347 matches
-
nazist al festivalului e discutat în caietulprogram al concertului și înfățișat în unele dintre cele mai recente puneri în scenă de la Bayreuth (Maeștrii cântăreți din Nürnberg de Katharina Wagner și Parsifal de Stefan Herheim). O altfel de reconsiderare a trecutului wagnerian are loc prin reprezentarea, la Bayreuth, în această lună, a operelor timpurii: Die Feen (Zânele), Das Liebesverbot (Interzicerea iubirii) și Rienzi, respinse de compozitor ca nedemne. Ce-i drept, nici acum nu sunt reprezentate în clădirea festivalului, ci în altă
Anul Wagner la Bayreuth by ana-stanca tabarasi-hoffmann () [Corola-journal/Journalistic/3536_a_4861]
-
pentru crimă, este atît trauma pe care cele două personaje o internalizează, cît și farmecul senin, cu melancolia reținută a muzicii lui Robert Schumann pentru profesoară sau impetuos, într-o muzică "neagră" cu ceva din amestecul de registre al muzicii wagneriene pentru eleva sa. Fiecare scenă traduce o criză, fiecare scenă reprezintă o ruptură de nivel, un act de exorcism. Regizorul nu te lasă să respiri, nu slăbește nici o clipă tensiunea și personajul. Forța filmului rezidă în felul în care trăirea
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]
-
pe italieni a fost "cantabilitatea" dorită și obținută de dirijor alături de orchestra Teatrului Scala, maleabilă și pentru o logică muzicală străină de repertoriile ei consacrate. Acest spectacol a comunicat o muzicalitate patetică, perceptibilă și de către auditorii reticenți la "orgiile" sonore wagneriene. Interpretarea l-a convins și pe domnul Stephan Poen, invitatul serii. Medic specialist în tehnică vocală, cunoscător al virtuților cântului frumos, riguros, pretențios, prețios, el s-a declarat satisfăcut. Ceea ce nu se întâmplă decât în ocazii cu totul deosebite. Alături de
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
mănâncă, își soarbe supa, își taie o bucată din pâinea (coaptă în casă), deschide o carte (scrisă de el), închide o carte (scrisă de el), se apleacă, se întinde, și așa mai departe, spunea Reger. Îți vine să vomiți. Dacă wagnerienii nu sunt de suportat, heideggerienii nici atât, spunea Reger. Dar, desigur, Heidegger nu se compară cu Wagner, care a fost într-adevăr un geniu, căruia noțiunea de geniu i se potrivește ca nimănui altcuiva, pe când Heidegger a fost doar un mărunt
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
unor proteste, explicând presei că ideea de a pune Wagner în scenă în Israel i-a venit auzind întâmplător soneria unui telefon mobil al unui jurnalist israelian pe o temă din aceeași Walkyrie. Au existat și voci contrare. Fondatorul Societății Wagneriene din Israel, care a emigrat din Germania în 1936, având drept unic bagaj câteva fotografii de familie și un disc cu 78 de turații cu „Maeștrii cântăreți”, e revoltat că unii compatrioți ai săi susțin că Wagner ar fi fost
Wagner interzis în Israel () [Corola-journal/Journalistic/4278_a_5603]
-
un disc cu 78 de turații cu „Maeștrii cântăreți”, e revoltat că unii compatrioți ai săi susțin că Wagner ar fi fost cântat în lagărele de concentrare, știut fiind ce număr imens de muzicieni și ce decoruri complexe pretind operele wagneriene, ceea ce nu era de imaginat în condițiile de la Auschwitz sau de la Matthausen. Președintele nu înțelege nici de ce israelienii îl refuză pe Wagner, dar îl acceptă pe Carl Orff, care compunea pentru naziști, la comandă, sau pe Richard Strauss, președinte al
Wagner interzis în Israel () [Corola-journal/Journalistic/4278_a_5603]
-
Licht, o nouă variantă a genului de operă după anul 1977: cele șapte componente poartă, fiecare, numele unei zile a săptămânii și însumează 25 de ore de reprezentație. Un alt doilea gând reflex care-mi vine este comparația cu Tetralogia wagneriană (mă mir totodată de ce muzicologii care semnează studii consistente în acea revistă nu menționează o asemenea paralelă transparentă, au epuizat oare anterior acest subiect sau poate că îl ocolesc?). Încercând să-l justific, găsesc mai multe argumente decât mă așteptam
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
componistice pe care le-au formulat, obsedant, pe parcursul vieții: Wagner -ideile dramei muzicale (leitmotivul, melodia infinită, sincretismul etc.), Stockhausen - compoziția serială, pe formule, spațialitatea sonoră, electronica etc.Viziune mitologică Epopeea Cîntecul Nibelungilor constituie doar unul din izvoarele mitologice pentru libretele wagneriene. Compozitor cu înclinații literare (ca și Robert Schumann sau Alban Berg), Wagner tinde ambițios spre o sinteză proprie a miturilor nordice - germanice, scandinave. La rândul său, Stockhausen pare a lansa o provocare: poate omul/ artistul secolului 21 să-și "aranjeze
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
a lor, laitmotivul a devenit un termen cotidian în cei aproximativ 100 de ani de folosință. Fără a constitui o noutate a travaliului componistic, motivul muzical generator, conducător într-o formă muzicală și-a împlinit latențele dramaturgice prin dramele muzicale wagneriene, acolo unde se asociază cuvântului, situației scenice. Wagner însuși numea motivele sale epic-muzicale "Grundthema", temă fundamentală, însă "laitmotivul" lui Wolzogen, referindu-se la acele teme wagneriene, a avut mult mai mult succes în istoria muzicii. Emblemă sonoră desemnând personaje, sentimente
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
generator, conducător într-o formă muzicală și-a împlinit latențele dramaturgice prin dramele muzicale wagneriene, acolo unde se asociază cuvântului, situației scenice. Wagner însuși numea motivele sale epic-muzicale "Grundthema", temă fundamentală, însă "laitmotivul" lui Wolzogen, referindu-se la acele teme wagneriene, a avut mult mai mult succes în istoria muzicii. Emblemă sonoră desemnând personaje, sentimente, obiecte sau gesturi din derularea acțiunii teatral-muzicale, laitmotivul ajunge prin Wagner la o stufoasă și rafinată complexitate. Cunoscătorii Tetralogiei detectează rețeaua complicată de laitmotive, asociate nu
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
dintr-o operă într-alta, spre deliciul cunoscătorilor și frustrarea celor ce nu pricep toate aluziile lui Wagner la acțiunea precedentă sau viitoare. E imposibil să nu alături "compoziția cu formule" propusă de Stockhausen în Heptalogia sa de ideea laitmotivului wagnerian. Desigur, noul travaliu componistic al sfârșitului de secol 20 presupune diferențieri: Stockhausen revine în Licht la o tehnică formulată prima oară în piesa Formel (1951). Este un procedeu asemănător cu cel definit de Hermann Hesse în Jocul cu mărgelele de
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
de aici sunt valabile pentru cele șapte opere. Această structură polifonică la trei voci, trei straturi echivalente a trei personaje, înglobează și aspecte scenice, spațiale, semantice, transformându-se în primul indiciu de construcție dramaturgică. Similitudinile formulelor lui Stockhausen cu laitmotivele wagneriene merg până la un punct, al frazei conducătoare, al întoarcerii la melodie (chiar tonală), al autoreferențialității. Diferențe reies din experiența serială a lui Stockhausen și din posibila interpretare a formulei sale ca o "mostră de ADN", "o teoremă", ca un "joc
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
Pier Luigi Pizzi, păstrându-se în cadre tradiționale, se impune prin maniera sobră, cu puține mijloace scenografice, dar de o mare subtilitate, sugerând atmosfera unei Spanii dominate de Inchiziție. Am asistat, de asemenea, la un mare eveniment, prezentarea cunoscutei lucrări wagneriene Maeștrii cântăreți din Nürnberg, producție a cunoscutului regizor Otto Schenk, ce păstrează cu respect și venerație structura ideatică a operei wagneriene. Am avut fericirea de a-l asculta pe viu pe bas-baritonul german Wolfgang Brendel, un Hans Sachs pe care
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
subtilitate, sugerând atmosfera unei Spanii dominate de Inchiziție. Am asistat, de asemenea, la un mare eveniment, prezentarea cunoscutei lucrări wagneriene Maeștrii cântăreți din Nürnberg, producție a cunoscutului regizor Otto Schenk, ce păstrează cu respect și venerație structura ideatică a operei wagneriene. Am avut fericirea de a-l asculta pe viu pe bas-baritonul german Wolfgang Brendel, un Hans Sachs pe care nu-l voi putea uita niciodată, datorită nobleței interpretării sale, accentelor de rafinament ale unor fraze muzicale din celebrul său monolog
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
datorită nobleței interpretării sale, accentelor de rafinament ale unor fraze muzicale din celebrul său monolog din actul al III-lea - într-un cuvânt un personaj de referință. Tenorul american Robert Dean Smith, în Walter, s-a înscris pe linia interpreților wagnerieni care impresionează prin fizic, siguranță, abilitate în registrul acut, frazare impecabilă. Tânăra soprană Anja Harteros a fost o Evă sinceră și delicată, cu o voce extrem de bine articulată. Demnă de remarcat a fost interpretarea plină de umor, mergând până la șarjă
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
remarcat a fost interpretarea plină de umor, mergând până la șarjă, a basului Eike Wilm Schulte, în Beckmeser. După opinia mea, spectacolul în întregime a fost o interpretare de înaltă clasă, cu acea exigență pe care o pretinde reprezentarea unei opere wagneriene pe scena din Viena. O operă pe care îmi doream s-o văd de multă vreme a fost Romeo și Julieta a lui Gounod, lucrare emblematică, am putea spune, pentru stilul francez, cu arii și duete de un lirism superb
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
zece ani pentru a ajunge în templul lui Wagner își trăiește din plin emoțiile, refăcând într-o stare de reculegere și extaz un itinerar sacru. Fără îndoială că celebra colină verde devine un spațiu sacru care-l pregătește pe spectatorul wagnerian să intre în templu și să participe la sărbătoarea care va începe. Anul acesta au existat numeroase dificultăți care puteau pune în pericol deschiderea festivalului. în fine, era lui Wolfgang Wagner s-a încheiat, acesta fiind constrâns de oficialități să
Festivalul Bayreuth 2009 (I) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6913_a_8238]
-
ani a pus în scenă "Meistersinger von Nürnberg" care a fost atât de comentat și contestat, iar Eva se preocupă îndeosebi de îmbunătățirea calității muzicale a spectacolelor, în atragerea unor dirijori și muzicieni de renume, dar și a unor interpreți wagnerieni reputabili ai momentlui). Din nefericire proiectele și ambițiile celor două doamne Wagner, în calitate de conducătoare ale Fundației Wagner, nu-și găsesc cea mai bună materializare în organizarea spectacolelor. Tendința de modernizare a teatrului wagnerian susținută cu fervoare de Katharina produce daune
Festivalul Bayreuth 2009 (I) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6913_a_8238]
-
de renume, dar și a unor interpreți wagnerieni reputabili ai momentlui). Din nefericire proiectele și ambițiile celor două doamne Wagner, în calitate de conducătoare ale Fundației Wagner, nu-și găsesc cea mai bună materializare în organizarea spectacolelor. Tendința de modernizare a teatrului wagnerian susținută cu fervoare de Katharina produce daune serioase operei lui Wagner, îndepărtând montările de stilistica și sensul filosofic al libretului al cărui autor este însuși compozitorul. La Bayretuh trebuie, însă, departajate două paliere importante ale participării ca spectator la actul
Festivalul Bayreuth 2009 (I) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6913_a_8238]
-
de operă este fosa orchestrei, perfect mascată ochilor spectatorior. Ea nu se vede din sală, efectele propagării sunetului fiind însă exemplare. Ai impresia că muzica vine din străfundurile pământului, se creează o magie sonoră care te impresionează fantastic. Pregătirea spectatorului wagnerian se face, însă, chiar în dimineața zilei respective, când un cunoscut pianist și estetician al muzicii, Stefan Mickisch, face într-o sală o prezentare comentată a operei ce se va reprezenta în acea zi, interpretând la pian motivele și laitmotivele
Festivalul Bayreuth 2009 (I) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6913_a_8238]
-
prezentare comentată a operei ce se va reprezenta în acea zi, interpretând la pian motivele și laitmotivele respective pentru a facilita înțelegerea lucrării. Prelegerile sale docte, pigmentate cu mult umor și fantezie, bazându-se pe o profundă cunoaștere a operei wagneriene sunt un adevărat îndreptar de înțelegere a creației compozitorului. Ele ne amintesc de lecțiile de muzică ale lui Leonard Bernstein sau acelea prezentate la Ateneul Român de către George Bălan. Spectacolul începe de regulă la ora 16 după amiază, având două
Festivalul Bayreuth 2009 (I) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6913_a_8238]
-
Elena Zottoviceanu O montare wagneriană este un pariu și Opera Națională Română prin premiera "Olandezului zburător" s-a încumetat la un proiect ambițios; dacă a cîștigat sau nu pariul este o întrebare cu răspuns nuanțat. Fără îndoială conducerea teatrului a făcut un gest foarte meritoriu
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
timișorean trăitor în Germania, este și el pentru prima oară prezent într-o producție a Operei bucureștene. Și indiferent dacă rezultatul acestei colaborări place sau nu, el este încă un pas spre teatralizarea spectacolului liric. Deschis unor multiple interpretări, textul wagnerian a fost citit de-a lungul timpului în diverse feluri: legendă romantică, dramă socială sau thriller, parabolă a eternului conflict dintre creator și mediu etc. Care este cheia concepției regizorale din acest spectacol nu am prea înțeles (desigur din vina
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
decît una analitică. Dacă actele I și III (alipit la II) au mizat pe linia tradițională, ca și personajele masculine, actul II și imaginea eroinei au fost plasate în cu totul alt registru. Senta este prima din seria chipurilor feminine wagneriene (Elisabeta, Isolda) care în cuplu se situează într-o tensiune relațională ce poate fi definită prin formula dragă lui Wagner - izbăvire prin iubire absolută și sacrificiu de sine. Fascinată de legenda eroului damnat, Senta înaintează cu o exaltare de neînfrînt
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
energia teribilă a mîniei sale", să aibă aura sumbră a "unui înger căzut" este avantajat de statură și de o anume eleganță scenică ce-i este proprie. Dar tensiunea dramatică extremă pe care acest, cel mai formidabil rol de bariton wagnerian, o cere, mai rănîne încă de adîncit. După cum rămîne deschisă o posibilă discuție despre adecvarea vocii sale de bariton liric la caracteristicile muzicale ale personajului: un grav penetrant care să-i asigure fundamentul, o culoare sonoră întunecată - "voce neagră" - o
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]