4,194 matches
-
zi să nu-ți vorbesc, măicuța, Să-ți spun ce simt sau ce gândesc. Încă mai sunt a ta fetiță, Chiar de-n veci, nu te mai zăresc. Te simt cu mine pretutindeni, Ghidandu-mi pașii cu răbdare. C-o zână din povești tu semeni, Iubirea-ti nicicând nu dispare. În Andrea tu te-ai stins deodată, Când sărbătorile-aprind totul. Doi ani sunt fără ține, mama, Nimeni n-o să-ți ia în veci locul. Cu toții-așteaptă iar Crăciunul, Pentru mine-i
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
zi să nu-ți vorbesc, măicuța,Să-ți spun ce simt sau ce gândesc.Încă mai sunt a ta fetiță,Chiar de-n veci, nu te mai zăresc.Te simt cu mine pretutindeni,Ghidandu-mi pașii cu răbdare.C-o zână din povești tu semeni,Iubirea-ti nicicând nu dispare. În Andrea tu te-ai stins deodată,Cănd sărbătorile-aprind totul.Doi ani sunt fără ține, mama,Nimeni n-o să-ți ia în veci locul.Cu toții-așteaptă iar Crăciunul, Pentru mine-i
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
acel întreg înconjurat de o altă formă a întregului, caracterizat printr- o specificitate proprie. Romanul glisează între poemul prozodic și proza poematică cu elemente din marginea fabulației; se deschide cu un moment al nașterii autorului asistată de cele trei Sorți: Zâna Sorții, a Dragostei și a Sănătății. Descoperim în paginile cărții un amestec subtil de inteligență și facondă, de lirism și introspecție. Prozatorul mută interesul de la epicul aventurii la comportamentism. În gesturile, limbajul și manifestările protagoniștilor noi ghicim o psihologie și
MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378236_a_379565]
-
drepte nemărginite. Si geometria lui Euclid este bună doar de muzeu, a fost dată la coșul de gunoi? Iar mi-ai pus în gură vorbe nerostite. Este bună pentru bebeluși după ce termină cărțile de colorat și încep să deseneze cestele, zâne și vampiri. S-o lăsăm baltă. Mai bine dăm mai multă atenție păhărelului cu tărie. Parcă votcă-i zice. Hai să ciocnim. Noroc! Încă amețit după o noapte de somn cu vise grele pline de hiperbole și hiperboloizi cu paralele
POVESTE PENTRU MĂMICI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378205_a_379534]
-
Și ce mare este clasa! Are ferestre multe și luminoase...Acolo, în față, ce-o fi banca aia mai mare? Cu scaun? Și mai înaltă?... Dar asta, de la banca mare, din față, cine-o fi? Că este frumoasă, ca o zână! Însă nu are rochie lungă. Are o fustă albastră, plisată (am mai văzut eu la fetele mari de la horă). Are și bluză. Ce albă e! Iar la gât are ceva...ca o fundă mare, mare. Și e mov...ca florile
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
acesta e secretul nostru. Însă, trebuie să știi că prietenii nu-și fac supărări unul altuia. Nu e așa că tu ai să mă asculți mereu și nu ai să mă superi? - Daa! Am șoptit și eu misterios, măgulit că frumoasa zână dorea să-mi fie prietenă. - Sst! A ridicat degetul misterios domnișoara Iulia. - Acum scrie pe tăbliță bastonașe. - Bastonașe? M-am mirat eu. Îl văzusem deseori trecând pe ulița noastră pe moș Iordan târșiindu-și pașii sprijinit în baston și-mi închipuiam
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
mâna mea dreaptă. De astă dată nu mi-a mai dirijat mâna, însă mi-a șoptit: - Hai, dragul meu prieten, străduiește-te! Să vadă toți ce bastonașe frumoase faci tu! Nu știu dacă ambiția sau mândria că sunt prietenul acelei zâne frumoase, însă ceva magic mi-a purtat condeiul din mâna dreaptă și fără să fac efort am umplut tăblița cu bastonașe perfecte, frumoase. Cred că a fost surprinsă, că le-a arătat invidioșilor. Probabil că au fost și copiii mirați
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
atâta înverșunare, încât nu-și dădu seama când intră în pădurea deasă, albastră, de la marginea Împărăției Galbene. Pe când se pregătea să tragă o săgeată în animalul încolțit într-un pâlc de scaieți, în fața lui apăru o fată frumoasă ca o zână, strigând: - Stai, nu trage! Prințul scăpă arcul din mână. Fata prinse căprioara pe după gât, îi șopti ceva, o sărută pe botic și o eliberă. - Heeii, strigă prințul, ce faci? E vânatul meu! - E pădurea mea, îl înfruntă fata. Abia atunci
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
în ochii tăi acum Și-aud lumina-n ei cum cântă, Ce cald, dumnezeiesc parfum Făptura ta o înveșmântă Și toate zările-mi sunt pline! Ca un izvor dintr-o fântână Tresaltă sufletul în tine, Măicuța mea, cu chip de zână... E Ziua ta, nu vreau să plângi, Nici plânsul Mamei nu știu ce-i, Mă uit în ochii tăi adânci- Mi-a fost atât de dor de ei! E Ziua ta și-așa să fie Și toți copiii să înțeleagă De-acum
MĂ UIT ÎN OCHII TĂI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377262_a_378591]
-
bunici Credeau că ai să vii atunci. Dar, te-ai grăbit, fată, de zor Să vii în lumea cea cu dor. Frumoaso, te știai dorită Și ai venit pe lume hotărâtă. La mijloc de săptămână Ai apărut, iubito, ca o zână. În zi de joi, în zi cu soare Ai răsărit tu, mândră floare. În miezul zilei veniși țipând Făcându-ți loc, intrând în rând, Cea mai voinică dintre fete Dolofană, bucălată și cu plete. Cu două zile până-n Sfântul Valentin
MULT DORITA de IONEL GRECU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377286_a_378615]
-
Acasa > Poezie > Amprente > DRAGOBETE - DULCI AMINTIRI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1512 din 20 februarie 2015 Toate Articolele Autorului mi-aduc aminte... mi-aduc aminte prin răstoacă adeseori te urmăream erai copila ce din joacă în zâna bună o schimbam pândeam parfumul din cosiță de undeva ascuns în fân doream să văd lângă căpiță mijindu-ți mugurul de sân și doamne, ce mai zarvă mare a fost când eu lângă pârâu m-am apropiat de scalda-n
DULCI AMINTIRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377280_a_378609]
-
dulci Și te iubesc mereu, interminabil; În viața mea pustie tu aduci Trăiri adânci, de-nalt, de inefabil. Mi-e teamă și mi-e rece uneori- Când mă ucide gândul că te-aș pierde... De mi te-ar lua vreo zână printre flori, Eu te-aș reinventa din iarbă verde. Tu mă-ndulcești cu rouă și nectar Și cu-alte „arme” încă neștiute... Am să capitulez și mă declar Sclavul iubirii tale absolute. Aș vrea să plec și aș mai vrea
CAPITULARE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382135_a_383464]
-
se retrase rușinat pe o creangă îndepărtată, dar nu părăsi sfatul păsărilor. Era curios să afle ce puneau la cale păsările care se credeau mai cu moț. După îndelungi dezbateri, înaripatele hotărâră să îi găsească ele o soție împăratului Petruș. Zâna Primăvară era cea mai bună soție, susținea rândunica. Barza era întru totul de acord. Pinguinul și cioara credeau că mai bună ar fi fost Zâna Iarnă, vrăbiuța și porumbelul ar fi preferat-o pe Zâna Toamnă iar lebedele și rațele
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
cu moț. După îndelungi dezbateri, înaripatele hotărâră să îi găsească ele o soție împăratului Petruș. Zâna Primăvară era cea mai bună soție, susținea rândunica. Barza era întru totul de acord. Pinguinul și cioara credeau că mai bună ar fi fost Zâna Iarnă, vrăbiuța și porumbelul ar fi preferat-o pe Zâna Toamnă iar lebedele și rațele insistau că nimeni nu era ca Zâna Vară. Până la urmă, căzură de acord să facă un mare bal la care să le invite pe toate
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
ele o soție împăratului Petruș. Zâna Primăvară era cea mai bună soție, susținea rândunica. Barza era întru totul de acord. Pinguinul și cioara credeau că mai bună ar fi fost Zâna Iarnă, vrăbiuța și porumbelul ar fi preferat-o pe Zâna Toamnă iar lebedele și rațele insistau că nimeni nu era ca Zâna Vară. Până la urmă, căzură de acord să facă un mare bal la care să le invite pe toate cele patru zâne, așa încât Petruș să poată alege. Ușor de
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
susținea rândunica. Barza era întru totul de acord. Pinguinul și cioara credeau că mai bună ar fi fost Zâna Iarnă, vrăbiuța și porumbelul ar fi preferat-o pe Zâna Toamnă iar lebedele și rațele insistau că nimeni nu era ca Zâna Vară. Până la urmă, căzură de acord să facă un mare bal la care să le invite pe toate cele patru zâne, așa încât Petruș să poată alege. Ușor de zis, dar greu de făcut. Împăratul păsărilor se împotrivea cu înverșunare planurilor
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
și porumbelul ar fi preferat-o pe Zâna Toamnă iar lebedele și rațele insistau că nimeni nu era ca Zâna Vară. Până la urmă, căzură de acord să facă un mare bal la care să le invite pe toate cele patru zâne, așa încât Petruș să poată alege. Ușor de zis, dar greu de făcut. Împăratul păsărilor se împotrivea cu înverșunare planurilor de cununie, așa încât totul trebuia făcut în mare taină. Păsările își împărțiră sarcinile. Mierlele aveau să împodobească palatul împăratului, privighetorile aveau
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
Împăratul păsărilor se împotrivea cu înverșunare planurilor de cununie, așa încât totul trebuia făcut în mare taină. Păsările își împărțiră sarcinile. Mierlele aveau să împodobească palatul împăratului, privighetorile aveau să se ocupe cu muzica, rândunelele aveau să ducă mesajele celor patru zâne, iar restul păsărilor aveau să se ocupe de masă, de invitați și de păstrarea secretului. După ce adunarea păsărilor se încheie, cucul își luă zborul spre palatul împăratului, căruia îi dezvălui de îndată planul supuselor sale. Tare se mai mânie Petruș
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
calul și părăsi împărăția, ducându-se încotro vedea cu ochii, numai să nu mai audă de însurătoare. Venind ziua stabilită pentru bal, ia-l pe împărat de unde nu-i! Palatul împodobit răsuna de muzică și de zarva invitaților, cele patru zâne așteptau la masa împodobită sosirea lui Petruș, nădăjduind fiecare ca ea să fie aleasa, în timp ce păsările îl căutau în toate colțurile pe stăpânul lor. Numai cucul, cocoțat în vârful unui turn, privea râzând la toată nebunia iscată în palat. Prima
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
fost chiar tu, sări bufnița pe lângă vultur. - Poate, recunoscu cu voce mică cucul. Păsările se repeziră care mai de care la el, scărmănându-l de-i săriră toate penele. Asta nu le potoli însă supărarea. Balul nu mai avu loc, zânele plecară supărate în ținuturile lor, iar înaripatele își luară zborul să-și caute împăratul în cele patru vânturi. Singurul care nu putea căuta din văzduh era un rățoi bătrân care avea o aripă frântă. Cu toate acestea, dornic să fie
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
începu împăratul, dar păsările săriră ciripind asurzitor și îl opriră. - Nu e lucru rău să lași singurătatea la o parte, continuă bufnița, făcându-le celorlalte semn cu aripile să o lase pe ea să vorbească. Ne-am gândit la câteva zâne numai bune... - Lasă, bufnițo, nu te mai obosi, se ridică de pe tronul său, Petruș-Împărat, și eu m-am gândit și m-am hotărât să îl las pe cuc singurul din împărăție fără familie. - Adică... bufnița clipi ca în fața unei lumini
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
și needucat? - Gata! Moș Ene făcu liniște imediat. Ascultați acum amândoi! Nu mai e destul timp! Cadourile trebuie să ajungă la copii, iar Moș Crăciun nu are sanie ca să le transporte. Ștefania, vreau să mergi ca vântul la sora ta, Zâna Iarna, să o rogi să îl ajute pe Moș Crăciun. Ca să nu se întâmple nimic pe drum, te va însoți Petrică. - Nu am nevoie de el! Am să ajung cât ai clipi la Palatul de Gheață. - E mai bine să
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
un bloc de gheață uriaș. - Ce crezi că voia de la noi arătarea cu un ochi? Ștefania ridică din umeri, fără să îi răspundă. Conducând ca vântul săniuța de gheață, ajunseră în curând la treptele sticloase ale palatului în care domnea Zâna Iarna, o domniță înaltă, cu părul lung și alb atingând zăpada de la picioare și cu o mantie pufoasă cu o trenă atât de lungă încât adunase de-a lungul ei o ceată de zece oameni de zăpadă care să o
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
cu părul lung și alb atingând zăpada de la picioare și cu o mantie pufoasă cu o trenă atât de lungă încât adunase de-a lungul ei o ceată de zece oameni de zăpadă care să o susțină. - Surioara mea, strigă zâna, coborând în fugă treptele, ce s-a întâmplat? Micuța prințesă a florilor de gheață povesti cât de strâmtorat ajunsese Moș Crăciun fără sania lui, cum rămăsese Moș Ene fără puterea fluierului de argint și cum fuseseră urmăriți ea și spiridușul
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
Micuța prințesă a florilor de gheață povesti cât de strâmtorat ajunsese Moș Crăciun fără sania lui, cum rămăsese Moș Ene fără puterea fluierului de argint și cum fuseseră urmăriți ea și spiridușul moșului de monstrul cu un ochi de cărbune. Zâna Iarna porunci să i se aducă cea mai mare dintre cele douăsprezece sănii pe care le avea și, după ce doisprezece cai albi ca spuma laptelui fură înhămați la ea, se grăbiră către casa lui Moș Crăciun. În timp ce treceau pe deasupra lacului
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]