458 matches
-
Filipii de toamnă - 14-16 noiembrie (sărbătoare populară) Ovidenie / Vovidenie / Intrarea în Biserică a Maicii Domnului - 21 noiembrie Sf. Andrei - 30 noiembrie Sf. Varvara - 4 decembrie Zilele (sabele) bubatului - 4-6 decembrie (sărbătoare populară) Sf. Sava - 5 decembrie Sf. Nicolae - 6 decembrie Zămislirea Sf. Fecioare de către Sf. Ana - 9 decembrie Ignatul / Sf. Ignatie - 20 decembrie Crăciun - 25 decembrie A abubă - bubă dureroasă ai - usturoi aitic - haitic, haită ală - hală, balaur, dihanie, duh necurat anina (a) - a agăța apă tăcută - apă neîncepută, folosită în
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cel care l-a determinat pe Mihail GĂOățanu să conștientizeze că „trezia” înseamnă zbatere cu tine însuți, că „trezia” înseamnă provocare întru (re)cunoaștere și întru anticipare a ceea ar trebui să fie menirea unui artist. Iar acest proces al zămislirii nu putea trece decât prin „necuvânt”, prin „necreat” și, ca „Iărâmă”, firește, înspre un generos „ospăț al minții”. Cu-atât este mai merituoasă recunoașterea, sinceră și nedisimulată, cel mai frumos dar, ca o prosternare în fața unui prinț al poeziei românești
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
un complex de metafore revelatorii, cu aromă modernistă, într-o frazare cursivă, de o finețe cromatică și cantabilă emoționante. Ochiul său lăuntric, implicat și extaziat, surprinde „scânteia spiritului” genialului artist: „trecerea plin clipa iubirii / sărutul ca o victorie / odihna înțelegerii... / zămislirea perfectului...”, „pecetea tacită a acceptării...” (Pecetea) Versul lui Tudor Gh. Calotescu vizualizează sonoritățile de daltă, de ciocan și de fierăstrău care, în mâna lui Brâncuși (re)tâlcuiesc formele ancestrale, „geometrie înaltăși sfântă” (Lucian Blaga). „Cu barda-i de rege dac
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ritual al cizelării, în ritmul sfredelit de brațul purtător de daltă, pulsațiile nașterii sporesc sub arcuiri vrăjite: „infinitul se îngroapă / râvnește răGăcini / fără sfârșit / fără început spre cer”, „recunoștință” (Sub daltă). Laitmotivul „vezi” se dorește nu doar conștientizare a treptelor zămislirii operei de artă, cât mai curând clocot perpetuu, îndumnezeit: „sub mâna ta se ascunde / Dumnezeu” (Sub daltă) între creațiile lui Brâncuși și versificările lui Tudor Gheorghe Calotescu există vizibile puncte convergente, „Vărutul dintre cer și Sământ”, „tăcerea de taină”, „durerea
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
malițioasă. Și alte practici ori momente religioase erau batjocorite. Astfel, agresorii își „botezau” victimele în hârdăul cu fecale și urină, la fel cum „împărtășirea” se făcea tot cu excremente. Simulări cu caracter blasfemic au fost executate și pentru a reproduce zămislirea lui Hristos: „Tu ești Fecioara Prea..., iar tu șși se indica spre altulț ești preasfântul Iosif. ș...ț Deci, fă, Mărie, pune fundul la bătaie! Așa, așa...” 1, în timp ce scena nașterii lui Hristos a îmbinat mimarea orgiilor sexuale zoofile (deținuții
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
avusese loc datorită frecventei expuneri la razele emise de Ariman, zeul lumii de jos. Împreunarea cu acele raze îi stârnise chiar senzația de voluptate, trăia chiar vinovăția libertinajului amoros până când în urma retractării organelor sexuale masculine a simțit în el miracolul zămislirii. Trecuse chiar prin momente contradictorii: groaza că evirația îi fusese provocată pentru ca trupu-i să slujească plăcerilor desfrânate unui bărbat fără de scrupule,căreia i se opunea, insidios, gândul că împreunarea trebuie să fie un lucru neasemuit de frumos pentru o femeie
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Se face târziu în iluzii.” Apoi marile spații neptunice și uranice sunt aduse la dialog cu măruntul, insignifiantul, umilul, într-un spirit conciliator, oarecum arghezian. Erosul însuși este asumat arhetipal, ca principiu unificator, capabil să șteargă hotarul dintre moarte și zămislire, dintre zori și amurg, dintre mișcare și încremenire. D. este un poet al stărilor contrare, dar nu extreme. El nu pendulează între panică și extaz, ci alunecă doar de la îndoială la uimire, stăpânește adică un univers al contrariilor pașnice. Predica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
națiunea noastră căzută în ghiarele satanice, stârpitoare ale sufletului și aducătoare de pieire. Această nouă fecundare a sufletului pierdut al unei națiuni, nu se poate face decât prin cea mai pură esență de lumină, de virtute. în aceste clipe de zămislire nouă, să fie spus clar și hotărât, spre a imprima caracterele noului sistem născând: lumină din lumină! Articolul de fond este scris de Corneliu Georgescu sub un pseudonim B.V. Gogu, pentru a respecta consemnul discreției. Are titlul: „A cincisprezecea aniversare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
asemenea arderi 9". Potența semnificantă nu înseamnă însă doar înscriere a ființării pe calea ființei, ci și "potența unui mister revelator 10", facerea de sine, creșterea în adâncul naturii predispusă la prefacere. Ceea ce deja poate stă în așteptare, așteaptă posibila zămislire "supt ceruri cari încă nu s-au clădit", "un cer chemător și necucerit 11". Puterile - "în ipostază de boabe" - semnifică înainte ca rostirea să dea glas, aspiră la ființa lor cerească, iar tensiunea acestui avânt creator este lumină, dă strălucire
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unei forme născânde, a unei imagini fără imagine: "glasul a dansat nevăzut în noapte,/ ca un nou cuvânt, ca o înviere,/ amețind stelele, tremurând tăcerile". Rostire imprezentabilă, dans al slăvirii cuvântului ce se naște - nu e aceasta imaginea invizibilă a zămislirii noului cuvânt, preludiul inaparent al unui chip de neprivit care își țese trupul în lumina poemului?22. În Ivoriu bunăoară, nu de o imaginară recluziune e vorba, de insularitatea unei conștiințe abandonate care își deplânge condiția. Dimpotrivă, ceea ce pare la
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al frumuseții, pur archetip, tu ești"4. Răspunsul se dă prin ricoșeu; tot ce este frumos în cuprinsul lumii văzute își are frumusețea prin reflectarea frumosului nevăzut. Răspunsul semnifică și se dă vederii, iar ceea ce se vede se arată în zămislirea sa originară, a frumosului întrupat în lumea sensibilă. "Sămânța încă grea de sine/ Cade-n trist pământ interior", "Nemuritoarea merindă intră-n lut"5, rodind în carnea albă a sufletului, acolo unde tot ce prinde a încolți ridică întreaga fire
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ceea ce începe să fie (posibil) crește numai în lumina ce vine de sus, trece prin limitele interiorității evacuate și se expune pe fondul astfel dezvăluit. De aceea, "în fructul tainic, încă nebănuit în muguri,/ S-amestecă tot cerul, setos de zămislire"35. Cerul nu e transcendentul absolut spre care se tinde; coboară el însuși în adâncul zămislitor al lumii, răsare în imanența în care el rămâne inaparent în sine, transcendent oricărei apariții în faptul-de-a-fi al exteriorității fenomenale. Iată de ce, în muguri
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
maximă libertate, acolo unde forma e de-formată până la epura strălucitoare a informului. Aici opera de artă încă nu există, dar e deja prefigurată în chiar apariția preformală a unui sens care începe, dă de văzut o închegare incipientă, o zămislire abia posibilă. De aceea "unul din blazoanele de noblețe ale liricii moderne e tocmai această transcendere a realității obiective, pentru a închega, din imagini fragmentare ale realului, o suprarealitate în care elementele lumii exterioare, ca și structura lor nu se
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
arată concentrarea, inevidentă la prima vedere, contopirea potențelor în lucrarea suverană a principiului care le pune în starea putinței de a fi. "Vâna de văzduh" sau "vergelele de aur" sunt figurile în care imaginea, deși imaginată, e doar posibilul unei zămisliri, inimaginabilul care ne pune în situația imaginării. Căci ce ne tulbură mai mult existența așezată în limitele explicabilului dacă nu tocmai neașezarea de neimaginat, de pildă niște păsări neclintite care lunecă în lumina neînțeleasă a nezborului, spre in-formul la care
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Apoi începea partea strict secretă a misteriilor până în ziua de 23. Ce „experiențe de învățare” aveau loc? Se pare că erau reluate simbolic căutarea și aducerea Persephonei pe pământ și era simulată căsătoria sacră a lui Zeus cu Demetra pentru zămislirea zeiței htoniene. Erau probabil zile și nopți de orgie sexuală, gastronomică și bahică, dar nu există dovezi sigure în acest sens22. 2.5.2. Misterele dionisiacetc "2.5.2. Misterele dionisiace" Misterele dionisiace erau mult mai răspândite - se numeau Dionisii
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
București, Editura Humanitas, 1994, p. 159). 329 "O tradiție de origine orientală explică nașterea perlei ca fruct al fulgerului care pătrunde midia: perla ar fi rodul împerecherii Focului cu Apa. Sfântul Efrem folosește mitul acesta vechi ca să ilustreze atât neprihănita zămislire a lui Christos, cât și nașterea lui spirituală în botezul focului." (Ibidem, p. 183). 330 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, op. cit., sv. sămînță. 331 David Leeming, op. cit., sv. Osiris. 332 Mircea Eliade, Imagini și simboluri, București, Editura Humanitas, 1994, pp. 18-19
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
afla că Dumnezeu nu există, aș fi mai puțin moral? Fără în-do-ia-lă!! Nu cred. Și de ce vrei neapărat, de ce vreți voi întotdeauna, să credem nu în Dumnezeu în general, ci obligatoriu în cel al creștinilor, și în trinitate și în zămislirea neîntinată... Dar cu ce ar suferi credința mea, deismul meu filosofic, dacă aș afla că nici o minune evanghelică nu a avut loc? Cu nimic!341. (trad. a.) În același sens, relevante sunt disputele filosofice și ideologice cu Lev Rubin, un
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de milenii Mama-Pământ zămislea și năștea singură, prin partenogeneză. Amintirea acestui "mister" supraviețuia încă în mitologia olimpică (Hera concepe singura și dă naștere lui Hefaistos, lui Ares) și se lasă descifrată în numeroase mituri și în numeroase credințe populare cu privire la zămislirea oamenilor din Pământ, nașterea pe sol, depunerea noului-născut pe pământ etc.24 Născut din Pământ, omul, murind, se reîntoarce la mama sa, "Târăște-te spre Pământ, mama ta", exclamă poetul vedic (Rig Vecia, X, 18, 10). Desigur, sacralitatea feminină și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sunt efectuate în general de către oficianți 1. Autoritatea lor se întemeiază pe revelația directă ("auditivă", srutî) a adevărului veșnic. Printre ritualurile particulare, în afară de întreținerea focului domestic și de sărbătorile agricole, cele mai importante sunt "tainele" sau "consacrările" (samskărd) legate de zămislirea și nașterea copiilor, prezentarea (upanayana) tânărului copil învățătorului său brahman, căsătoria și funeraliile. E vorba de ceremonii destul de simple: oblațiuni și ofrande vegetale 2 și, în ce privește "sacramentele", gesturi rituale însoțite de formule murmurate de către stăpânul casei. Dintre toate "sacramentele", upanayana
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și Mama-Pământ. Pe deasupra, Hera era adorată la Argos ca "zeiță a jugului" și "bogată în boi", (în Iliada, Homer o descrie "cu ochi de bou".) în sfârșit, ea era considerată drept mama unor monștri fioroși precum Hydra din Lerna. Or, zămislirea de monștri le caracterizează pe zeițele telurice, într-adevăr, așa cum am văzut (§ 83), după Hesiod, mama lui Typhon era Geea (Pământul). Dar toate aceste atribute și prestigii chtoniene au fost progresiv uitate, și de la Homer încoace, Hera a fost ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
simțirea cu lacrimi, simțind ceea ce simțeam sau învățam dumnezeiește. A SFÂNTULUI SEBASTIAN 48. .a. l d. Marți ș13 maiț - Înainte și după liturghie, lacrimi; în timpul ei, belșug de lacrimi și cu grăirea lăuntrică încântătoare și mai mare decât celelalte dăți. ZĂMISLIREA STĂPÂNEI NOASTRE 49. .a. l. Miercuri ș14 maiț - Înainte de liturghie, lacrimi; apoi, în timpul ei, multe lacrimi, urmate de aceeași grăire lăuntrică. A LUI ISUS 50. Joi ș15 maiț - Fără ele, cu unele grăiri, fiind deranjat de cineva care fluiera, totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
vor fi trei puncte pentru a le medita și contempla cu mai multă ușurință. 262. DESPRE BUNĂVESTIREA STĂPÂNEI NOASTRE, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN 1,26-38. 1. Primul punct este că sfântul înger Gabriel, salutând-o pe Stăpâna noastră, îi vestește zămislirea lui Cristos, Domnul nostru (Și, intrând îngerul acolo unde era Maria, a salutat-o spunându-i: „Dumnezeu să te mântuiască, cea plină de har2, vei zămisli în pântece și vei naște un Fiu”). 2. Al doilea: îngerul întărește ceea ce i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
îngerul acolo unde era Maria, a salutat-o spunându-i: „Dumnezeu să te mântuiască, cea plină de har2, vei zămisli în pântece și vei naște un Fiu”). 2. Al doilea: îngerul întărește ceea ce i-a spus Stăpânei noastre, vestindu-i zămislirea sfântului Ioan Botezătorul („Și iată că Elisabeta, ruda ta, a zămislit un fiu la bătrânețea sa” ). 3. Al treilea: Stăpâna noastră i-a răspuns îngerului („Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău”). 263. DESPRE VIZITA STĂPÂNEI NOASTRE LA ELISABETA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lumii creștine ca niște glasuri puternice, de trezire religioasă. Biserica, care nu e asistată zadarnic de Duhul Sfânt, a urmat cu autoritate planurile Domnului. [Fericitul papă] Pius al IX-lea (1846-1878) o preamărește pe Maria în definiția dogmatică a Neprihănitei Zămisliri (1854). Leon al XIII-lea (+1903) face să reînflorească devoțiunea Rozariului (1891) prin glasul puternic al enciclicelor sale maiestuoase. Benedict al XV-lea (+1922) orientează lumea însângerată spre Maria, Regina păcii (1915). Pius al XI-lea (+1939) ținea aprinsă prin
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
află că femeia sa este geloasă, el are, de obicei, reacția spontană de reîntoarcere către aceasta. Dacă nici umilința de a-și mărturisi gelozia răscolitoare nu-l readuce în patul nupțial pe Iason, atunci Medeea recurge la argumentul suprem al zămislirii pruncilor, ca pecetluire a căsătoriei lor ritualice: „Dar dacă toate rugăciunile mele se lovesc de o inimă de fier, ascultă-mi atunci cuvintele mai umile decât sufletul meu orgolios. Sunt aici, implorându-te, cum și tu de multe ori ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]