828 matches
-
Piersicantaci? Fondul uman și educația nu îmi permit să fac reproșuri nici măcar unei albine, oricum albinele sunt pe cale de dispariție, ce să le mai reproșez? Acest 20 septembrie se răzbună pe noi pentru ziua superbă de ieri, care ne-a zăpăcit cu cele aproape patruzeci de grade; în schimb, azi... tunete, fulgere, tristeți, melancolii și cord mărit. Toate dau buzna într-o singură zi, zi ce vrea să ne aducă aminte... cum va fi... când va veni toamna. Fantastice „amintiri despre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349686_a_351015]
-
vechi timpuri pentru a vindeca oamenii de anumite afecțiuni. Potrivit unui studiu recent terapia prin artă a ajutat la reducerea consumului de medicamente și numărului de oameni ce necesită spitalizare. În secolul vitezei în care trăim imaginea provoacă agresivitate ne zăpăcește , ne irită și ne îngreunează visele. Viața curge într-un mod mult prea alert și atunci stresul este maxim, totul se desfasoara parcă în pâlnia unei tornade ce ne provoacă insomnii și spasme sufletești. De aceea am venit cu altceva
LIDIA DONDESI, TERAPIA PRIN ARTĂ de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344572_a_345901]
-
căzută pe gânduri. Deodată o vede pe Eliza ridicându-se în picioare și venind chiar aproape de el. Îi puse o mână pe umarul lui și-l privi țintă în ochi. - Ionică ... spune-mi cum se numește prietena ta?... Baiatul se zăpăci, nu știa ce să facă, să-i tragă o sfântă de bătaie, sau să-i facă pe voie. - Nu-ți spun nimic!... Sunt supărat rău de tot pe tine!... Eliza nu dezarmă, se uită și mai de aproape în ochii
CASA PĂDURARULUI (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347625_a_348954]
-
lor cel frumos mai că zburda.. III Le-a fost iubire-n năbădăi, dar se-nțelegeau, Cum viețile cu 'ordine de fericire se-nălțau, Căci fata de la școala de fete tot fugind, Pe băiatul din școala vieții lui va fi zăpăcind. Cum viața lumea din jur face să-ți placă, Prietenii să-ți schimbe mina dintr-o plagă, Ori vreun firicel de tristețe cam amară, Poți ca-ntr-o clipită s-o deverși afară.. Zâmbeau când se întâlneau în privire, Țineau
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350049_a_351378]
-
expresie cam ilicită, Ei dovedeau că au orânduirea binevenită. Cum la puterea TREI e piramida cristalină, Ca-n baza prieteniei echibilaterală bună, Având fiecare transparență pentru altul, Citind totul din celălalt precum învățatul. Iar fata cum băiatul nostru va fi zăpăcind, Că Madălina școala vieții de fete având, Îl cam descoase de toate atunci în noapte, Mai trezindu-l din vise deșarte prin coate.. Iată cum Dorin dintr-un uscat al sufletului, Nu-și mai găsea locul de “pișcat al spiritului
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350049_a_351378]
-
nu a observat ori bănuit vreodată că, la vârsta ei, fetița poate avea așa forme excelent proporționate și atrăgătoare. Nu-i remarcase decât ochii și părul, dar a privit-o ca pe o copilă și atât. De data asta, era zăpăcit de ceea ce înfățișa trupul ei în acea poziție, care-i scotea în evidență tot ce era mai frumos. Minute în șir i-a urmărit mișcarea neîntreruptă, ascunzându-se după tocul ușii. Când s-a retras, pe vârfuri, era îngândurat și-
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
mereu la ghete, Mustețile își tot învârtea, le tapeta, Cojecuțile le tot dereticea și apreta... Dar cand Unică pe lângă el trecea, Si cand inima repedea îi mai bătea, Nici glas nu mai avea, slab mieuind, Isi auzea creierii de necaz zăpăcind... Piși acu încet, invitații tot mai puține, Uluit că nici picioarele nu-l mai pot ține, Dorea numai un pic cu ea să vorbească, Chiar de chitic izbutea doar s-o iubească... Disperat s-a cufundat tare în băutură, Multi
MOTANUL ÎNCĂLŢAT.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365940_a_367269]
-
gologani. Te evoc adesea cu prietenii, ce pot face altceva în starea de perpetuă alarmă în care mă aflu? Am proiecte încă - semn că n-am îmbătrânit! - dar energia e pe măsura vârstei și, iată, chiar și scrisul îmi este zăpăcit, grăbit și nervos, de-mi este rușine de mine. Dacă voi avea un răgaz mai generos, îți voi mai scrie. Poți face același lucru, când ai timp. Până la revederea noastră, te îmbrățișez frățește, Mircea Horia, Sâmbătă, 2 iunie 1984. Stimate
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
am spus: „Merg, dar să nu vă imaginați că mă las păcălită!”. Cuvântul „pocăit” îmi sugera doar lucruri rele. Din necunoștință, mulți cred că „pocăiții” sunt o tagmă aparte, dar nu în sensul bun, ci niște oameni care s-au zăpăcit la cap, care au luat-o pe niște drumuri greșite și care cu siguranță vor ajunge în iad. Asta știam despre „pocăiți”. Când am ajuns în acea Biserică, am avut impresia că totul fusese organizat pentru mine, cu toate că erau peste
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366662_a_367991]
-
și atunci, rușinată, nu știe pe unde să se mai ascundă... Colega de bancă îi dădu un ghiont: - Iar te-ai ascuns în lumea ta, nebuno? Astăzi a fost primul ei spectacol, un vis multicolor ca reflectoarele care i-au zăpăcit ochii, cu un public excelent care a ajutat-o foarte mult. Își amintește cum a intrat pe scenă palidă, tremurând, cu dinții încleștați... se temea că nu va reuși niciodată să mai deschidă gura. Atunci a aplaudat cineva în primul
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
luat-o pe un drum lăturalnic de țară către Remetea, am gonit caii ca un nebun să nu mă prindă rușii și-am ajuns acasă pe seară cu caii în spume; era un amurg vânăt ca în apocalipsă, satul se zăpăcise, se schimbau stăpânirile sau erau pe cale de a se înfăptui acele shimbări, mulți săteni și români și unguri fugiseră din calea răutăților prin păduri. Lucrurile luaseră o turnură nenorocită pentru unguri, încă din marginea satului o bătrânică căreia i-am
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
ce vor și pe ce limbă vorbesc numai când am atins-o cu mâna pe obraz i-am simțit căldura și focul arzând în privirile ei cred că cu instinctul iubirii ne naștem se roșise toată și ardea și se zăpăcise parcă o hipnotizasem de atunci ne priveam pe sub ochi conspirativ parcă rămăsesem datori unul altuia și trebuia să ne plătim datoria. duminică, 11 noiembrie 2012 Referință Bibliografică: când eram copil / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 681
CÂND ERAM COPIL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 681 din 11 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365701_a_367030]
-
viață? Nu făcea și ea o lungă călătorie acolo la capătul pământului în lumea albastră a Canadei? După această Revoluție părea că toată lumea s-a rătăcit prin viață! După patru zeci de ani de comunism părea că toată lumea s-a zăpăcit de-atâta libertate. Cum să plece ea în Canada? Ce știa ea de Canada? Că ocupă jumătatea septentrională a Americii de Nord, că are o suprafață de aproape zece milioane de chilometri pătrați, că are o populație aproape cât țărișoara noastră, că
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
Mihai o trase într-un colț mai retras unde se opri brusc și i se postă în față prinzând-o cu brațele lui puternice și fără un cuvânt, o trase spre el sărutând-o apăsat pe gură. Acest gest o zăpăci de tot. Aproape că uită toate sistemele de precauție de mai înainte. Se simțea în al noulea cer. Împotriva voinței își petrecu mâinile în jurul gâtului lui. Nu știu nici cum ajunse în brațele lui. Cu figuran-ă că avea o bună
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
un han renumit în Texas. Linda este o femeie bine lagată la trup. Are un cap frumos, sparâncenele în coadă de rândunică, nasul mic și puțin cârn, buzele cărnoase și senzuale. Și mai are ea un fel de a-i zăpăci pe yankei, cum numai ea știe s-o facă. La început lui Mike nu prea i-a plăcut comportamentul ei hazliu și oarecum ciudat. Încă nu înțelegea ce-o fi în capul ei, dacă o face din pasiune sau din
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
afirma în viața politica a țării. De remarcat similitudinea morții lui Marin Preda cu cea a actorului Amza Pellea care a spus intr-unul din monologurile lui care ne descrețeau frunțile, în contextul unei întâmplări din orașul Băilești: "Leana lui Zăpăcitu din capul satului". "Zăpăcitu" era porecla concetățeanului său pe nume Galiceanu, dar aceasta aluzie avea să o plătească cu viața deoarece a fost dat pe mâna lui "Radu", adică iradiat, cum obișnuia dictatorul să ceară securității lichidarea adversarilor regimului, ai
„BĂIETE, ĂŞTIA VOR SĂ MĂ OMOARE!” INTERVIU DESPRE MARIN PREDA CU PROF. ION IONESCU-BUCOVU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351429_a_352758]
-
a țării. De remarcat similitudinea morții lui Marin Preda cu cea a actorului Amza Pellea care a spus intr-unul din monologurile lui care ne descrețeau frunțile, în contextul unei întâmplări din orașul Băilești: "Leana lui Zăpăcitu din capul satului". "Zăpăcitu" era porecla concetățeanului său pe nume Galiceanu, dar aceasta aluzie avea să o plătească cu viața deoarece a fost dat pe mâna lui "Radu", adică iradiat, cum obișnuia dictatorul să ceară securității lichidarea adversarilor regimului, ai indezirabililor sau ai așa
„BĂIETE, ĂŞTIA VOR SĂ MĂ OMOARE!” INTERVIU DESPRE MARIN PREDA CU PROF. ION IONESCU-BUCOVU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351429_a_352758]
-
locurile și deci spunem fără să greșim: Păcală și Tândală. - Și când stânga e în dreapta sună fără șovăială, Tândală și Păcală. - Băi! Tu mai tâmpit. Mă faci de îmi schimb numele, zău așa! - Ca să nu ne certăm și să-l zăpăcim pe omu' ăsta, așa ar trebui. Eu mă numesc Tândală dar sunt Păcală, iar tu ești Tândală dar te numești Păcală. - Ș-atunci, eu sunt Păcală viitor Tândală, iar tu ești Păcală fost Tândală. - Eu rămân Tândală cu nume de
PACALA SI TANDALA SAU...TANDALA SI PACALA? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346596_a_347925]
-
locurile și deci spunem fără să greșim: Păcală și Tândală. - Și când stânga e în dreapta sună fără șovăială, Tândală și Păcală. - Băi! Tu mai tâmpit. Mă faci de îmi schimb numele, zău așa! - Ca să nu ne certăm și să-l zăpăcim pe omu' ăsta, așa ar trebui. Eu mă numesc Tândală dar sunt Păcală, iar tu ești Tândală dar te numești Păcală. - Ș-atunci, eu sunt Păcală viitor Tândală, iar tu ești Păcală fost Tândală. - Eu rămân Tândală cu nume de
PACALA SI TANDALA SAU...TANDALA SI PACALA? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346595_a_347924]
-
fost și nu se știe, căci pe nimeni n-a întâlnit, Doar morarul o căinează: „Doamne, cum a-nebunit!” Și de-aceea, când auzi pe-un morar că-ți povestește; Nu-l lua-n glumă, se întâmplă, roata morii-l zăpăcește. "Fire-ai roată blestemată! Nu te mai oprești odată?" Blestema bietul morar... Pe Olteț, la Stăvilar. La morăriță gândea: - Pe unde mi-o umbla ea? Referință Bibliografică: ÎN CUMPĂNĂ / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 401, Anul
ÎN CUMPĂNĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346665_a_347994]
-
și pereții laterali acoperiți de basoreliefuri. Fiecare scenă prezintă o învățătură a lui Buddha, explicația ei se găsește înscrisă la baza ei, din păcate, în singaleză și trebuie să cred în traducerea lui Lashante (neprețuitul meu Lashante pe care îl zăpăcesc cu întrebările). Din nou surpriză. În timp ce Lashante îmi traduce textul am impresia că mi se citesc pasaje din Biblie. În spatele încăperii un grup statuar îl reprezintă pe Buddha, împreună cu câțiva dintre elevii lui. În fața lui, un bărbat mai în vârstă
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 6 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352055_a_353384]
-
ar trezi...?! Pentru aceasta-i muzica? Pentru ca omul să se aibă pe corpul său și pe spiritul său. Adâncimile de timp ne aduc și ne iau cântăreții, ne-nflăcărează și ne sting cântecele! Pe când suntem aproape înădușiți de zise cântece, zăpăciți de ziși artiști, avem parte de apariții muzicale tot mai rare ale interpretului Gabriel Cotabiță. Din nefericire! Nu trebuie să se întâmple aceasta! Oricând se aude undeva glasul lui Gabriel Cotabiță, el dă vibrație proaspătă estetizării și civilizării vieții prin
GABRIEL COTABIŢĂ. ZIDIREA CÂNTECULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352110_a_353439]
-
că se pot folosi cu succes ca șabloane vechile structuri sau idei. O anume abundență e conjugată cu o penurie. baston rătăcit - bunicul răsfoind de zor abecedarul Claudia Ramona Codău Una din interpretări este ivirea unei noi urgențe care îl zăpăcește pe bunic. Întoarcerea la abecedar, odată cu nepotul, cred, îl copilărește și îl revigorează oarecum. Și aici există un șablon recent: primii pași în ham - / bastonul bunicului / singur in cuier, care sugerează aceeași derutare a bunicului către interesele nepotului. Referință Bibliografică
CONCURS SĂPTĂMÂNAL 232, COMENTARII CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356846_a_358175]
-
palmele în pieptul lui, oprindu-l. Gabi simțea cum inima-i bate cu putere și picioarele începuseră să-i tremure ușor. Gândea rapid, fără să-și ia ochii de pe chipul lui ce părea tot mai încordat: "Nebunul ăsta chiar mă zăpăcește până la urmă. Și nici prin cap nu-i trece că îmi place cu adevărat... Ce simplu ar fi... Și Cezărelul meu?! Și Anca?! Și ce-ș avea de câștigat? Un sfert de oră poate de satisfacție, de plăcere, că de
ISPITA (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356493_a_357822]
-
știa dintotdeauna, gustul buzelor ei îi era familiar, mișcările, ochii mari și luminoși, arcuirea trupului, coapsele perfecte, pe care i se mula fustița, totul la ea era armonios și delicat, proporționat și, mai ales, plin de o atracție care îl zăpăcise. Casa căpitanului era mare, înconjurată parcă de un teren fără limite, dar, mă rog, era întuneric, ceea ce văzuse ea era o felie măturată de fascicolul farurilor cînd mașina virase pe alea de beton. Cînd pătrunseseră în holul de la intrare, larg
PZRFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 53-54 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356745_a_358074]