346 matches
-
Însă Nicolae Titulescu care “știa să primească loviturile adversarului său, dar și să le înapoieze cu vârf și îndesat în fraze bogate și bine definite, care se revărsau ca rafalele de mitralieră într-o cadență și într-o amploare aproape Wagneriană” nu s-a lăsat intimidat de această atitudine afișată de contele Appony. Prin nerecunoașterea de către guvernul maghiar a acordului din 29 mai 1923, s-a ajuns la un impas în problema optanților unguri. Fără a avea argumente juridice în favoarea punctului
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
transport ale trupelor germane în Primul Război Mondial), e mai curând imaginea creată pentru regimentul de "Ravitaillement en Viande Fraîche" ("Aprovizionare cu carne proaspătă" un program interesant și pentru "armata din umbră" din toate timpurile). Prin paronimie cu faimoasele eroine wagneriene (intrate aproape în "cultura de masă" datorită referințelor din presă), s-a creat imaginea celebră "La Vache Qui Rit", al cărui logotip a fost conceput de Benjamin Rabier. Preluată de brânzarul Léon Bel, imaginea s-a banalizat, a intrat în
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
1992, p.187]. În naturalism, textul are o poziție "spectaculara", un caracter teatral mai evident decât în La Comédie humaine, datorită spațiului fictiv imaginat de scriitor, care utilizează toate mijloacele pentru a realiza un spectacol total, conform idealului de dramă wagneriana. Spre deosebire de Balzac, care intervine permanent în narațiune, dă sfaturi, trage concluzii pentru a scoate o morală, o părere favorabilă sau defavorabilă, autorul ciclului Leș Rougon-Macquart se mulțumește cu rolul de "regizor ascuns al dramei", după formulă zolista. M.Van Buuren
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
notează că scriitorul "avea o frică bolnăvicioasă de incendiu, care s-a accentuat cu vârsta" (1972: 75). În sprijinul acestei afirmații, trebuie plasată și mărturisirea lui Mateiu Caragiale, consemnată de același Gherea: la celebra Scala din Milano, în timpul unei reprezentații wagneriene (este vorba, mai precis, despre Das Rheingold, prima parte, din 1869, a tetralogiei Der Ring der Nibelungen), observând reflexele unui foc aprins intenționat pe scenă, Caragiale își scoate, grăbit, fiul din sală, complet imun la via reacție de dezaprobare venită
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
invocat arhitectul Ion Mincu, care integrează aceste elemente de arhitectură veche bizantină, rusească, în construcții moderne, păstrând "o culoare locală". Artistul este comparat unui grădinar care face "din cântecul popular un poem muzical, dintr-o poveste cu zâne o dramă wagneriană, dintr-un personaj fabulos un tip nemuritor"107. Însă abilitățile invocate mai sus îl recomandă pe pictorul simbolist, în măsură să confere sintetist motivului folcloric relevanța semantică și portanța atistică a unei opere universale. Bachelin merge în direcția dizolvării ierarhiilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decorativ, dar și natura acvatică a reveriei. Corpurile celor două ființe par translucide, împrumutând culoarea neverosimilă a fundalului, culoare a visului care imprimă chipurilor starea de transă. Se poate decela totuși o influență a lui Franz von Stück în ce privește modelajul wagnerian al acestor chipuri, care au un aer de familie cu Lohengrin (1850). Într-o mare măsură, manifestarea unei sensibilități simboliste în opera lui Gh. Petrașcu vine în siajul liricii eminesciene. Supralicitând, criticul Popescu- Gogan susține chiar o afinitate structurală a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a ritmurilor. Această simfonie este transcrisă printr-un procedeu sinestezic la nivel iconologic, gestual; personajele preiau încărcătura emoțională, o transferă la nivelul unei coregrafii, nu lipsite de o serie de cezuri. Așa cum ni-l descrie Léon Thévenin, tabloul are ceva wagnerian, ca realizare însă, rupturile de nivel sunt mai puțin violente, fapt care decurge și din tenta decorativă pe care o dă compoziției Cecilia Cuțescu-Storck, prin aducerea fundalului și personajelor în prim plan. În bună măsură, și acest fapt este responsabil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Verfall) simțului melodic" pe care acesta susține că l-ar percepe în cazul muzicienilor germani, așadar despre atenția din ce în ce mai mare acordată gestului individual, despre atenția din ce în ce mai mare pentru detaliu și pentru configurarea momentului individual, Nietzsche îi scrie lui Wagner: Formula wagneriană "melodie infinită" exprimă la modul cel mai amabil primejdia, coruperea instinctului, și chiar și buna credință, liniștea conștiinței în mijlocul unei asemenea coruperi. Ambiguitatea ritmică, datorită căreia nu se mai știe, și nici nu trebuie să se mai știe dacă un
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
compozitorilor Alexandr Borodin, Nikolai Rimski-Korsakov, Antonin Dvoràk, Bedrich Smetana, George Enescu. Concludent este exemplul din Constantin Râpă - op. cit. volumul I, 2001, pagina 293, prin care putem observa alternanța diatonic - cromatică și mobilitatea impusă de celula generatoare cu elemente cromatice. Melodia wagneriană, așa numita melodie infinită, este o succesiune melodică strâns legată de cuvânt, urmărind inflexiunile vocale, cu un contur melodic continuu. Astfel prin exemplul din Alexandru Pașcanu - op. cit., pagina 198 vom observa desfășurarea melodico armonică cu mers treptat alternativ ascendent - descendent
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
este foarte greu prozatorilor să nu devină personaje. Multe romane actuale sunt cuminți. Nu le simți prelungirile. Și sensibilitățile prea mari se resping. Uitați - vă la artiști ! Literatura este poate singura minciună care înnobilează. În poezia modernă, cuvintele au tumult wagnerian, nu șăgălnicie mozartiană. Capodopera sugerează, nu cicălește. În trunchiul artei, aportul generațiilor se cristalizează precum inelele din miezul arborilor. Unii artiști strălucesc, alții luminează. Criticul valoros îi arată la timp debutantului că îi crește ceva suspect pe creier. Artistul se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
visul de realism în artele spațiului, în special în pictură și în teatru. Scena nemaitrebuind să reproducă un fragment din lumea reală, natura iluziei teatrale s-a modificat profund. Două influențe foarte diferite au contribuit la transformarea scenei occidentale, visul wagnerian la o dramă totală în care să se amestece toate artele, și desoperirea stilizării aparținând teatrelor orientale. Chiar de la mijlocul secolului al XIX-lea, Wagner (1813-1883) dorește apariția unui spectacol în care fuziunea artelor să fie perfectă. Foarte critic față de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
realizarea dramelor sale, pe speranța în arhitectură și în pictura peisagistică, chiar dacă mai târziu își afirmă decepția cu privire la colaborarea sa cu pictorii. Doi arhitecți, Brueckwald și Semper, construiesc între 1872 și 1876 Teatrul Wagner din Bayreuth (Bavaria), în care drama wagneriană va putea înflori 3. Orchestra dispare într-o fosă adâncă, invizibilă pentru public, instalând între sală și scenă, conform dorinței lui Wagner, un "abis mistic"4. Este vizibilă numai imginea scenică a dramei, căci muzica pare să vină de "nicăieri
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
foarte vechea păpușă din lemn. 1.1. Appia: Muzică și lumină pe scenă Descoperind resursele unite ale muzicii și luminii, Adolf Appia (1862-1928) transformă arta scenică. Pasionat de muzică 7, el își elaborează teoria pornind de la reflecția sa asupra dramei wagneriene pe care o va pune chiar el în scenă de mai multe ori și-și consemnează analizele începând cu 1895 în Înscenarea dramei wagneriene, apoi în 1898 în Muzica și regia scenică, iar în 1920 în Opera de artă vie8
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
arta scenică. Pasionat de muzică 7, el își elaborează teoria pornind de la reflecția sa asupra dramei wagneriene pe care o va pune chiar el în scenă de mai multe ori și-și consemnează analizele începând cu 1895 în Înscenarea dramei wagneriene, apoi în 1898 în Muzica și regia scenică, iar în 1920 în Opera de artă vie8. Cu privire la punerea în scenă prin unirea teatrului și a muzicii, el scrie, într-o scrisoare din 1910 către Jacques Rouché9, critic și director de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Muzica, pentru el, este un minunat instrument care permite structurarea, prin ritm, a spațiului scenic. Răscolit, foarte de tânăr, de opera lui Wagner pe care o va asculta la Bayreuth, el aspiră la reformarea scenei. Decorurile realiste în mijlocul cărora opera wagneriană este atunci interpretată îi apar inapte, chiar dacă au fost concepute cu acordul lui Wagner, să redea imensa interioritate a dramei wagneriene. Pânzele pictate, în platitudinea lor, i se par complet depășite. Refuzând realismul iluzionist, el face apel la imaginație. "Refuzul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui Wagner pe care o va asculta la Bayreuth, el aspiră la reformarea scenei. Decorurile realiste în mijlocul cărora opera wagneriană este atunci interpretată îi apar inapte, chiar dacă au fost concepute cu acordul lui Wagner, să redea imensa interioritate a dramei wagneriene. Pânzele pictate, în platitudinea lor, i se par complet depășite. Refuzând realismul iluzionist, el face apel la imaginație. "Refuzul iluziei scenice ne descoperă deodată ceea ce constituie la urma urmelor realismul nostru teatral: acest realism este în noi înșine; ne imaginăm
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
practicabilele ce permit plantarea decorului, și lumina, element căruia celelalte două nu i-ar putea fi decât subordonate. Utilizarea luminii face chiar pictura inutilă în ochii lui. "Tabloul neînsuflețit se compune din pictură, scrie Appia în Regia scenică a dramei wagneriene, din plantare (adică modul de a dispune materialul decorativ), și din iluminat. Plantarea servește de intermediar între pictură și iluminat; la fel, iluminatul, între celelalte două mijloace și actor. Și cel mai novice în materie de decorațiuni va înțelege că
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scări, planuri înclinate, volume orizontale sau verticale. Aceste plantări, cărora lumina le permite să fie modulate la infinit, sunt "spații ritmice", în jurul cărora se articulează jocul. Lumina va fi deci baza tuturor efectelor, scrie Appia în Regia scenică a dramei wagneriene. Va trebui redus luxul decorativ în profitul ei, păstrând totuși cât mai multă practicabilitate posibilă, pentru că este punctul de contact cu coregrafia." Întâlnirea sa din 1906 cu Jaques-Dalcroze11, care este în același timp muzician și regizor, este hotărâtoare. Acesta îi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
După o serie de sejururi în Statele Unite și Europa, Grotowski se stabilește în Italia, lângă Pontedera, începând cu 1986. Din dorința de a sanctifica teatrul, Grotowski clădește "un teatru sărac", care refuză orice estetism și se situează la opusul concepției wagneriene despre amestecul artelor. "În primul rând, scrie el, încercăm să evităm eclectismul, străduindu-ne să rezistăm ideii că teatrul este un compus din mai multe discipline. Încercăm să definim ceea ce deosebește teatrul, ceea ce separă activitățile sale de celelalte categorii de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
el, Brecht își scrie operele epice în care leitmotivele sunt abandonate pentru song-uri. Muzica trebuie să servească drept contrapunct parodic textului, după cum explică Brecht în Despre arhitectura scenică și muzica teatrului epic (1935-1942). Spre deosebire de ceea ce se întâmplă în opera wagneriană unde fosa orchestrei este ascunsă cu grijă privirilor, orchestra trebuie să fie vizibilă în mod clar spectatorului, pentru sublinierea ficțiunii. Dornici amândoi să sfărâme partitura estetică tradițională dintre artele nobile reprezentate de teatru și operă și artele minore cum sunt
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Nașterea tragediei Zola, Naturalismul în teatru Autorii noștri dramatici Becq de Fouquières, Arta regiei scenice Strindberg, Prefața la Domnișoara Julie Antoine, Teatrul liber Maeterlinck, Cuvinte neînsemnate Quillard, Despre inutilitatea absolută a regiei scenice exacte Appia, Punerea în scenă a dramei wagneriene Jarry, Despre inutilitatea teatrului în teatru Mallarmé, Divagații Appia, Muzică și regie Rolland, Teatrul poporului tentativă de estetică a unui teatru nou Antoine, Conversație despre regia scenică Appia, Cum să reformăm regia scenică Craig, Arta teatrului Evreinov, Apologia teatralității Rouché
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
iar Barrault, după el, de "teatru total", în eseul său intitulat Teatru total. 2 Wagner se explică asupra acestui lucru și în Opera și drama (Oper und Drama) din 1851. 3 Din 1882, Bayreuth a devenit centrul internațional al operei wagneriene (festival anual). (n.tr.) 4 Arhitectura acestui teatru va exercita o mare influență asupra lui Adolf Appia și asupra lui Gordon Craig. 5 Articol inserat în Arta romantică (1861). 6 Căruța din lut ars, piesă scrisă în India pe la începutul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe eroi individuali, care se desăvârșesc pe sine în primul rând, cu reminiscențe ale fanteziilor western ori ale luptelor din Cel de-al Doilea Război mondial, comparabile ca efect și acoperire cu ciclurile arthuriene în Anglia victoriană ori cu Eroii wagnerieni în Germania wilhelmiană. Alături de cealaltă mare serie de filme, Star Trek, se poate spune că au impus genul științifico-fantastic drept "mitologia imaginativă dominantă a vremii noastre".364 Sintagma "SF" e de altfel o invenție a americanului de origine luxemburgheză Hugo
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
clară asupra a ceea ce se afla Înăuntru. Nu m-am Înșelat. Nu aveam cum să confund negrul ca tăciunele care amintea de vechile regimente de elită ale cavaleriei Kaiserului, cele două trese În formă de fulger, cât se poate de wagneriene, prinse de marginea din dreapta a gulerului, și vulturul În stil roman și svastica de pe mâneca stângă. Cele trei trese de pe partea stângă a gulerului arătau că deținătorul uniformei era căpitan sau cum s-or fi numind În termeni pompoși căpitanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
la frontiera dintre Franța și Spania. Marți 21 Terminat? Ce pripit am scris asta! Poți oare termina ceva, fie și doar un roman, despre cum se face un roman? Cu ani în urmă, în adolescență, îi auzeam pe prietenii mei wagnerieni vorbind despre melodia infinită. Nu știu bine ce-i asta, dar se vede că este ca viața și romanul ei, care nu se termină niciodată. Și ca istoria. Fiindcă azi îmi sosește un număr din La Prensa, de la Buenos Aires, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]