20,040 matches
-
atunci când șoferii nu-și fac verificarea medicală periodica sau atunci când aceștia fac gesturi obscene, înjură, adresează expresii jignitoare/vulgare la adresa participanților la trafic. La fel se sancționează și conducerea, fără anvelope de iarnă, a autovehiculelor pe drumurile publice acoperite cu zăpadă, gheața sau polei. Codul rutier mai stabilește că, pe lângă amenzile între 877,5 și 1950 de lei, șoferilor li se poate suspenda permisul timp de 90 de zile în cazuri precum: conducerea sub influența băuturilor alcoolice; conducerea vehiculului cu defecțiuni
Cat de mult este afectat bugetul personal de creșterea cuantumului amenzilor [Corola-blog/BlogPost/94035_a_95327]
-
la adăpostul unei blănițe de șoarece (cu gîtul tăiat de lama așezată între slănină și cașcaval) Poezia e-o moarte onorifică mai tîrziu după ce toți șerpașii te vor fi părăsit și armele și bagajele toate se vor fi acoperit de zăpadă statornică în marsupiul prăpastiei și clopoțeii efectelor și dangătul cauzelor împreună legate vor fi crăpat odată cu zeci de cîini salvatori în teribila zloată a narațiunii acesteia (oricum poezia e-o moarte onorifică atunci cînd vîrful pleșuv se află-ngropat numai
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
Andrei Zanca Podul bătrînelor case, un timp răstignit în pulbere peste păpușa de lemn, cuferele pline cu hainele primilor pași, rămîi pironit de sfială, urmele-furcă ale turturelelor în praful gingaș, hieroglife repetabile în mireasma lină a zăpezii, cu smerenie întorcîndu-te înspre scară, învins de irecuperabil Lebede de-o parte și de alta a insulei. hanul și castanii de-a lungul malului în tăcerea ursuză a nopții, apele abia bănuite. obscur. nu auzi curgerea. doar frunzele căzute o
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
care căutarea echivalentului strict lingvistic pare a fi fost mai insistentă. Iată, de pildă, în poemul Știu puritatea (Lo so la purezza), aria semnificanților pentru puritate, tema majoră a poeziei Anei Blandiana, este variat redată: puritate - purezza, maculare - l'impuro, (zăpadă) neatinsă - (la neve) casta, (pământ) impur - (la terra) infetta, neprihănit - incontaminato. În același poem, sunt cred discutabile opțiunea pentru traducerea "păcatului" prin "colpa", în contextul "Între tăcere și păcat/ Ce-o să aleg - cirezi sau lotuși?" - cu atât mai mult cu
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
așază pe ele ca un praf gros și gestul ăsta e depărtarea, ceața ieșindu-i de sub unghii, ceața continuându-i părul, umerii strângându-se sub această amintire crudă și deschizi ușa și în spatele ușii nu e altă ușă, e multă zăpadă și cazi în genunchi și genunchii se afundă și vrei să-i desenezi chipl pe zăpadă și zăpada îți primește cu neplăcere palma ta caldă se face vânătă și mâinile mele fac loc altor mâini - mai moarte - încercând să refacă
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
unghii, ceața continuându-i părul, umerii strângându-se sub această amintire crudă și deschizi ușa și în spatele ușii nu e altă ușă, e multă zăpadă și cazi în genunchi și genunchii se afundă și vrei să-i desenezi chipl pe zăpadă și zăpada îți primește cu neplăcere palma ta caldă se face vânătă și mâinile mele fac loc altor mâini - mai moarte - încercând să refacă în zăpadă conturul obrazului ei, și acele mâini îi fac părul, buzele, iar mâinile acelea cad
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
continuându-i părul, umerii strângându-se sub această amintire crudă și deschizi ușa și în spatele ușii nu e altă ușă, e multă zăpadă și cazi în genunchi și genunchii se afundă și vrei să-i desenezi chipl pe zăpadă și zăpada îți primește cu neplăcere palma ta caldă se face vânătă și mâinile mele fac loc altor mâini - mai moarte - încercând să refacă în zăpadă conturul obrazului ei, și acele mâini îi fac părul, buzele, iar mâinile acelea cad fără viață
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
cazi în genunchi și genunchii se afundă și vrei să-i desenezi chipl pe zăpadă și zăpada îți primește cu neplăcere palma ta caldă se face vânătă și mâinile mele fac loc altor mâini - mai moarte - încercând să refacă în zăpadă conturul obrazului ei, și acele mâini îi fac părul, buzele, iar mâinile acelea cad fără viață acolo unde - în zăpada moale - ar fi trebuit să fie ochii. ochii ei făcuți dintr-o mână înghețată și vânătă. te-ai putea întoarce
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
neplăcere palma ta caldă se face vânătă și mâinile mele fac loc altor mâini - mai moarte - încercând să refacă în zăpadă conturul obrazului ei, și acele mâini îi fac părul, buzele, iar mâinile acelea cad fără viață acolo unde - în zăpada moale - ar fi trebuit să fie ochii. ochii ei făcuți dintr-o mână înghețată și vânătă. te-ai putea întoarce. camera te primește cu neplăcere. carnea mâinilor tale se întoarce scârbită în carnea ta. și ea este tot aici, întoarsă
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
căldura trupului ei și ea ascunzând o spaimă, ea ridicându-se de lângă tine - liniștită - pășind fără zgomot și rece spre fereastră, ca și cum vântul ar fi început să bată rochia ei răspândindu-se-n cameră, tu simțind că ea miroase a zăpadă topită în palme și fereastra se face un abur rău care intră în părul lor și fereastra nu mai e deloc. și aivlis cu obrazul lipit de aivlis privindu-te, mâinile tale în zăpadă deschizându-se ca niște ochi orbi
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
tu simțind că ea miroase a zăpadă topită în palme și fereastra se face un abur rău care intră în părul lor și fereastra nu mai e deloc. și aivlis cu obrazul lipit de aivlis privindu-te, mâinile tale în zăpadă deschizându-se ca niște ochi orbi. mâinile tale nu pot fi ochii ei. ele pășind îmbrățișate spre tine, toate nopțile care nu mai pot fi luminate, aivlis cu obrazul lipit de aivlis, întinzi mâna spre ele, pleoapele lor acoperite cu
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
deschizându-se ca niște ochi orbi. mâinile tale nu pot fi ochii ei. ele pășind îmbrățișate spre tine, toate nopțile care nu mai pot fi luminate, aivlis cu obrazul lipit de aivlis, întinzi mâna spre ele, pleoapele lor acoperite cu zăpadă, privirea lor crudă închizându-ți ochii. (t.d.) * deodată camera se face departe și în tăcerea dintre două cuvinte începe să ningă mult. ușa se deschide la fel de încet precum zăpada i se topea în păr. lumina înaintează în cameră o dată cu
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
de aivlis, întinzi mâna spre ele, pleoapele lor acoperite cu zăpadă, privirea lor crudă închizându-ți ochii. (t.d.) * deodată camera se face departe și în tăcerea dintre două cuvinte începe să ningă mult. ușa se deschide la fel de încet precum zăpada i se topea în păr. lumina înaintează în cameră o dată cu ea, apropiindu-se de patul din umbră, lumina neputând trece de conturul trupului ei cețos. această lumină verde e lumina privirii ei. (t.d.) * soarele, după-amiaza devreme, își începe coborârea
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
o lectură mai atentă a Notei asupra ediției din 2004, pe care am impresia că nu a citit-o integral. O pagină pamfletară - după posibilități - îi prilejuiește lui George Corbu transcrierea ultimei strofe din Colind pentru vînători de munte: "Prin zăpezi cît teancul/ Cum ne-a prins Crăciunul/ Colindăm cu tancul și urăm cu tunul", care în ediția mea apare "Prin zăpezi cît tancul". "Să fie o simplă greșeală de tipar?" se întreabă Corbu. Este, răspunde subsemnata. Observ însă că rima
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
pagină pamfletară - după posibilități - îi prilejuiește lui George Corbu transcrierea ultimei strofe din Colind pentru vînători de munte: "Prin zăpezi cît teancul/ Cum ne-a prins Crăciunul/ Colindăm cu tancul și urăm cu tunul", care în ediția mea apare "Prin zăpezi cît tancul". "Să fie o simplă greșeală de tipar?" se întreabă Corbu. Este, răspunde subsemnata. Observ însă că rima teancul/ tancul este la fel de nefericită ca și monorima strigătoare la cer după G. Corbu, tancul/ tancul. Nici în privința judecăților de valoare
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
că voi rămâne închisă în plicurile tale de manufactură proprie, plicurile tale cu buzele strâns lipite, scotocind cu disperare prin tot ce-a fost și neînțelegând ce-a lipsit. Fulgi de-ntuneric Fulgi de întuneric îmi cad pe sub pleoape - copioasă zăpadă funerară. De veghe pe corabia-mi de carne, visez c-ai să-mi scrii într-o seară. îmi ascult viața vuind jos, la cazane, obosită, înfometată, nepăsătoare. Jură-mi că totul e spre bine și că mă vei veghea în
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
că sunt neîndemânatic și indisciplinat îl scotea din minți că nu produc mai nimic și că pun suflet pentru lucruri pe care nu le-nțelege scriu noaptea și asta îmi dă curaj obrajii îmi dogoresc de parcă aș sta lungit pe zăpadă în piața constituției și aș privi casa poporului arzând. *** Orașul arată cu totul altfel decât îmi spui mă asigură Robert care nu mai face de cinci ani nici un pas prin București pe picioarele lui are o mașină străină scumpă și
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
îmi mai pot imagina cerul în care alerga după îngeri în brațele mele frînte ca niște lujeri de crini, oase de heruvimi ținuți la porțile grădinii în care se bănuia raiul, atît de frumoasă încît uitarea se așeza ca o zăpadă peste sîngele porcilor tăiați de sărbători și gurile flămînde ale copiilor sugeau laptele mamelor care l-au născut pe Isus să moară ca ea răstignită pe crucea din mine, pămînt în care mă așez să o simt cum mă zămislește
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
n-o mai pot vindeca, ascunsă în inima mea din care am fost izgonit pentru a se așeza pe vecie, și după vecie, - poate doar îmi dezvelesc de ea rînd pe rînd zilele în care am văzut frumusețea cum vezi zăpezile așternîndu-se peste case, cum țipătul copilului taie pîrtie-n cer alături de îngeri, poate numai eu am văzut ceea ce altora nu le este dat să vadă și acum numai eu nu mai văd și alții nu se mai satură de privit, nimeni
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
că ar fi mai frumos să urc odată cu lumina la cer să cobor odată cu ea pe pămînt, să nu mai știu de ce nu sînt și sînt, de ce sînt și nu sînt, atît de frumoasă încît uitarea se așază ca o zăpadă peste sîngele porcilor tăiați la sărbători cînd singurătatea vine să urle ca lupii în crîng, nici o altă femeie nu mi-ar fi umblat acum prin sînge ca o boală oblojită de ceaiuri, singură cum nici singurătatea nu poate fi, singur
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
iute După ce-am să beau. Iar seara vin iarăși Cu calde saluturi De la munți și vale, Libelule, fluturi... Săniuța - încotro, săniuță? - Drumul meu e drept: Spre munții de gheață, Spre Pol mă îndrept. Gheață-i colo apa Și-n zăpada moale Focile se joacă, Urșii dau tîrcoale. bia peste șase decenii, tălmăcitorul avea să afle părerea lui Bialik despre munca la care se înhămase: A citi un scriitor în traducere este ca și cum ai îmbrățișa o femeie printr-un voal". Punerea
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
și veșmîntul înrădăcinate curios într-o singură mireasmă.) Semnele diferite ale credinței: Primăvara, Pe fiecare mugure-crucea, Un sărut dumnezeiesc. Cîți din cei Care trec în treburile lor Grabnice, lacom Căutînd scurtături Se închină? * Resemnarea la Tot mai vădita Descreștere A zăpezii, Un imperiu sfîșiat De iarbă, De hoardele Primelor insecte. Glorificarea tîrzie A înghețului De ultimii lăncieri- Bruma, dis de dimineață. * Un răvaș de îndrăgostit, O nervură aurie Prin care pulsează Seva cuvintelor Dulce, nevinovată, Aflată în plină adorație Totuși, Atît
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
reali, ideali, ireali. Palpabilul a ajuns fantastic, fantezist, fantasmagoric. O evidență, timpuriu deconspirată și accentuată treptat, suprapunea splendori și tragedii, intersecta clasicul cu absurdul.ș...ț Un oraș feeric, clădit pe mlaștini, înconjurat de ape, dușmănit de vânt, ploaie și zăpadă; și dușmănit de istorie. Un oraș care te atrage și te înspăimântă, de care s-au îndrăgostit atâția scriitori și, totodată, l-au detestat. Sub pana lor renaște o poveste sublimă și terifiantă. Oare cât am reușit să sugerez din
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
multă rostire vorbe sălbatice culori la care nu ajung nici văzul nici timpanele șubrede ochii adulmecă alte înțelesuri vocale pun o peliculă peste lucruri și taine adulmecă miezul ființei dar nu îl ating o, nu îl ating niciodată luminos ca zăpada doar semnul tăcerii Dincolo Ce sunt acești nori păguboși ce-mi leagănă gândul până departe încât pot vedea marginea marginei adâncul de acolo de sus lăcrimos și nesigur o pecete peste cuvinte poate doar rădăcina bine ascunsă a nopților Lumină
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
plecat departe călări * noaptea a nins când am ieșit din cort bărbile de bătrâni înveliseră totul a sosit la noi înțelepciunea m-am gândit am auzit o movilă albă gemând și o alta oftând și una a slobozit o bășină zăpada e bună dar înțelepciunea departe * mulțimile citesc scrisul meu în zăpadă soldații scriu în zăpadă pentru ciori ciorile duc mesajele noastre la oraș îi fac pe negustori să tremure se-adună ei înfricoșați pe după ziduri soldații le pișă zidurile pe-
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]