281 matches
-
Levin și Rappaport Hovav (1995: 120) − verbele de existență au două argumente: entitatea care există și localizarea acestei entități. 3.2.2.5. Verbele de emisie de sunete 22, de lumină, de miros, de substanțe (buzz 'a bâzâi', clang 'a zăngăni', flash 'a fulgera', gleam 'a licări', reek 'a duhni', smell 'a mirosi', gush 'a se revărsa', spout 'a se scurge') − Levin și Rappaport Hovav (1995: 11, 91) − nu pot fi clasificate ca fiind inacuzative sau inergative numai pe baza sensului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
auto și de materiale, biserica flori, steagul sus, iarba în stare de verde tăpșan în verde, urbanitatea zidului Comănești, tiribombă tînără autobaza, Românie căreia puțin îi lipsește, uite, vezi, asta e ruta, Brașov Iași! ia dă o dată așa, în tablă! zăngănește din nepot în peretele vagonului, peronul principal din Comănești km 73+5 clipă de avînt, vale doldora de case, în interstiții vezi bine dezastrul om, biserica albă burdușită de proporții, plan bizantin și plan moldovenesc, persistă corpurile de brazi, fata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
arată soțul) că o să-l faceți praf, dar el a adormit ca un sac, mîncase varză cu carne și i-a căzut greu la stomac, că niciodată nu se poate opri, este lacom și apoi îi este rău. Sforăia de zăngăneau geamurile, nu le are el cu televizorul că adoarme imediat, dar uneori doarme și din picioare... ha, ha, ha și-l țin să nu pice... Mia, puișor, dom' primar e venit de pe drum și... L-ați văzut, acuși adoarme. Odată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
spart timpanele pe o rază de 2-3 km. Acesta dorește să se remarce în tot cartierul și folosește la maximum aparatura pe care o are. Manelele pe care le răspîndește în jur îți intră în creier, îți fac geamurile să zăngănească și te exasperează că nu poți dormi, iar mîine este, de regulă, luni. Nocivul îmbogățit este și băutor de cursă lungă și cum este "liber profesionist", puțin îi pasă dacă mîine este luni sau marți. Jigodia cu jeep-ul în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ai al dracului de polițist! De ce i-ai dat drumul, mă? Nu puteai să cheltui un glonte, să-l rătăcești? Te uiți la ceas și oftezi. Este ora unu. Maneaua îți intră în oase, care, din cauza nervilor, te dor. Geamurile zăngănesc, bubuiturile tobelor rezonează cu cușca toracică. Mii de persoane suferă ca și tine și ascultă manelele 'mnezeii mamii lor de manele! Cînd ora șase vine, se așterne liniștea. Jigodia îmbogățită este doborîtă de răgete, zbierete, băutură, cărne turi și cafele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cornet de înghețată, la doi metri deasupra asfaltului. Imagine suprarealistă, retina o refuză, dar e adevărată totuși : rândul, sute de oameni, mașini de lux și rable, case care stau să cadă pe fundal, sacrificate pentru sulfuroase tranzacții imobiliare, tramvaie care zăngăne din toate încheieturile, iar peste toate astea mai avem și cai pe caldarâm. Trecerea lor nu rămâne neobservată, dând naștere în rândurile pelerinilor la discuții aprinse despre hoții de buzunare, poliție, insecuritate etc. „Aici trebuie multă Poliție, dar multă, că
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lângă Ieslea Pruncului Sfânt și în întunericul plin de lumina Nașterii, pe dușumeaua goală, cu bocancii sub cap drept pernă; ne înghesuiam unul în altul, visând cu ochii deschiși lumi de lumină și cântări îngerești. Deodată se aude la ușă zăngănit de chei. Zăvoarele se trag brusc și sărim din poarta visului în anticamera iadului. Privim în întunericul și mai adânc al ușii. Era ora supliciilor, „căci cei ce fac rele, noaptea le fac” (Sfântul Apostol Pavel). Cu răsuflarea tăiată așteptam
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
am dat la nimenea. Grav, grav. Și l-a’ dus la anchetă odată pe unu’, un schelet dom’le! Știți cum e în poezia lu’ Coșbuc, „Groparul” cu scheletul care vine noaptea la gropar și-l ia... un schelet de zăngăneau oasele pe el. Și mi-a zâmbit. N-a zis nici un cuvânt. Nici eu, nici el. Nu l-am recunoscut cine e. Era Puiu Atanasiu din București, dacă ați auzit de el. El avea o tutungerie și la tutungeria asta
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ar fi sunat potrivit, însă, în poemul lui Bacovia, lucru de care își dă seama oricine: „Dormeau adînc sicriele de zinc”... Versul nu mai are „călcătura” apăsată, implacabilă, de dinainte, nu mai evocă un semn de moarte. Zincul, bronzul, arama zăngănesc, sînt mai potrivite pentru trezire 20). înfundat, sumbru, cu un potențial enigmatic mai mare decît altele, cuvîntul „plumb”, ca și materialul ce-l denumește, îi atrage pe anxioși care vibrează la semnificațiile sale ascunse. în contrast cu aurul, care e sacru, solar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să aprecieze. În timp ce intitulam acest articol „Paulescu - la a patra crucificare” îmi puneam întrebarea: să fie oare ultima? Încerc un sentiment de îndoială, mai ales că principalul autor al cărții a reușit să pătrundă în rândurile Academiei de Științe Medicale, zăngănind zgomotos câteva zorzoane academice, a căror valoare nu am căderea să le apreciez, dar scopul nu este greu de întrezărit. Stupoarea celor care încearcă să-și explice permisivitatea acestui for, considerat cel mai înalt for academic în domeniul științelor medicale
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
formă.” (Geneza) Geologie: faună, floră, fluviu, mineral, rocă, organic. „Și fluviul curge în curbe-ndoite spre nalturi Cu apele-i palide-n tot mai grăbită năvală. E-un clocot de valuri, e-un cor ce se zbuciumă-n salturi. Aud zăngănind o fantastică luptă navală.” (Treapta superioară) Tehnică: distila, trotil, distilații, rachete, sondă, benzină, interplanetar, pavaj, asfalt, incandescent, ciment ș.a: „Scuture-și pe bulevarde capitala românească Galbeni tei și suie-și slavii inegal, semeț contur, Din vuirea de tramvaie și
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
O invită să stea o vreme pe culoar ca să se reculeagă. Se reculege o clipă sau se preface. Și, apoi, e sătulă de asta, se simte rău, bate la o ușă, la întâmplare. De dincolo se aud voci, râsete și zăngănit de tacâmuri. Un șef de sală, în frac negru și vestă roșie, apare în prag cu un aer năuc: "Ssst! Nu e voie! Invitații sosiți din Israel sunt deja la masă. Au făcut deplasarea special pentru inițierea dumneavoastră." "Au asistat
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
semn celorlalți, care Îi turnară În gură puțin din lichidul amărui. Rănitul se Învioră și continuă: — ...Sunt un cioplitor În piatră și m-am rătăcit. De câteva zile și nopți mă tot Învârt prin pădure. — și? — și am auzit zgomote, zăngănit de arme. Era unul Îm potriva mai multora. Am vrut să-l ajut... Puteam să-mi pierd viața... Dacă mă gândeam mai bine, rămâneam ascuns. Simeon se hotărî să nu spună adevărul. Cine știe de partea cui erau călugării? „Nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
până la lacrimi că un călăreț atât de falnic m-a băgat În seamă pe mine, umilul Gregor. I-am răspuns cu respect și am călărit mai departe, văzându-mi de drum, când, după cotitură, am auzit În urma mea chiote, răcnete, zăngănit de arme. Mi-a fost frică, netrebnicul de mine, și m-am ascuns Într un tufiș, rugându-mă fierbinte la Sfântul Apostul Petru să mă păzească de primejdie, eu nefiind În stare să țin o sabie În mână. După ce n-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nemișcat la pământ. Necunoscutul Îl dezbrăcă pe acesta de pelerină și i-o aruncă lui Simeon: — Îmbrac-o și Încearcă să te strecori fără să te recunoască vreunul. De afară se auzeau din ce În ce mai lămurit zgomote Înă bușite, chemări, porunci scurte, zăngănit de arme. — Nu cred că au timp de noi, spuse necunoscutul. Armata ducelui a Înconjurat castelul. Trebuie s-o găsim pe domnița Adelheid, Înainte ca cei doi ticăloși s-o folosească pentru a-și scăpa pielea. Sau s-o omoare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu viitorul zdrobit! De ce nu trimiți o ploaie de foc de sus, ca să ne pârjolească pe toți, de-a valma. Căci nici unul nu e mai bun decât altul! Până și pruncii cresc și făptuiesc fărădelegi...“ * * * Sus pe ziduri se auzeau zăngănit de arme și blesteme cumplite. Oamenii Îi priveau Îngroziți pe cei doi cavaleri care-și trăseseră săbiile, Încrucișându-le. Toți se Întrebau uluiți cum de prietenia lor sfârșea Într-o ură atât de cumplită. Vrei să ne spânzure pe amândoi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
creatorii de spiritualitate și lea dedicat numere comemorative pentru: Liviu Marian, Vasile Gherasim, Gh. Tofan, Epaminonda Bucevschi, Iracle Porumbescu, T. Robescu, Ciprian Porumbescu, Alecu Hurmuzachi, Tudor Flondor, Iancu Flondor, Leon Goian, Mihai Teliman, Dim. Petrino, Ion Roșu, Pompiliu Piposiu. „Când zăngăne armele trebuie să tacă muzele”, repeta revista Bucovina spusa latinului, dar nu se supunea ei, publiciștii fiind la postul de comandă, scriind când din sentiment precum Dragoș Vitencu în cazul versurilor Portret: „Trupul ei e vrabie,/ Ochii îi sunt sabie
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
inima plătești mai mult decât cu mintea. * Dacă vrei să faci ceva, mai întâi lămurește ce. * Nechibzuitul întâi taie și apoi măsoară. * Pofta vine văzându-i pe alții mâncând. * Nevoile sunt averea săracului. * Dacă consumi prea mult spanac, începi să zăngănești și te dă la fier vechi. * Pentru bogați, ora prânzului e când li-i foame; pentru săraci, când au ce mânca. * Nu-ți cere... osânză. * Pentru unii, statul de plată echivalează cu statul pe scaun. * E foarte disciplinat: unde îl
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
albe se ascund cămăși murdare. * Unii critici descoperă aspecte la care autorii nici nu s-au gândit. * Mersul pe bicicletă e sănătos, dacă nu dă o mașină peste tine. * Dacă mănânci în exces produse care conțin fier, poți ajunge să zăngănești. Nu tăia un copac dacă nu ai răsădit altul. * Pușcăria e un hotel din care au căzut toate stelele. * Căsătoria este preludiul divorțului. * Vânătorii și pescarii sunt oameni de pradă. * Originale sunt și cântecul privighetorii și grohăitul porcului; dar numai
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
cheamă, mi-a spus de câteva ori, dar am uitat sau nici n-am înțeles vreodată. Oricum o să-l uit, n-are nimic memorabil. La fel ca o reptilă, trece prin viață dorindu-și să fie ignorat. Târăș. Ecou care zăngăne în urechi. Sunete lovite de perete. Mă aflam după operație și auzul începea să revină. Eram tare, acum puteam merge singur la baie. Așa mă lăudam celor care mă vizitau. Capeți un umor negru fără de care nu poți supraviețui. Te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ziarist de la Cuvântul liber (nr. 7, din 8 martie 1924) comentează unele date statistice, din care „s-ar putea vedea că În satele noastre mulți cârciumari - foarte mulți - sunt creștini, țărani de-ai noștri, deprinși a tăvăli balerca și a zăngăni măsura”. Problema alcoolismului țăranilor români - scrie ziaristul - nu are a face cu etnia cârciumarului <endnote id="(vezi 618)"/> și nici măcar cu numărul cârciumilor din mediul rural : „Nu-i omul bețiv fiindcă este cârciumă În sat, după cum nu-i muierea săltăreață
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În momentele lui de nebunie, s-a aflat permanent alături de el, la Nisa. Fratele meu și cu mine, pe atunci În vârstă de trei și respectiv patru ani, ne aflam de asemenea acolo cu guvernanta noastră englezoaică; Îmi amintesc cum zăngăneau geamurile În adierea ușoară a brizei și surprinzătoarea durere produsă de o picătură de ceară de sigiliu fierbinte pe degetul meu. Cu ajutorul flăcării unei lumânări (care căpătase o paloare Înșelătoare din cauza razelor de soare ce scăldau lespezile de piatră pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
domnii mei! Pe cai!! După mine!! poruncește și pleacă. 16 Noaptea întrebărilor... "Neînfrântul" În întuneric, buciumele buciumă ca scoase din minți, de scoală cetatea, ridică târgul: Ce-i?!?! Ce-i?!?! Au dat tatarii?!?!... Lanțurile podului scârțâie, tropot de copite, vânzoleală, zăngănit de arme, strigăte, forfotă. Lumină! Lumină! Slujnicuțe în catrință, despletite, lipăie, dau buzna cu lumânări aprinse în odaia domnului. Pe scări, pe culoare, zăngănit de arme, zornăit ritmic de pinteni... Alaiul îl deschid copiii de casă cu făclii. După ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ridică târgul: Ce-i?!?! Ce-i?!?! Au dat tatarii?!?!... Lanțurile podului scârțâie, tropot de copite, vânzoleală, zăngănit de arme, strigăte, forfotă. Lumină! Lumină! Slujnicuțe în catrință, despletite, lipăie, dau buzna cu lumânări aprinse în odaia domnului. Pe scări, pe culoare, zăngănit de arme, zornăit ritmic de pinteni... Alaiul îl deschid copiii de casă cu făclii. După ei, intră vitejii boieri, înzăuați, legați pe ici, pe colo cu feși însângerate, osteniți-osteniți, somnoroși, dar veseli, gălăgioși... Vodă Ștefan, intră șchiopătând, înghesuit, sufocat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am dat la nimenea. Grav, grav. Și l-a dus la anchetă odată pe unu’, un schelet, dom’le! Știți cum e În poezia lu’ Coșbuc, „Groparul”, cu scheletul care vine noaptea la gropar și-l ia... Un schelet de zăngăneau oasele pe el. Și mi-a zâmbit. N-a zis nici un cuvânt. Nici eu, nici el. Nu l-am recunoscut cine e. Era Puiu Atanasiu din București, dacă ați auzit de el. El avea o tutungerie, și la tutungeria asta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]