331 matches
-
vorbiseră. Tolea o uitase, o vreme. Și-a reamintit-o, cândva. O seară când primăvara părea toamnă și în umbrele ferestrei se zbătea iarăși șarpele de foc, halucinația, dorința fără nume și obiect. O și revăzu, de altfel, între pietonii zăpăciți, în deruta și mareea de afrodiziace a zilei. Cobora treptele de la Universitate. Pelerina albă, pufoasă. Uriașă, zveltă, cu părul negru, lucios, vedeta vedetelor filmului mut. Se oprise, incredibil, în stația de troleu! Lumea din stație se holba la neobișnuita apariție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
inteligent, era vital Matus acela, dar asemenea calități nu erau suficiente pentru prințesa din basme, așa credea prostul de Tavi. Da, da, înțeleg, murmura, în sfârșit, răgușit, profesorul. Doamna Venera împinse tava spre profesor. Tolea ridică, automat, ceșcuța, se aplecă, zăpăcit, sorbi. Venera retrase tava, ridică, la rândul ei, ceșcuța de cobalt, sorbi, o puse înapoi pe farfurie. Tot palidă, volubilă, scuipând repede repede cuvintele. — Regret că nu l-ai putut întâlni pe motănaș. Mai sunt semne... un fel de emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Maiorul Barney. Într-un fel, mă surprinde că se mai înțeleg cât de cât. Când m-am angajat la WebMaster, credeam că au o relație aproape perfectă. Finn era artistul, iar Barney era omul de afaceri. Finn era vesel și zăpăcit, Barney, serios și precaut. Dar, pe măsură ce am ajuns să-i cunosc, mi-am dat seama că se completează reciproc, că aparentele diferențe dispar în fața profundelor asemănări. Cred că nu fac altceva decât să se străduiască să pară diferiți, chiar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fapt era ceva în neregulă, că n-am fost eu nebună - sau dacă să vomit. Totul pare să stea în loc. Singurul lucru de care sunt conștientă în acest moment este teancul de fotografii și reviste din fața mea. Mă simt cam zăpăcită, dar tot nu pot să mă opresc, și mă uit în continuare: e ca și cum aș avea nevoie să văd asta, pentru că dacă nu mă uit la tot, s-ar putea să nu fie adevărat. Mă întind și trag mai aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
din localitate apela când avea nevoie la ea. Când a murit tata tot ea a făcut căpețelele. - O, mi-aduc aminte de tine, Nae, te-ai schimbat foarte mult! Ești mai mică decât mine cu vreo patru ani. Erai tare zăpăcită când erai la școala generală și mai târziu, făceai numai prostii, erai mai rea decât un băiat! De-aia ți s-a pus și porecla de Nae! Apeleză-mă la persoana a doua singular, te rog! - Ei, peste mine au trecut
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
se gândise deloc la cum Îi va afecta asta viața. Era plecat des În turnee și cu toții din familie Îi simțeam lipsa, În ciuda cadourilor drăguțe pe care ni le aducea de fiecare dată. Când fusese adolescent, tata era chiar mai zăpăcit decât mine sau Maria. Părinții lui ar fi vrut ca el să devină medic și probabil ar fi fost unul grozav, Însă teatrul a fost singurul domeniu care i-a făcut cu adevărat plăcere. Și chiar avea talent. Fusesem de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
fum repede bătut de vânt. Aici, într-adevăr, este doar mâna zeului, care, atunci când ne aflăm în fața unor lucruri hotărâtoare, pe care le socotim cu adevărat vrednice de importanță, ne frânge cu totul îndrăzneala, tăvălindu-ne mândria în țărână... Astfel, zăpăcit fiind de cursul acestei întâmplări, cu o voce aproape neomenească, în care își adună toată mâhnirea lui, urlă cu putere: Ai învins, Galileene!(Cuvinte atribuite lui Iulian Apostatul. ) Ei bine, după acest episod destul de plin de dramatism - pe care, însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Ashargin. - Oamenii ăștia, de pe distrugător. Deduc din mesajul dumitale către căpitanul Free că pe distrugător sunt prizonieri. Gosseyn aprobă. - Exact. - Și vrei să-i aduci aici? De ce? - Mă gândeam că doreați să-i chestionați, zise Gosseyn. Enro, din nou, păru zăpăcit. - Nu văd cum ai putea să folosești ceva împotriva mea, aici. sub puterea mea. Se adresă mașinii. - Ei, detectorule, a spus adevărat? - Vreți să spuneți, dacă dorește să fie aduși? - Da. - El dorește. Cât despre a-i folosi împotriva voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
am fluturat mâna, încetișor. Apoi a dispărut în noapte. A doua zi eram la Gina. Ființă încîntătoare, dar lipsită complect de judecată precisă (dar avea să arate mai târziu, în dragoste, o voință uimitoare). - Am fost la biserică. Părea cam zăpăcită. Cum m-a văzut, a lăsatpe toți și a venit la mine. Nu voia să mă părăsească. Nu știau ceilalți cum s-o întoarcă. Desigur, faptele nu se petrecuseră fără oarecare tulburări nervoase pentru Irina. Va fi crezut și ea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
stofa și a făcut garniturile și mai caraghioase. Dar această haină dădea un farmec nou Ioanei, o arăta sinceră, îi bănuiam toate gândurile ei pentru mine, căci voise să fie elegantă ca să-mi placă, gânduri naive și delicioase de copiliță zăpăcită, oricâte dezastre ar fi trecut peste dânsa, rămasă proaspătă orice ar fi învățat-o viața. O priveam acum cu dragoste, cu duioșie, milă, dar și cu reflecția: "Ce rochie urîtă! E lipsită de logică după obicei, căci de atâtea ori
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de lăncieri. Să plasăm pușcașii în fața ariergărzii. Când soldații pândesc în ambuscadă, armele de foc nu sunt de prea mare folos în linia întâi. Dacă inamicul ne așteaptă și iscoadele noastre dau semnalul, bateți toba imediat, dar nu vă arătați zăpăciți nici cât negru sub unghie. Toți comandanții de unități să aștepte ordinele mele. Având direcția stabilită, armata traversă Râul Ibi. Nu se întâmplă nimic. În timp ce începea să avanseze spre Akasaka, nu se vedea nici urmă de inamic. Unitățile de recunoaștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
O, Rogero învață s-o cunoști pe această Alcina, învață să-i înțelegi vrăjitoriile și să lupți împotriva lor. Ia acest inel, puneți-l în deget și vezi cu propii-ți ochi ce rste ea în realitate.’’ La aceste cuvinte, Rogero, zăpăcit, rușinat a plecat privirrile în pământ și nu a știut ce să răspundă. Melissa a prins acest moment și i-a vârât inelul în deget. Cavalerul a redevenit el însuși imediat. O adevărată lovitură de trăsnet pentru bietul prinț! Copleșit
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
spre gât De fapt, greața îmi dispăruse fără urmă, înecată într-altă tonă de băutură. În timp ce urcam scările, curățindu-mi costumul de cioburile ude, am observat că tatăl meu mă privea prin crăpătura draperiilor roșii. M-am uitat la el zăpăcit, așteptând o reacție din partea lui Dar el îmi aruncă o privire scârbită, care îmi cerea să dispar, după care se retrase în umbră cu băutura lui. Zece minute mai târziu, continuam să-mi răcoresc fruntea, ținând-o lipită de piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
prin Canada și are copii. Nick face Dumnezeu mai știe ce în Golf - prin Qatar, cred, sau prin Emirate. Norman e într-un azil. Eu cred că ar fi ajuns acolo indiferent dacă ar fi reușit sau nu. Bun și zăpăcit, Norman a fost totdeauna programat pentru cele mai mari încurcături. Așa i-a fost lui sortit. Norman e omul față de care am datorii financiare. Odată i-am trimis niște bani. Care mi-au fost trimiși înapoi. Azilul - iată un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
el: „Tu ai în vene sângele Cleopatrei, da, însă ești și singurul fiu al marelui Julius Caesar. Marele Caesar n-a lăsat fii la Roma. Și nu te gândești că Augustus e vărul tău?“. Băiatul tremura și i-a răspuns, zăpăcit, că Augustus nu dăduse dovadă de milă nici măcar față de Marcus Antonius, roman ca și el. Trădătorul i-a zis blând: „Marcus Antonius a ridicat arma împotriva Romei, dar tu nu, tu ești nevinovat. Numele tău unește destinele Romei și Aegyptus-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de lunatic, de cititor pasionat și inofensiv avea să fie confirmată de spioni. După ani, glumind, avea să spună că-și petrecuse o jumătate din adolescență printre cărți. Biblioteca nu era supusă controalelor și părea abandonată. Bibliotecarul era un sirian zăpăcit și melancolic, care își făcea apariția la două-trei zile pentru a le indica sclavilor, atingând ușor masa cu un deget, că trebuiau să șteargă praful. În afara lui, nimeni nu mai intra acolo. Gajus aruncă o privire rafturilor și observă dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de-a lungul Întregului spectacol, cuprins de o rușinare subită. Cu siguranță, urmările medicamentului numit chandu fuseseră cele care Îi provocaseră unui prior, membru al Consiliului Florenței, o reacție tipică pentru oamenii simpli, Își zise el. Se așeză la loc zăpăcit, sperând că nimeni nu băgase de seamă. Teofilo fu cel care curmă tăcerea. — Domnia ta vei Înțelege acum de ce obișnuim să ne referim la mica noastră tovărășie cu numele de adepți ai celui de al Treilea Cer, zise el ținându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prea buimăcită ca să mă iau la palme pentru inexistentele mele talente conversaționale. După ce am savurat și ultima picătură din prețioasa bere pe care Randall mi-o cumpărase (îndesându-mi și sticla goală în geantă), eu și Bea am plecat acasă zăpăcite. Când am ajuns, ne-am prăbușit pe patul ei japonez și am analizat întreaga întâlnire. — Cred sincer că te-a plăcut, a murmurat ea înainte să cadă într-un somn adânc - gest care a închegat și mai tare prietenia noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și-și fascinează victima. Aștepta să zic ceva, să-i explic de ce mă proptisem dinaintea ei cu zâmbetul meu stupid, dar nu știam ce să spun. „Nu te simți bine, domnule sculptor?” m-a chestionat ea cu o îngrijorare ironică. Zăpăcit, i-am dat un răspuns de o stupiditate care o întrecea pe cea a zâmbetului de care nu mă puteam despărți: „A, nu, eu suport căldura”. „Eu, în schimb, nu, râse Laura, așa că mă duc să fac o baie. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
grea, cu mânere Înalte, de la intrarea principală. Doi indivizi cu serviete trecură repede pe lângă el, discutând aprins Într-un limbaj necunoscut. Unul dintre ei ținea În mână un pahar din plastic, din care se Înălța un abur palid. Bătrânul privi zăpăcit de-a lungul culoarului larg și realiză că nu prea știa cum să procedeze. După ce Își făcu o cruce mare și Își trecu mâna gânditor peste fața osoasă, netezindu-și barba albă, se Îndreptă spre un șir de oameni care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și, În plus, venindu-i lesne să-l plaseze pe Frank În postura mea, era la fel de nelămurită precum Cabrera de calmul pe care-l arătam. Am privit-o cînd Îmi lua tensiunea și Îmi testa reactivitatea pupilelor, observînd ce aer zăpăcit avea și cum scăpase de două ori stetoscopul pe jos. În pofida Îngrijorării sale, mă simțeam mai În puteri decît m-aș fi așteptat. Atacul Îmi revigorase Încrederea fleșcăită. Timp de cîteva momente disperate, mă războisem cu un individ care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vesel trecu pe lîngă mine cam pe două cărări și nimeri În calea unei mașini, care Îi ocoli la mustață. În trecere, bărbatul izbi cu palma În capotă. Speriată, șoferița Întoarse capul să vadă ce se Întîmplase, iar pe sub aerul zăpăcit pe care-l avea În acel moment am recunoscut chipul Paulei Hamilton. Am strigat după ea. — Paula! Așteaptă-mă... Parchează lîngă atelier. Oare venise să mă caute sau doar mi se păruse că era chipul său? Mașina trecu mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și cușete îi rămase de-a pururi neterminată. Duchesse era albă, ca o perlă la gâtul câmpiei întregi, însă nici pe ea nu o mai văzu. O auzea doar cum își scutura coama și rupea cu buzele firele de iarbă. Zăpăcit, se propti într-un parapet și simți cum pământul îi aluneca de sub tălpi: „Ce-o să facă de-acum toată lumea cu mine? Nu mai folosesc la nimic...“. Calul veni aproape și îl mirosi ca pe-un hoit ori poate încerca doar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-i Sinefta, de-o iubeai tu? S-a uitat pungașul. Ea era. - Da. Ia privește ce clift are! - Mai ții minte când te-a lăsat lefter și n-ai mai găsit-o?! - Mă duc după ea. - Ce, ai mâncat găini zăpăcite?! Stai la un loc, nu fi prost! Ce rost are? - Cum ce rost are? 186 - Păi dacă ești gâlmă și nu știi că la femei credința e scurtă cât coada cîinelui! - Lasă-mă să mă duc să-i mai văd
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
O, fratele meu drag, nu fi ridicol! spuse Jaafar Naasri, observând figura înspăimântată a lui Mahmud și râzând cu poftă. —Nawaf n-o să te lovească. Lopata e ca să-ți poată arăta colecția noastră. Capul lui Mahmud se învârtea. Nedormit și zăpăcit, când ochii i se obișnuiră cu întunericul, văzu că această fâșie de pământ sterp era de fapt acoperită cu pământ brun, nisipos, asemenea celui dintr-o grădină de legume. Iar acum, îndemnat de tatăl său și deloc deranjat de amenințarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]