2,178 matches
-
stare de moment), iar, în cele din urmă, am ajuns liniștit la adresa indicată de proprietar. Intrând în hambar, am simțit îndată mirosul puternic și grosolan, ce vădea limpede și solid că există ceva acolo, care spurcă locul. Așa încât, fără să zăbovim prea mult, ne-am luat fiecare vermorelul în spinare, cu intenția bună de a îndepărta elementul descompus și de prisos. Într adevăr, locul era abject, scârbavnic și de nesuportat: printre smocuri de paie răzlețe vedeam rozătoarele agitate, pe care le
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
rezervă pusă de maică-sa deoparte. Repede, el sustrase (mai exact, fură) de acolo cam cât credea dânsul că-i trebuie, pe urmă, punând totul în ordine întocmai așa precum găsise, se hotărî să meargă chiar atunci, fără a mai zăbovi în zadar, în locul un pic mai înainte amintit. La ieșirea din casă, când fu întrebat unde se duce, dânsul, ascunzându și bine intențiile prin disimulare, îi răspunse în treacăt, cu o degajare foarte ostentativă, maică-sii: - Ies doar o fugă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Își spunea cuvântul asupra fiecăruia În parte. Cei Îmbogățiți coborau mai rar din mașinile luxoase pentru a face câțiva pași prin parc. După ce ne-am bucurat de orice colțișor, ne-am retras spre casă, fredonând Încet anumite melodii cunoscute. Am zăbovit În fața vitrinelor care ne apăreau În cale, și apoi ne-am oprit la cumpărături, la un Market din apropierea casei. Coșul pentru cumpărături se afla afară, prins Într-un grilaj, cu un lanț. După ce introduceai o fisă de cinci lei, puteai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
activitate Îndelungată! Odată ajunsă În stradă, am inspirat aerul curat și m-am bucurat de fiecare pas făcut, avânt sufletul senin și plin de prospețimea zilei. Iată-mă În drum spre gară! După ce am coborât treptele de la „Râpa galbenă”, am zăbovit câteva minute pe o bancă pentru a-mi trage sufletul. Mersul pe jos este o adevărată Încântare, dar vine o vreme când trebuie să-ți iei un timp pentru respiro. Am ajuns la gară ceva mai devreme față de ora la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
arătase că nu era, nicidecum, singur. Toată viața lui, tata se strădui să ne întărească credința prin cuvinte și prin felul cum trăia. Felul în care a plecat la Domnul fusese ultimă dovadă de întărire a noastră în credință.” Să zăbovim o clipă și asupra acestei vibrante mărturisiri-rugă inspirată de părinți: „Ce dor îmi este azi de sfaturile părinților mei! Ce mult îmi lipsesc! Ne învățau mereu, chiar și atunci când mintea și gândurile noastre nu mai erau de față. Tata și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe perna odihnei truda zilei care se săvârșise, pentru că nu după mult timp avea să înceapă o altă zi, cu alte încercări, sub un cer luminat sau umbrit de multele vicisitudini ale vieții hărăzite acestor nomazi ai pământului. * Vișinel mai zăbovi în preajma corturilor și, din tufele din preajmă, culese mai mulți licurici. Voica, care îl urmărea plină de dragoste, veni către el. El o rugă să deschidă palma și-i depuse, ca și în alte dăți, zeci de scânteioare vii. Se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ghicitoare bucuroase că ceea ce se arătase în cărțile rufăite, în palmă sau în glăsuitul șoptit al ghiocului, era tocmai sortitul încălzit la sânul lor nu numai în nopțile de Sânziene, ci și în toate nopțile albite de nesomn. * * * Hotărât să zăbovească mai multe zile la marginea satului Bălășești, bulibașa Iorgu era mulțumit că oamenii lui aveau de lucru din zori până seara târziu, când se întorceau la corturi. El, prins în vârtejul multor treburi, nici nu observa cum trece timpul. Acum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ea împletea deseori sumedenie de gânduri și vise... Se priveau minute în șir, neavând trebuință de cuvinte, socotindu-le ca fiind de prisos, căci în locul acestora vorbeau ochii... Se întâmpla ca uneori Vișinel, prins în unele jocuri cu Mihăiță, să zăbovească peste lăsarea serii. Când își arunca ochii spre afară, intra în panică. Ina, intuindu-i starea de surescitare, venea lângă el și, cu glasul unei mame duioase, îl implora: - Ce-ar fi să te culci la noi, Vișinel? Uite, ți-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
deschide portița, privi florile pe care tronau boabele mari de cristal. Atenția însă îi fu atrasă de faptul că numai florile din preajma porții erau îngreuiate de rouă. Cu ochii la flori își prinse rochia în portiță, fiind nevoită să mai zăbovească câteva clipe până să se elibereze. Privi în același timp corolele încărcate de multitudinea mărgelelor lichide. Pentru o clipă, doar pentru o clipă, în mintea ei se cristaliză o năstrușnicie: Dacă acestea nu sunt boabe de rouă, ci lacrimile Rafirei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
un virtuoz în devenire. Ceilalți membri ai comisiei repetară gestul de a-l felicita pe tânărul concurent. Mihăiță salută respectuos comisia și ieșind pe ușă, fu întâmpinat de ai săi cu nerăbdarea ajunsă la maximum. Mihăiță se declanșă: - Dacă mai zăbovim câteva ore, s-ar putea să se afișeze rezultatul examenului. - Ai motive să te îndoiești de ceva? - Nu, nicidecum! Președintele comisiei m-a felicitat, la fel și ceilalți membrii din comisie, dar până nu văd negru pe alb... Alte cuvinte
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mereu pe Vișinel ca pe un fiu demn al șatrei, neuitând să amintească faptul că, botezându-l a doua oară, i-a întărit trupul, l-a scăpat de boli. - Acum, continuă el, vedeți ce bărbat zdravăn a fost zidit! A zăbovit un timp asupra faptului că alegându-și drept soție pe Voica arată că este un om bine clădit în toate cele bărbătești. Bucatele, rachiul tare, vinul din podgorii renumite, curgeau fără întrerupere ca pe tobogan. La masa mare, mirii erau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Văzu, pentru o clipă, o pată Întunecată la capătul unei alei Îndepărtate și știu din nou că era umbra Câinelui Negru. Consideră că se făcuse târziu și că drumul fiind lung până acolo, la Grădină, nu ar trebui să mai zăbovească aiurea. Copacii Începură să curgă prin dreptul umerilor săi. Alerga Într-o goană sălbatică. Ocoli un hambar dărăpănat, În umbra căruia văzu o cățelușă cu pui fătați, care sugeau printre scânceli de plăcere la pântecul mamei lor și o duioșie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
atunci, la Începuturi, Însuși Creatorul. Pentru o femeie am devenit un bărbat inutil. Am găsit-o lângă fântâna arteziană din Piața Veche. Era trecut bine de miezul nopții și mă Întorceam, șchiopătând din greu, de la Valeriu, unde, la insistențele lui, zăbovisem prea mult, ascultând și corectând un eseu interminabil al acestuia despre Comuna din Paris, cu tot felul de observații și aprecieri exagerat de subiective. Femeia, Îmbrăcată Într-o rochie de seară, neagră, și cu pantofi de aceeași culoare, era ghemuit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
deșteptat (mult după orele 12), Melanie (așa s-a recomandat) s-a uitat prin cameră Îndelung, la nenumăratele rafturi cu cărți, apoi la mine, măsurându-mă cu o privire albastră de sus până jos, fără a scoate un cuvânt. A zăbovit câteva clipe asupra piciorului meu (oricât m-aș strădui să-mi ascund infirmitatea, proteza - dintre cele mai ieftine, pe care statul ți le dă aproape gratuit mă trădează mereu), după care m-a Întrebat sec unde se află și de ce
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mai vine. Am găsit-o dormind În patul ei, ca o pisică mare, Întinsă peste pilota răvășită. S-a trezit În orele târzii ale după-amiezii, aproape speriată. A intrat În baie fără a scoate un cuvânt, unde nu a mai zăbovit foarte mult, cum Îi era obiceiul. După ce s-a aranjat Într-o oarecare grabă, a dispărut, fără să salute, În seara cernită peste orașul zgomotos, care o Înghiți cu aviditate. Pe masa din bucătărie trona un tort de ciocolată, cumpărat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
trimiterea nu putea avea nici o tangență cu preocupările lor. Își închiseră cărțile, se îmbrățișară și Ina spuse: - Vom mai repeta și mâine între pauze, sigur ne ascultă la biologie. Profa ne pândește de multă vreme. Ai văzut când răsfoiește catalogul!? Zăbovește un pic cu foaia răsfrântă, unde, cu siguranță, întâlnește numele noastre, apoi o întoarce, se uită peste clasă prin ochelarii ei cu multe dioptrii, gândind probabil că mai are timp, că vânatul mai trebuie alergat. Se vede că aceasta e
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pe drumul cel bun, să-și găsească o profesie onorabilă care, în același timp, să-i asigure o existență rezonabilă. Erau gânduri pe care și le repeta necontenit pe drumul dintre casă și poștă, și de la poștă spre casă. Olga zăbovi câteva minute bune ca mama ei să se îndepărteze de casă și, luându-și câteva cărți și caiete, porni spre Ina. - Știi că te așteptam? Îi spuse aceasta. Uite, tocmai terminasem lucrarea la limba română și acum mă pregăteam să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
poezie: Ca nori lungi pe șesuri... și fetele noastre dobândiră acea diplomă ce le conferea dreptul de a ocupa un post de asistentă la orice spital din țară. * Fetele mai aveau doar o singură zi când își propuseră să mai zăbovească în Iași. Olga veni cu propunerea: - Hai să nu facem nimic astăzi. Dar nimic, înțelegi! Să lenevim, să omorâm timpul. - Olga, e adevărat, e o zi așa de frumoasă! - Ce părere ai dacă am merge în Copou, să privim lumea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
rog să faci ceea ce ți-am cerut, te rog mult! Olga își dădu seama că Alex nu glumește, se putea vedea acest lucru din ton, din atitudine, din gestică. Fără să manifeste nici o jenă ea se ridică atunci din pat, zăbovi câteva clipe în aceeași ținută în fața lui, contrariată, apoi începu să se îmbrace. O străfulgeră un gând: Alex era un adevărat cavaler, voia ca totul să se desfășoare în noaptea nunții, și-și zâmbi sieși, fără a-și reproșa gestul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
că stătea lângă Moni în fața ghișeului. Toți ceilalți păreau fericiți și mergeau către viitor cu bonurile înainte. Trecutul nu mai conta, trecutul fusese și trebuia distrus ca o ciornă pe care ai notat ceva, trecând apoi totul pe curat. Alex zăbovea în prezent. Și Moni din golul ei zăbovea. Apoi golul veni spre el și prinse contur. — Ai număr? — Nu. — Nici eu. Așa a început. Un timp au vorbit despre rațele din Cișmigiu, apoi au povestit puțin despre copilărie și despre
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
păreau fericiți și mergeau către viitor cu bonurile înainte. Trecutul nu mai conta, trecutul fusese și trebuia distrus ca o ciornă pe care ai notat ceva, trecând apoi totul pe curat. Alex zăbovea în prezent. Și Moni din golul ei zăbovea. Apoi golul veni spre el și prinse contur. — Ai număr? — Nu. — Nici eu. Așa a început. Un timp au vorbit despre rațele din Cișmigiu, apoi au povestit puțin despre copilărie și despre ultima excursie la munte. Din când în când
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
tandru, peste buzele care surâdeau. De atunci Alex a avut destul timp pentru a-și imagina așteptarea cu Moni. Hoinărea pe străzi cu fața spre cer ca fulgii să i se topească pe obraji. Intra în câte o sală și zăbovea în fața unui ghișeu fără să ceară nimic, doar ca să-și amintească de puzzle-ul ei cu New York. Era apoi împins într-o parte și-n alta până la scaunele de plastic, unde rămânea s-o aștepte pe Moni. Știa prea bine
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vecina a trebuit să se întoarcă în apartamentul ei și să moară. După vizita ei au urmat alte bătăi în ușă și alte vizite. Pentru câteva ore, vizitatorii treceau prin fața fiecărui rând de copaci, întindeau mâna să mângâie păsările și zăboveau puțin pe iarbă. Apoi vizitele au devenit tot mai scurte din cauza numărului mare de bătăi în ușă; acum ajunseră la doar două-trei minute. Unii veneau să-și amintească cum a fost, alții nu văzuseră o pădure în viața lor, dar
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
e mâna oricui, pe el nu-l interesa, de vreme ce era învăluită în pulover. Se roti puțin și îmbrățișă puloverul ca pe cineva care stătuse întins acolo lângă el și acum voia să se ridice și să plece. Voia să mai zăbovească, să mai fie ocrotit și ascuns de blocurile care explodează atunci când plouă cu stele din cer, sau de soarele care apune vânăt de sânge, ca apoi toată noaptea să sângereze și să răsară a doua zi dimineața galben și palid
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în asfalt de niște tocuri subțiri. Putea fi o întâmplare, dar urmele s-au repetat și asta te-a făcut mai atent. În asfaltul gri urmele mai aveau conturul pantofilor și deveniseră o dovadă a unei alte existențe ce a zăbovit lângă tine și te-ar fi putut privi, iar mâneca paltonului ei ți-ar fi putut atinge încheietura mâinii, doar că timpul ei a fost ceva mai devreme. Seara ai revenit. Te-ai postat lângă aceleași adâncituri din asfalt și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]