei de 4 aprilie, când se sărbătorea, în fiecare an, spuneau ungurii, "eliberarea Ungariei de către armata sovietică", în fapt ei marcau Tratatul de la Trianon, ambasadorul Ungariei la București să depună o coroană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
este aruncat ori înălțat pe o parte a acestei despărțituri, înseamnă că el este proprietatea numai a proprietarului spre care este aruncat pământul. Există și semne de necomunitate a despărțiturilor dintre proprietăți. Șanțurile, zidurile, gardurile etc. sunt deseori motive de vrajbă între proprietari, care pot fi totuși stopate prin procedura medierii, dacă mediatorul cunoaște bine reglementările pe această linie. Iată, de exemplu, proprietarul unui teren pe care se află o construcție, îl poate obliga pe proprietarul terenului vecin să contribuie la
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
-mi precizeze că și-a compus cuvîntul „doar cu jumătate de oră înainte de a veni la expoziție”. „Lasă, ai nimerit-o bine - i-am zis. Poate, dacă stăteai mai mult, nu ieșea așa, ci dimpotrivă, îl stricai”. Constrîngerile materiale aduc vrajba în casă, dar de unele crize nu-s vinovate numai ele. Mai e, desigur, și altceva, sau altcineva. Ideea mi-o sugerează Voyage à Rome de Alberto Moravia, în care, vrînd „de garder ses forces pour l’écriture”, personajul, un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]