1,491 matches
-
aprilie 2016 Toate Articolele Autorului E zvon sedus de împrimăvărare Încununat de ciripit corupt Urcă seva vieții în spirale Pulsând în noul început! Binecuvântate, eterne anotimpuri, Împletire miraculoasă de culori Lire izbăvitoare peste timpuri De suspine, nostalgice așteptări. Este un vuiet de verde abil Ce cutremură liniștea somnoroasă E un tărâm de speranță, un tril Adorată-nmiresmare luminoasă. E inundație de alb, de argint În ramurile de soare înfometate Care în glas de patimi ,sclipind Se leagănă lin, neaplecate. Este un fluviu
BEATITUDINE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384850_a_386179]
-
EU SUNT! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1960 din 13 mai 2016 Toate Articolele Autorului Eu sunt pământul unde își face loc lăstarul sub primăveri în care vor adormi cocori, sunt cumpăna luminii în care doarme jarul și vuietul potecii călcând sub tălpi,pe nori. Eu sunt îmbrățișarea din geana dimineții când floarea-și varsă roua prin crânguri reci de vise, sunt ochiul blând de soare ce râde-n palma vieții și umbra fără chipuri îmbrățișând eclipse. Eu sunt
EU SUNT! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384929_a_386258]
-
devremelăsând în urmăo ușă deschisăcătre nicăieri... XXII. POVESTEA UNUI MELC, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2161 din 30 noiembrie 2016. POVESTEA UNUI MELC scoici jucăușe pe alge țopăie sar pe nisipul ud se agață de stânci departe vuietul mării val după val ascultă, cântă marea pe țărm, alei de scoici într-o cochilie mică-mică un melc înșiră povești un basm al mării pe o masă o carte deschisă într-un pătuț micuț tare drăguț un copilaș ascultă vuietul
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
vuietul mării val după val ascultă, cântă marea pe țărm, alei de scoici într-o cochilie mică-mică un melc înșiră povești un basm al mării pe o masă o carte deschisă într-un pătuț micuț tare drăguț un copilaș ascultă vuietul mării dintr-o carte deschisă de viață într-o casă ... Citește mai mult POVESTEA UNUI MELCscoici jucăușepe alge țopăiesar pe nisipul udse agață de stâncideparte vuietul măriival după valascultă,cântă mareape țărm,alei de scoiciîntr-o cochiliemică-micăun melcînșiră poveștiun basm al
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
o masă o carte deschisă într-un pătuț micuț tare drăguț un copilaș ascultă vuietul mării dintr-o carte deschisă de viață într-o casă ... Citește mai mult POVESTEA UNUI MELCscoici jucăușepe alge țopăiesar pe nisipul udse agață de stâncideparte vuietul măriival după valascultă,cântă mareape țărm,alei de scoiciîntr-o cochiliemică-micăun melcînșiră poveștiun basm al măriipe o masăo carte deschisăîntr-un pătuț micuțtare drăguțun copilaș ascultăvuietul măriidintr-o carte deschisăde viațăîntr-o casă... XXIII. PRUNCUL, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2157
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
Publicat în: Ediția nr. 1655 din 13 iulie 2015 Toate Articolele Autorului BALCIC, GURĂ DE RAI În fost ținut de România, Printr-o cascadă urlătoare, Din grădina Reginei Maria Se varsă apele în mare. Aici, în însoritul Balcic Apa cu vuiet tumultuos, Săpând în peretele calcic Ea face totul mai frumos. După căderi din treaptă-n treaptă Învârte roțile de mori, Pârâul apele-și îndreaptă Și-ajunge pân’ la urmă-n mări. Se scurge apa pe sub punte Scăldând colina înverzită, Lansând
BALCIC, GURĂ DE RAI de IONEL GRECU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384472_a_385801]
-
spunându-le huhurezi. Acum eram singur și marea era foarte agitată. Valuri mari se spărgeau de stabilopozi, iar concluzia nu era decât una singură: nu se putea ieși pe mare. Eram convins că ceilalți colegi, mai prevăzători, când au auzit vuietul mării, s-au culcat pe partea cealaltă, cum s-ar zice. Am așteptat zece minute și văzând că marea se izbea de stâncile de pe dig cu tot mai multă furie, am întors mașina și luat drumul înapoi spre casă. Încă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
mai caut un mal a scăpare din mrejele vrerii vâltoarea scurgerii tale să mi cadă pe gene nurli despletiți să mi curgă prin vene și din senin o ploaie de mângîieri să ne absoarbă într o picătură toarnă toarnă tot vuietul scurgerii tale în clepsidra trupului meu dacă pier să știu c am pierit în cea mai fierbinte vâltoare a nopților călător printre suspine pierdut în adierea unei mângăieri ce adâncă i chemarea în care te caut ce mai susură desvelirea
AȘ VREA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382462_a_383791]
-
Acasă > Poeme > Emoție > ASCULT CU AL MEU SUFLET, INIMA TA, PĂMÂNT Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2031 din 23 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Ascult cu al meu suflet inima ta, pământ Și simt așa, un vuiet de vijelii, trecând O fierbere cumplită, un clocot, un tumult, O veste de războaie cum n-au mai fost demult. Sub talpă mea vibrează torid, al tau nucleu În trup îți simt prezenta, îl simt pe Dumnezeu Zvâcnind în tot
ASCULT CU AL MEU SUFLET, INIMA TA, PĂMÂNT de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382541_a_383870]
-
în orele ei libere de seara în poiana cu flori din cea mai abruptă pantă, ascunsă în spatele unui grad viu mai mare decât un om. ` Acolo, pierdută între margarete, maci, clopoței și albăstrele rupea cu dinții spice de iarbă ascultând vuietul așezării din vale, inima pământului pulsând spre adâncurile stâncoase și copacii sălbatici răsăriți unde le plăcuse locul. Și într-o după-amiază se întîmplă minunea că termină mai devreme treaba casei și fugi pe cărăruia greoaie oricărui pas obișnuit dar nu
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
apăsătoare și ciudată, apoi cuprins de fiori am făcut cale întoarsă spre sat. Bătrânii spuneau că a fost o vreme când nici păsările nu zburau pe deasupra codrului. Nu se auzea nici un tril, nici un urlet de animal sălbatic, doar foșnetul frunzelor, vuietul vântului și dezlănțuirea cutremurătoare a trăsnetelor pe timp de furtună. De secole n-a pătruns picior de om în acele locuri. Abia în zilele noastre s-au mai aventurat în grup câte unii mai curajoși și tari de înger, dar
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
cele din urmă descoperi o potecuță pe care pășeși atent la tot ce se întâmplă în jurul său. Se depărtă de puhoiul de apă și desluși trilul păsărelelor care nici nu se sinchisiră de prezența sa. În urechi îi persista acel vuiet continuu și armonios produs de micile cascade. Simți în păr și pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce-i revigoră forțele. Mergea pe firul apei, iar după câțiva zeci de metri se împotmoli în iureșul cascadelor care erau din ce în ce mai înalte
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
lovind cu putere acoperișul. Natura se dezlănțuise. Brazii, până atunci atât de mândri, acum erau copleșiți de puterea vijeliei și biciuiți de ploaia înghețată. Cerul era tulbure, iar munții dispăruseră sub vălul furtunii. Nici câinii nu mai scoteau nici un sunet. Vuietul văzduhului le amuțise glasul și le amorțise trupul. Mira se învârtea prin cameră. Neliniștea o cuprinsese. Nu putea să își ordoneze gândurile. Ce era de făcut? Avea nevoie în clipa aceea să-și aprindă o țigară. Își puse hanoracul și
CONTOPIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384038_a_385367]
-
back vocal). De-a lungul timpului în alcătuirea formației s-au mai aflat: Tony Reno (baterie, percuție), Peter Olsson (bas), Marcel Jacob (bas), Kee Marcello (chitare, back vocal). Pretutindeni și parcă dintotdeauna, formația Europe aduce bucuria ca un torent în vuiet muzical, incizează cupolele sălilor de spectacole cu forța glasului și frânge inimile cu frumusețea actului artistic în grandoarea scenei. Dacă inimile ar fi o fortăreațe cu garnizoană, s-ar preda cu bunăvoie plăcută și fericită! Biletele au fost puse în
FORMAŢIA ROCK EUROPE CONCERTEAZĂ ÎN NOIEMBRIE, LA SALA PALATULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384129_a_385458]
-
rămâi, rămâi la mine,/ Te iubesc atât de mult!/ Ale tale doruri toate/ numai eu știu să le-ascult./ În al umbrei întuneric/ te asemăn unui prinț. Ce se uit- adânc în ape/ cu ochi negri și cuminți/ Și prin vuietul de valuri,/ Prin mișcarea naltei ierbi,/ Eu te fac s-auzi în taină/ Mersul cârdului de cerbi...” Copilăria s-a pierdut undeva în ceață și poetul constată cu durere: „Astăzi chiar de m-aș întoarce/ a-nțelege n-o mai
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
mereu alături, el răspicase că-n sat se va-ntâmpla ceva... Copilul dăduse sfătos din cap, știa și el de cazna anului trecut, când fuseseră aproape îngropați de zăpada prăvălită cu zgomot ca de sfârșit de lume. În zori, un vuiet crescu și tot crescu, apropiindu-se cu învrăjbită iuțeală. Când simțise pocnindu-i urechile de larmă, tânărul ieșise-n drum, își dusese la gură șuierica și se pusese pe fluierat. Și țiuise până când zărise năvala dalbă apropiindu-se în iureș
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
în: Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ochii tăcerii Soției mele,Carmen Răscrucile de lumină ale Timpului, Bucuria zăpezilor calde Mă răstignesc pe cruce de zăpadă, Glasul luminii ochilor tăi mari,deschiși spre Deltele Stelare, Dau vuiet necunoscut de timpanele muritorilor, Ca o flacăra peste ape, Timp fără Timp izbucnind în focuri de zăpadă, dau glas ciudat iubirii, Dau bucuria zăpezilor calde ale surâsului tău. Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografica: Ochii tăcerii / Valer Popean : Confluente Literare, ISSN
OCHII TACERII de VALER POPEAN în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383482_a_384811]
-
Stăteau față în față. El, Mirele, și ea, răsfățata fiică a ionului. De pe Muntele Măslinilor, de unde privea Hristos, cetatea Ierusalimului se desena la orizont semeață, încordată, cu toate simțurile ascuțite. El, Mesia cel promis, venea la ultima întâlnire însoțit de vuietul mulțimii care-I calcă pe urme, încă din Metania. Alaiul acesta ca de nuntă se agățase cu cerbicie de persoana Mântuitorului încă de la episodul învierii lui Lazăr, cel mort de patru zile. Ca și în alte dăți, Iisus înfruntă moartea
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017. Ochii tăcerii Soției mele,Carmen Răscrucile de lumină ale Timpului, Bucuria zăpezilor calde Mă răstignesc pe cruce de zăpadă, Glasul luminii ochilor tăi mari,deschiși spre Deltele Stelare, Dau vuiet necunoscut de timpanele muritorilor, Ca o flacăra peste ape, Timp fără Timp izbucnind în focuri de zăpadă, dau glas ciudat iubirii, Dau bucuria zăpezilor calde ale surâsului tău. Valer Popean,Târnăveni ... Citește mai mult Ochii tăceriiSoției mele,CarmenRăscrucile de luminăale
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
zăpadă, dau glas ciudat iubirii, Dau bucuria zăpezilor calde ale surâsului tău. Valer Popean,Târnăveni ... Citește mai mult Ochii tăceriiSoției mele,CarmenRăscrucile de luminăale Timpului,Bucuria zăpezilor caldeMă răstignescpe cruce de zăpadă,Glasul luminii ochilortăi mari,deschișispre Deltele Stelare, Dau vuiet necunoscutde timpanele muritorilor,Ca o flacăra peste ape,Timp fără Timpizbucnind în focuri de zăpadă,dau glas ciudat iubirii,Dau bucuria zăpezilor caldeale surâsului tău.Valer Popean,Târnăveni... XXVI. DOAMNE LASĂ-MĂ-N IUBIRE, de Valer Popean , publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
aud rugile-n șoapte Se leagănă-n minte și ne chinuie-n noapte. Duce lumea tristă,-n alte vremuri, prin țară Cu vorbe-n duioșia de odinioară. Cerul de iarnă se despletește gri-curat, Noi, de ziua ta, ne bucurăm îndurerat... Vuiet de avion, prin tăcerile mele, Răvășește poteci, pe boltă, pe sub stele... Știu că depărtarea mă ține-n altă lume, Dorul mă-ncovoaie! O,.. țara mea minune! Referință Bibliografică: PATRIA MEA / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1793, Anul V
PATRIA MEA de LIA RUSE în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383010_a_384339]
-
dar, vai!, îndelung clinchetitoare. Peste încă un pas (Te plângi mereu că-i mută! Las-o-n pace!), Sonetul IX generează un vehement stop-cadru (autostopist la mare ananghie, făcând imperativ cu mâna), care te duce, involuntar la arhicunoscutul efect de vuiet din clasicul, ,,Prin vulturi vântul viu vuia’’ (George Coșbuc, Nunta Zamfirei) sau, mai degrabă, din ,,Care vine, vine, vine - calcă totul în picioare” (Mihai Eminescu, Scrisoarea III). La Theodor Răpan, în acest caz, aliterația nu este nici simplă, nici doar
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
sala în care pregăteam femeia și, când am introdus acul în coloană pentru anestezie, a început să se zguduie clădirea. Am realizat imediat că e cutremur. Lumina s-a stins, au început să se spargă geamuri, s-a auzit un vuiet îngrozitor și se simțea un praf puternic de cărămidă roșie. Am ajuns sub tocul ușii, unde erau și ceilalți doi medici cu care operam. Era o tensiune extraordinară, clădirea se mișca și zgomotul era infernal”, povestește, după 35 de ani
36 de ani de la cutremurul din 1977. Mărturii [Corola-blog/BlogPost/93019_a_94311]
-
o breșă În apropierea porții. Un nor imens de praf se ridică, acoperind dărâmăturile, În vreme ce un al doilea proiectil cobora, cu șuieratul său infernal, dispărând sub stratul cenușiu. De această dată, nici o bubuitură nu Însoți sosirea pietroiului, ci doar un vuiet atenuat de moloz. Acum, În locul țintei nu se mai găseau decât vidul și devastarea provocate de prima lovitură. De partea cealaltă a porții, la câteva zeci de coți depărtare, unul din posturile de observație se cutremurase, ca și când s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
își vârâră ascultători iataganuțele la brâu. — Fraților! - glăsui tătarul, și acest cuvânt, rostit cu putere, se rostogoli ca o chezășie peste stepă. Fraților! Am ascultat aici vorbele pline de miez ale acestui preaînțelept dunărean mazilit și timpanul meu obosit de vuietul vaietelor și-ai vânturilor a vibrat tresărind la zvonurile retoricii! Mare lucru, fraților! De zece ani umblu teleleu, parcă așa se spune, prin stepă, n-am casă, n-am masă, n-am decât o tradiție, fraților! Sunt, scuzați-mi expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]