810 matches
-
2003, p. 143. 5 Daniel Corbu, op. cit., p. 94. 6 Giles Deleuze spune că doar "repetiția goală" "rămâne în mod fundamental repetiție a aceluiași" (Diferență și repetiție, Editura Babel, București, 1995, p. 308). Dar aceasta este rotirea oarbă producătoare de zădărnicie universală, în limbaj eminescian. Și e de bănuit că se rotește nu Identicul, ci identicul copiei platoniciene. 7 Nichita Stănescu, Respirări, Editura Sport-Turism, București, 1982, v. eseul Cuvintele și necuvintele în poezie. Vezi și cap. Poetica rupturii din această carte
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
neîntrecută, saltul gândului în întâmpinarea ei e cornul viitor de hac celor mai aprige coarne - emolientul lor cel mai pătrunzător în imaterialitatea-i. Mintea noastră ia prima taurul de coarne, și-l conduce către platoșa de bronz fără răsunet a zădărniciei. De faptul că gândul însuși ar putea întârzia fatal, plumbuit de splendoarea formei plonjate în el, meșterul nu pomeni nimic; printre cretanii simandicoși de la curte, ce-l priveau ca pe-un barbar, trebuia să pară mai stăpân pe meșteșugul lui
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
puncte de reper în peisaj (exterior și interior), apar disputate de viață și de fantasmaticul ei dublu. Și în nebuniile de-o clipă ale lui Șefki, în învălmășeala gândurilor, în visele sale treze, reverberează concomitent impulsul spre viață și simțământul zădărniciei. Cea mai rezonantă și somptuoasă imagine a întâlnirii vieții cu nemișcarea o răsfrânge un personaj, Vicie, neguțătoare de aur și nestemate. Din bocceaua ei, destăinuită cu gesturi încetinite, după anume reguli și dichisuri, ies la iveală neprețuite veșminte de mireasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
într-o viziune ușor convențională, idilizată sau dramatizată poate și sub influența unor modele livrești. Privirea, atenția sunt focalizate asupra naturii, ca realitate absolută, singura sursă de certitudine și, uneori, de bucurie, într-o viață aflată sub semnul părăsirii, suferinței, zădărniciei și morții. Sensibilitatea senzorială generează câteva tablouri din natură sau din mediul rural, realizate cu finețe picturală, în imagini și sugestii delicate. Dar cum principalul motor este durerea, în cele mai multe poezii se insinuează stări de îndurerare și suferință, care fac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
monocorda, glisând așadar între neliniște, anxietate, panică și teroare. Exact gamă trăirilor protagonistului, tânărul dezabuzat Ion Theodorescu, care nu își mai poate mască disperarea de a trăi perpetuu la marginea vidului existențial, disperare derivată aparent dintr-o acută percepție a zădărniciei universale: "ceva umilitor, cu neputința de mărturisit, mă paraliza nemișcat, mă osândea la această chinuire tristă, fără nici o îngăduiala de evadare". Se adaugă, ca o complementaritate absolut necesară, o sumara (deocamdată) sondare a psihologiei protagonistului, care să explice dorința unei
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
și se poartă ca atare - că ființa și existența lor nu sunt lipsite de orice valoare și de orice demnitate. Că forța care trăiește în ei și prin ei ca forță omenească, dând avânt strădaniei lor, nu se anulează în zădărnicie. De aici tranziții bruște de la sentimentul precarității omenescului la acela al demnității sale, de la umilință la semeție. Vin către primejdie mândri de neamul din care se trag și de izbânzile sale, cărora le-au adăugat pe ale lor, chiar dacă se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
putea să se întoarcă acasă și să trăiască fără glorie o anumită formă deplină a vieții și n-a făcut o; putea să cucerească Troia și n-a făcut-o. Singurele potențialități raportabile la el care capătă existență sunt pierzania, zădărnicia și moartea. Câtă putere și câtă violență erau în el, și trebuia să se cheltuiască întocmai ca atare, erau prea nemăsurate și prea greu de ținut în frâu ca să ajungă la alt soroc decât moartea. Și ca să împlinească altceva decât
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
că nu avea nevoie de el doar pentru că, fără el, Shakespeare n-ar fi scos-o la capăt cu piesa. Ariel este un prisos și de prisosuri n au nevoie decât cei ce sunt chemați să sporească universul cu acele zădărnicii fără de care universul ar fi zadarnic. Mai trebuie spus, din capul locului, că Ariel, executor al atâtor porunci, nu este ucenicul unui vrăjitor. Ce i se cere, el se arată a ști parcă dintotdeauna, nu are a învăța nimic și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
stăpânit de o stare de revoltă, întreținută de inutilitatea exercițiului care se desfășuta cu atâta meticulozitate, care, pentru mine, avea ca final rușinea, trădarea, lașitatea. Când se apropia punctul culminant al exercițiului, saltul direct asupra grupei din apărare, gândurile mele, zădărnicia acestor exerciții, exasperarea, au depășit limitele suportabilului, am ridicat în sus pistolul cu rachete și am tras. Pocnetul cu totul neașteptat și apoi jerba de lumină din văzduh i-a zăpăcit pe toți. Exercițiul a fost compromis. Ofițerii mi-au
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Sburătorul”, „Țara noastră” ș.a. A semnat uneori Alih, Cr., I. Gn., Gr., Nurog, Stroe. Placheta Câteva versuri (1901) nu a putut convinge decât prin calitățile limbii și ale versificației. Predomină tonul elegiac și se întrevăd germenii unei elementare filosofii a zădărniciei, compensată doar de tonalitățile revoltei și de nota de mesianism. În proză G. are însă momente de virtuozitate. Sunt schițe în volumul Alb și negru (1902) în șirurile cărora fiecare cuvânt se așază ca într-un mecanism detonator, în registru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
Paul Cornea, cronicar literar, va susține că „adevărata critică pornește din sociologie”, luându-l ca exemplu pe C. Dobrogeanu-Gherea. În numele acestei noi orientări, va aprecia că filosofia din romanul Moartea cotidiană al lui Dinu Pillat „este una profund decepționistă, a zădărniciei luptei și a fatalității eșecului”. Tot astfel poezia lui Remus Luca este stigmatizată de Sașa Pană drept „poezie de atmosferă lunatecă”, „fără legătură cu viața de azi”. Dar critica cea mai aprinsă va fi îndreptată împotriva literaturii promovate de existențialismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289227_a_290556]
-
de idei, amintirea capătă preț, în mare măsură, datorită faptului că iubirea cu pricina a fost "duioasă și neîmplinită", "ca o mireasmă tainică" or, tocmai "neîmplinirea" oferă memoriei afective prilejul evocărilor convenabile, autocompătimitoare, menite a-i întări criticului-artist credința în "zădărnicia a tot ce e omenesc" și (ca o implicită compensație) în devotamentul față de litera scrisă. Vocația artistică cere (nu-i așa?) sacrificiul, jertfa de sine. După cum am menționat deja, nuvela păstrează aspectul fragmentar al jurnalului de călătorie, cu indicația locului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
acțiune: „Bolnav în al meu suflet, în inimă bolnav, Cu mintea depravată și geniul trândav, Închin a mea viață la scârbă și-ntristare Și-mi târâi printre anii-mi nefasta arătare.” (M. Eminescu) „Nimic nu înrăiește poate mai mult decât zădărnicia.” (O. Paler) • verbe de percepție (a vedea, a auzi, a simți etc.): „Pribeag, cum sunt, / Mă simt azi cel mai singuratic suflet.” (L. Blaga) • verbe ale cunoașterii (a afirma, a nega, a cunoaște, a tăgădui etc.): „Toate micile mizerii unui
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de exprimare artistică a înflorit și prin operele lui Emile Zola, Charles Dickens, Edgar Allan Poe, Lev Tolstoi, Fiodor Dostoievski, Nicolai Gogol, Anton Cehov, Henry James, Herman Melville, D.H. Lawrence. Mitul fiind la rădăcina timpului și a spațiului e o zădărnicie, o contradicție de termeni, să-i cauți o origine spațială și temporală. El este coextensiv rădăcinii principale a lumilor, prin urmare participă la armonia și ordinea ei. În forma sa cea mai înaltă, mitul este o incantație, un ritual care
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Henry James, Herman Melville, D.H.Lawrence. Las la alegerea celor care cunosc literatura română să adauge listei numele și capodoperele acesteia, care transmit experiența inițiatică profundă a istoriei umane. Mitul fiind la rădăcina timpului și a spațiului, ar fi o zădărnicie, o contradicție de termeni, să-i cauți o origine spațială și temporală. El este coextensiv rădăcinii principale a lumilor, prin urmare participă la armonia și ordinea ei. În forma sa cea mai înaltă, mitul este o incantație, un ritual care
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ceresc e vis, aburi, ceață, spumă, brumă, smoală, spaimă, umbră, este începutul lumii în care armonia se construiește din haos. Plânge ea și eu sunt plânsul/ Florilor căzute-n drum/ Numai dorul meu, nebun/ Cată ochii-nfrigurați/ O cărare către mine. Zădărnicia acestei căsătorii, aparent imposibile, duce la o combinație ideatică supremă între suferința lumii și cea a mirelui ce-și așteaptă trecerea într-o altă treaptă a procesului său de trasformare. Nigredo, albedo și rubedo se regăsesc în marea lucrare a
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aparține istoriei literare în sens strict. Așadar, perioada nu este un tip sau o clasă, ci un interval de timp definit printr-un sistem de norme ancorat în procesul istoric și care nu poate fi desprins din el. Numeroasele încercări zădărnicie de a defini romantismul dovedesc că o perioadă nu este o noțiune similară cu clasele din logică. Dacă ar fi, toate operele individuale i-ar putea fi subsumate. Dar acest lucru este evident imposibil. O operă literară nu este un
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
literară interferează cu teoria literară. Ideea structurantă ar fi că, formulă de investigare a condiției umane într-o epocă de criză a valorilor, „deriziunea” scenică absurdă propune noneroul, un personaj tragic prin zodia sa existențială și comic până la grotesc datorită zădărniciei gestului de a traversa un univers absurd. Fundamentând social-istoric reapariția farsei absurde ca efect al unui univers degradant, peste care domnesc angoase, criticul descifrează în farsa tragică anumite convenții de atelier, poetica deschisă spre a aglutina stiluri extrem de diverse, urmările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
în plină tinerețe, de nostalgia celui care a plecat din sat și a cărui reîntoarcere, chiar în planul comunicării, este imposibilă: „Am rămas departe, Oltenie, și strein,/ Cântecele mele până la tine nu vin”. Nostalgia este explicită, iar sentimentul copleșitor: singurătate, zădărnicie, izolare, bătrânețe. Poetul se simte rupt de glie, de strămoși, de propriul destin. La treizeci de ani, îi apare volumul intitulat Frunzișul toamnei mele (1938). Doi ani mai târziu, Scară la cer (1940) marchează apogeul creației sale; versurile sunt pline
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
prin filtru de imagini,/ Tu să citești pe locul gol din pagini/ Nepotolita-mi sete de ideal” (Epilog sentimental - cititorului). Goana după găteli fine duce la manierism. Năzuința spre desăvârșire, cu toate proiecțiile fantasmatice ale idealității râvnite, stimulează, însă, constiinta zădărniciei eforturilor: „Eternă căutare, cărbunele și-l scrie/ Pe lespedea stâncoasa, pe arbori și pe zări,/ Răspunsul singur naște iar mii de intrebari/ Că vântul se ridică nisipul din pustie” (Năzuinți). S. este și autorul unor traduceri din poezia latină, unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
s-ar găsi un remediu împotriva frumuseții, împotriva ispitelor ei distrugătoare, aș fi întâiul care să mă lecuiesc (...). Aș vrea să sece toate marile ca să mă scap de absolutul acesta imediat și de perfecțiunea melancolica, spre care tind secret în preajma zădărniciei marine"92. Aparent, la nivel declarativ, Cioran nu iubește viața, dar nu se iubește nici pe șine. E greu sa definești ură pe care o arată cuvântul lui Cioran când vorbește despre el însuși, despre semenii săi, dar și despre
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
eternitatea. Și că, dacă este adevărat că Satana stăpânește lumea, într-un colțișor din cer sau din sufletul nostru încă mai găsim Spiritul Divin care luptă necontenit cu acesta, pentru a ne ridica deasupra noroiului disperării noastre"34. Viața că zădărnicie este leit-motivul lamentațiilor lui Cioran, cu circumstanțialul și iluziile ei, pe care ar vrea să le elimine, pentru a ajunge la spirit, la Absolut; însă viața, oricât de purificata de superfluu ar fi, pălește în fața posibilității de a atinge absolutul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
unui „domeniu / de suferință”, a unui „imperiu de liniște”. Imagistica vorbește despre „setea de lumină”, durere, spaimă, întuneric, singurătate, frig, cenușă, moarte, „iubire supremă”, despre aspirația ființei de a se împărtăși din lumea sacrului, cu spaima de a nu învinge zădărnicia. Poetul invocă arghezian divinitatea: „Doamne, mi-ar trebui / un munte de viață / și moarte / o bisericuță acolo înlăuntrul luminii, / în care plutind, doar o clipă / Te-aș cerceta!” (Dealul). SCRIERI: Singurătatea supremă, București, 1991; Obiecte după frig, Galați, 1993; Amintiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
ca efect stilistic crearea unor rime rare și a unor cadențe sonore neobișnuite: Străbatem amurguri / cu crini albi în gură. / Închidem în noi un / sfârșit sub armură. (L. Blaga) Sau: afară era moină, urâtă și o mare,//din totdeauna știută, zădărnicie. îmi spuneam, / nam să mai trec niciodată de locul acesta de aici, / cu mese înalte, cu oameni străini, care nici //nu mă iau în seamă - și, întradevăr, aveam / să văd mai târziu că avea să fie așa. (Mircea Ivănescu, parabolă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
lipseau ideile și convingerea, naționalismul putea încălzi inimile, putea schimba convingerile și putea aduce voturi, încurajînd indivizi și grupuri din societățile civile în dezvoltare să îmbrățișeze o identitate absorbantă de șoc, care să-i facă să uite de sentimentul de zădărnicie, să încurajeze "solidaritatea celor culpabili" (Šiklová) și să le dea sentimentul de protecție față de dezechilibrele și dezorientarea anomică, produse de primii pași spre democrație. Ce se poate face în legătură cu naționalismul? Relația strînsă dintre identitatea națională, naționalism, societatea civilă și democrațiea
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]