1,136 matches
-
pe învârtiții din rețeaua administrativă și pe nostalgicii comunismului impotent. Pentru Geoană, pesedistul-standard e un fel de vadimiot oligofrenizat, gata să te voteze dacă-i dai circ și-i promiți că adversarii vor fi tăvăliți la nesfârșit prin noroaiele limbajului vulgarității ultime. E vorba, în general, de indivizi provenind din clasele și regiunile defavorizate - de amărâtul lumpenproletariat generat de comunism, pentru care tranziția n-a fost decât un șir de dezamăgiri și amare prilejuri de a-și contempla eșecul. Nu întâmplător
Țânțăriada politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9673_a_10998]
-
Unul din cinci români mizează pe acest tip de politică și pe strategiile moștenite de la bolșevici. Pentru ei, important nu e binele general, ci sentimentul că poți fi cineva în comunitatea căreia îi aparții arătându-ți chipul schimonosit de ură, vulgaritatea fără baiere și autoritarismul născut din incompetență. Spectacolul la care asistăm este, în fapt, o încercare de-o violență fără precedent de-a scoate România de pe harta țărilor democrate. Prin televiziuni aservite ni se livrează aceleași lozinci comunistoide, sclipicios ambalate
Țânțăriada politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9673_a_10998]
-
după Gala Uniter. Cred că am avut o mare șansă să-mi consum impresiile și stările privind marea. Toate tensiunile din anul acesta, toate erorile impardonabile, desfășurarea enormă de vanități, deplasarea accentului de la ceea ce este esențial spre derizoriu, bîrfă și vulgaritate, lucrurile nerostite sau cele spuse fără măsură m-au atins și m-au durut ca niciodată. Faptul că un premiu, cel al criticii, de pildă, a dispărut complet din palmares fără să se rostească un cuvințel despre asta, este greu
Teatrul și marea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9687_a_11012]
-
MARIO, magicianul lui Thomas Mann, frazele repetate des... vă atrag în mod serios atenția... nu vă supărați că vă spun... cum credeți... cum ziceți dvs... cum veți considera. O omnisciență supărătoare, o falsă, prefăcută familiaritate, la care se adaugă o vulgaritate română, o băgare în vorbă,... o vorbire băgăreață, gen Rânzei, personajul enervant din romanele lui }oiu, care pune în evidență, mai târziu, dupe revolusie, activitatea foștilor comuniști, ca Visarion Pandeluță, membru, senator de onoare al Partidului Speranțelor înșelate Și Veșnic
Jurnalul unui informator român by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9707_a_11032]
-
eu, nici tu nu mai avem vârsta la care să iubim astfel. Dacă Chavel se întoarce, nu te alegi cu nimic, pe când dacă eu izbutesc, atunci... știi că sunt un om generos. Era generos, într-adevăr, generozitatea făcea parte din vulgaritatea lui. — Oricum, n-am de ales. Chiar tu i-ai spus că sunt Chavel. Nu uita că știu cine ești: Carosse, colaboraționistul și criminalul. Mâna dreaptă se frământă în buzunar, degetul căută piedica de siguranță. — Crezi că sunt chiar atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ori serile „de neuitat” de la Șarpele roșu. Situația mi-a amintit o povestire africană În care un Înțelept Îi arată cu degetul, prostului, luna și-l Întreabă ce-i aia :” Un deget!” - răspunde prostul. „Dorința de succes e semn de vulgaritate” (Mihai Ralea). Cea mai grea zi, se spune, este a doua, după succes. Da. Probabil. Din puțina mea experiență de individ victorios, nu mi-am dat seama. Dar , din ceva mai consistenta mea experiență de necîștigător, cred că-i infinit
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
nov. 1998). Altă cronică remarca un aspect interesant, din punctul nostru de vedere : « Oana Pellea, purtătoare de discurs mai degrabă, decît de trăire. Din cînd În cînd, ea intră-n realitatea personajului, devine consoarta lui Dumitrache, și-atunci o infinită vulgaritate cotropește scena » (Magdalena Boiangiu, Scena, 7/1998). Cloul montării se pare că a fost locomotiva cu aburi - care, În final, Își face apariția pe scenă și dărîmă zidul casei de la numărul 9...De ce ? Nimeni n-a știut să răspundă... Se
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
prozei sale. Dacă autorul pierde, literatura are numai de câștigat. Din aceeași cauză, și în multe dintre povestirile ce alcătuiesc prezentul volum vom întâlni numeroase observații sau reflecții banale, ca de pildă: „Nu poți disprețui sau urî decât ceea ce cunoști“, „Vulgaritatea nu se află în obiectul contemplat, ci în gura vorbitorului“, „Petrecem pe WC o mare parte din timpul vieții“, „Să fii simplu e o artă“ ș.a.m.d. Numai că prozatorul, conștient de limitele sale, își asumă banalitatea firesc, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
O abordare cât se poate de științifică Un text dedicat WC-ului nu este automat și unul trivial. Poți vorbi elegant și detașat despre defecație, la fel cum poți să fii groaznic de vulgar atunci când încerci să descrii o floare. Vulgaritatea nu se află în obiectul contemplat, ci în gura vorbitorului. Pudibonderia prostească a împiedicat de-a lungul secolelor cercetători serioși să abordeze probleme profund umane precum closetul, vespasiana etc. Faptul că există atâtea sinonime și atâtea eufemisme sunt folosite pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
în când om, Care se roagă, citește sau scrie Piese pentru teatrul absurdului, In vivantă regie proprie Cu decoruri existențiale variate, Zilnic jucate cu casa închisă La întâlnirea realului cu iluzia, Într-un ritm infernal. Bestiarul uman îl întrece în vulgaritate și cruzime pe cel mitologic, medieval, care se compune din animale legendare, stranii, încorporate marilor epopei scrise. Rămâne la latitudinea cititorului să aprecieze scurta disertație adresată unei categorii umane cu apucături de fiară privilegiată a speciei, și revin la obsesia
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Întâiul Pas... E o dimineață cu lumină puțină. M-am trezit Înjunghiat de o tuse furtunoasă, care m-a Înroșit până sub pământul din unghii. Mi-am privit mâinile, degetele. Aproape albastre, furnicate de așteptare. De așteptarea unei posibile Îmbrățișări. Vulgaritatea gândului ce mă inundă e copleșitoare. Mă lăfăiesc În magma lui cu o dureroasă plăcere. Porii se deschid, nervii cad pradă unei moleșeli rapace, oasele mi se lichefiază. Desenez În aburul memoriei un pantof lăcuit, o gleznă albă, de fildeș
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ori serile „de neuitat” de la Șarpele roșu. Situația mi-a amintit o povestire africană În care un Înțelept Îi arată cu degetul, prostului, luna și-l Întreabă ce-i aia :” Un deget!” - răspunde prostul. „Dorința de succes e semn de vulgaritate” (Mihai Ralea). Cea mai grea zi, se spune, este a doua, după succes. Da. Probabil. Din puțina mea experiență de individ vic torios, nu mi-am dat seama. Dar , din ceva mai consistenta mea experiență de ne cîștigător, cred că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
e cam facil-iconoclast, de un "anarhism" chiar de tarabă, oricât am fi de rodați la discursul super-democratic al zilei; iar alte câteva texte, printre care cel despre "Maria Tănase văzută printr-o sticlă de horincă", depășește cu foarte puțin stricta vulgaritate. Nu e singurul scris extrem de neglijent și lăsat să se tipărească doar în numele unei prea puțin convingătoare "autenticități". Laszlo Alexandru, cândva apologet al lui Paul Goma, critică acum ceea ce numește "o grupare a exilului parizian, animată prin anii '80-'90
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9198_a_10523]
-
și o indescriptibilă savoare cenușiului trudei de fiecare zi. Ceva misterios iradiază din orice redacție, trecând prin ziduri și peste clădiri. Chiar dacă auzim tot mai des lamentări că au dispărut cititorii, că tirajele sunt mici, că mizeria din jur și vulgaritatea sufocă totul, cred că realitatea ne contrazice. Nu are importanță că o revistă apare într-o mie sau în treizeci de mii de exmplare. Important e că acea minoritate care crede în bine și frumos n-a dispărut. Poate că
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
Poate că gusturile s-au schimbat, poate că așteptările noii generații nu pot fi satisfăcute de revistele "tradiționale". Poate că unele reviste culturale arată prăfuit. Dar chiar dacă ar arăta de o sută de ori mai rău, le prefer fabricilor de vulgaritate și idiotizare care sunt televiziunile. Într-un interviu pe care Robert Șerban ni l-a luat Adrianei Babeți, lui Cornel Ungureanu și mie, răspundeam în felul următor la întrebarea dacă nu sunt cumva mult prea multe reviste în România acestui
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
multe reviste în România acestui moment (iertați-mi nedelicatețea de a mă autocita!): "Publicațiile literare și culturale nu sunt niciodată prea multe. Multe sunt doar sinecurele politicienilor și ale clientelei politice. Dacă, în loc să ne pierdem vremea cu talk-show-uri și cu vulgaritățile de la televizor am citi mai multe reviste literare și mai multe cărți, cu totul altfel ar arăta obrazul desfigurat al țării". Nu am nimic de adăugat.
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
bun și închide ușa la closet. Halal exemplu îi dai știi tu cui. O, măcar de-ar fi așa, mamă! Măcar de s-ar putea inspira știi-tu-cine din bădărănia lui cum-îi-zice! Măcar de m-aș fi putut nutri din străfundurile vulgarității lui, în loc ca până și asta să devină o sursă de rușine. Rușine, rușine, rușine și iar rușine - oriîncotro o apuc, hop și-un lucru de care să-mi fie rușine. Suntem în magazinul de confecții al unchiului Nate de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
canapelele acestea moi, să dorm pe pat, să uit că tocmai plec să Încep o nouă slujbă, să-mi Închipui că-s bogată. Nimeni, niciodată, n-a fost atât de bun cu mine cum ești dumneata“, dar cuvintele precedente și vulgaritatea suspiciunii ei zăceau ca o barieră de clasă Între ei. — Dă-mi poșeta dumitale, spuse el. Ea i-o Întinse, rămânând Întoarsă cu spatele, și auzi cum degetele lui deschid Închizătoarea. — Uite aici. L-am pus Înăuntru. Nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de drăguță! spuse ea cu voce tare. — Drăguță, spuse Coral Musker, dar nici un zâmbet nu-i Îmblânzi neîncrederea. Să nu exagerăm. Scumpa mea, ești atât de amabilă și de bună! Să știți că sunt. Ea vorbi cu o undă de vulgaritate care ruină pentru moment viziunea domnișoarei Warren. Coral Musker spuse cu aviditate: — Lăsați la o parte chestia cu bunătatea. Mai spuneți-mi o dată cum că sunt drăguță. Mabel Warren se arătă de acord cu totală convingere: — Scumpa mea, ești superbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
povestea lungă și plicticoasă pe care i-o spusese domnișoara Warren. I-o tăie scurt: — Nu pot ține socoteala tuturor celor de care este interesată Mabel. Nu-mi amintesc nimic despre doctor. Domnul Stein avea obiecții doar În ce privea vulgaritatea expresiei folosite de domnul Savory. Era foarte mult În favoarea unei mici tachinării oneste legate de fata aaceea. Ea ar pecetlui prețioasa lui intimitate cu Myatt. Când primul fel de bucate se află deja pe masă, reveni iar asupra subiectului: — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de setea contemplării: fusta e în dezordine, iar de la fustă în jos, pînă sub genunchi, la cizmulițe, ciorapii stau perfect întinși. "Să nu-mi agăți ciorapii..." Rece, ca o găleată de apă turnată în creștet, mai vulgară acum decît orice vulgaritate în oricare clipă a vieții, vocea femeii îl mai împresoară încă, născînd în el sentimentul umil al culpabilității, făcîndu-l să-și plimbe iarăși privirea de la genunchi în sus, printre coapsele lungi, să fie sigur că nu a agățat vreun fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am rupt de tata, de sat, de familie, ci pentru că n-am reușit să încheg eu una... Vezi, eu îți spun ție toate astea pentru că, deși mă vei judeca în sufletul tău, n-o să mă bîrfești, n-o să arunci în vulgaritate spusele mele consătenii, mai ales cei cu aceeași structură sufletească, au în relațiile dintre ei, cînd sînt departe, în lume, ceva similar rudeniei de sînge. Ba poate, chiar te iubesc. Și te iubesc nu pentru că ești de-a lu' Vlădeanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
când a început să bântuie moda iraționalului născător de artă, ne stăpânește obsesia că tot ce e popular, ancestral, născut din masa neinstruită, musai să aibă profunzimi în fața cărora intelectualul e dator să se simtă umilit. Încărcăm deci prostul gust, vulgaritatea declarată onest cu felurite „isme”, născute din cealaltă prostie, cea instruită. Și mie mi s-a întâmplat să tresar la două stihuri de pe crucea lui însuși Stan Ioan Patraș: „Vai săracă lumea mea/ Că greu am trăit în ea”. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
putea să nu mai rămână nici ministru. Constat încă o dată cu uimire ce târșă le e unora să fie cum le e felul... Mircea Geoană n-are tăria să propună bucureștenilor a-l vota așa cum este, vrea să fie ales pentru vulgaritate și tragere de brăcinar cu canaliile. În schimb, domnul Dumitru Dragomir a ieșit întărit. Vorba „nea Mitică” nu l-a apropiat pe Geoană de mase, dar l-a făcut să pară mai „domn” pe acest vârcolac bulbucat al tranziției, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ne imaginăm un român cerând și primind ajutor în Germania sau Brazilia pe baza credinței comune în Iisus Hristos. Iar la biserică mai merg regulat, de pildă în Europa - citadela creștinismului, unul din zece. Pe măsură ce sufletul omenesc se cufundă în vulgaritate, grosolănie, materialism ordinar, nepăsare, se intensifică nevoia de fațadă metafizică. Ca la marii mafioți, care, după ce-și dau la curățat costumele stropite de sânge, se duc la biserică și cară la cruci și pupături de icoane. Mă duc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]