358 matches
-
nici un fir de iarbă, numai piatră, o dorință stearpă, tăcerea, strigătele lor, limba din mine care vorbește și, din ziua când m-au schilodit, lunga suferință searbădă și pustie, lipsită până și de apa nopții, de noaptea la care visam, zăvorât împreună cu zeul în vizuina mea de sare. Numai noaptea, cu stelele-i răcoroase și fântânile-i de beznă m-ar fi putut mântui, m-ar fi putut scăpa de zeii răi ai oamenilor, dar, zăvorât între ziduri, nu-mi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de noaptea la care visam, zăvorât împreună cu zeul în vizuina mea de sare. Numai noaptea, cu stelele-i răcoroase și fântânile-i de beznă m-ar fi putut mântui, m-ar fi putut scăpa de zeii răi ai oamenilor, dar, zăvorât între ziduri, nu-mi era îngăduit s-o privesc. Dacă cel pe care-l aștept mai întârzie, o voi vedea cum urcă din deșert, cuprinzând cerul întreg, viță de aur înghețată atârnând din zenitul întunecat, din care voi putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
O, ziua aceea, semănând cu toate celelalte, aceeași zi orbitoare, care ținea de o veșnicie. Pe înserat s-a ivit una din străji, alergând pe marginea căldării, și, nu mult după aceea, m-au târât la casa idolului și au zăvorât ușa. Unul dintre ei mă ținea întins la pământ, în întuneric, sub amenințarea săbiei lui în formă de cruce, și multă vreme a fost liniște, până când orașul, atât de tăcut, s-a umplut dintr-o dată de o larmă necunoscută, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ședința când s-a dezbătut, după atâtea amânări, cazul ei. Venise dezlegarea, a fost pusă în discuție. Exclusă, dar menținută în serviciu... Au mutat-o ca restauratoare, apoi muzeografă. Se impunea repede. Serioasă, harnică. Zile în șir în bibliotecă sau zăvorâtă în galerii. N-o mai interesa nimic altceva. Atunci mi-a vorbit o colegă despre ea. Se împrieteniseră. Spunea că e de o blândețe copilăroasă. Garanta pentru cinstea ei, aproape bolnăvicioasă. Retrasă, modestă, mută, cu nervii fărâmați. Susținea că posedă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să asculte răpăitul ploii, să primească descărcarea de ape a cerului „vertical, drept în creștet și pe umeri“. Îl îngrozeau, însă, fulgerele și tunetele, se ghemuia într-o manta, să nu le vadă și să nu le mai audă, după ce zăvorâse ușile și acoperise în mare grabă ferestrele. N-ar fi singura ciudățenie a acestui om încântător și excentric, cu un respect religios față de tot ceea ce producea natura „fie din fantezie, fie din întâmplare“, iubitor al animalelor și peisajelor aspre, accidentate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
descoperi, eventual ? Piero di Cosimo n-ar înțelege asemenea compromisuri. — Dar fiul ? Oglinda în care o vede acum e murdară, bătrână ? Superba Simonetta... uscată, prăbușită. Blindată în nesimțire și în trecut. Poate fi imaginată ca o bătrână aiurită și maniacă. Zăvorâtă în chilia ei, ca și Cosimo, cu ferestrele închise și perdelele trase, înfășurându-se, ca și dânsul, într-un fel de manta uriașă, care s-o acopere în întregime. Umbra urmărind-o pe ziduri, în rarele zile când ar pleca
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a trăi sau a supraviețui ? Ar fi confortabil să-l imaginăm pe bătrânul pictor neîncrezător sau, mai bine, nepăsător față de posteritate, mulțumit cu bucuria de-a fi muncit cu plăcere și de-a fi lăsat semne ale trecerii sale. Bătrân, zăvorât în arta și bătrânețea lui... Ar fi fericit să afle că timpul nu i-a șters cu totul urmele, deși uneori uită cu totul de dânsul. Influențe și școli... Piero între Sarto și Ghirlandaio, între flamandul de Goes și Leonardo
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
baracă, doar ei doi. Nu se mai stăpânise. Năvălise asupra prietenului cu imposibilele mari întrebări asupra faptelor mici și mari care alcătuiesc zilele mici și zilele mari. Lucian nu auzea nimic din ceea ce i se spunea. Se întunecase, se retrase, zăvorât în sine, dar nu făcu nici un gest de enervare. Așteptase să se încheie imprudentul monolog și reluase aceleași povești caraghioase. Vera, Manole, sora lui Manole, fleacuri, micile libertăți ale coliviei. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat... Codul surdomuților ! Erau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
purtat în mine viața unui străin... Totdeauna mi-am închipuit sufletul omului ca o visterie cu odăi multe, unele pline de comori, altele deșarte. Mulți oameni, cei mai mulți, trăiesc toată viața în cămăruțele cele goale și veșnic deschise, căci celelalte sunt zăvorâte cu lacăte grele, și cheile lor zac tăinuite în focul chinurilor. Pe mine golul m-a înfricoșat ca și întunericul. De aceea m-am străduit să găsesc cheile comorilor mele. Dar și comorile sunt înșelătoare. Îndată ce ai descoperit una, râvnești
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cerc de dependențe în care fiecare verigă se mândrește cu independența cea mai perfectă!... Numai Dumnezeu..." Cheia se învîrti de două ori în broască, ușa se deschise și un soldat puse pe masă o tavă încărcată. Plutonierul, înainte de-a zăvorî, zise respectuos: ― Aveți și cafea, și ceai... la alegere... Cu mâinile sprijinite pe marginea patului, cu picioarele atârnând nemișcate, Apostol se uită lung la tava de pe masă. Își aduse aminte că n-a mâncat de ieri de la prânz. Se sculă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
topul celor mai sănătoase fructe. Miturile naționale, zămislite de-a lungul mileniilor, nu pot fi demolate la comandă. Creștinismul! Alături de artă, este poate cel mai viu fenomen moștenit de la romani. Epoca modernă a spulberat mitul frumuseții senine. Egiptenii și-au zăvorât zeii în piramide. Rămân aici. Nu mă țin pingelele până în paradis. Valorile noastre sunt, poate, așchii rămase de la zei. Cain și-a ucis fratele și a avut copii cu Eva, mama lui. Biblia începe deci cu incest și crimă. Păstrăm
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bărbat, nici o femeie, nici un tânăr, nici un bătrân. Episcopul trăia singur; nu-l vedea nimeni, nu-l chema nimeni, deși se spune că în viața lui a fost foarte blând. Dovadă, faptul următor. Odată, când voia să se scalde și a zăvorât ușa pentru sclavul de la baie, interzicându-i să intre, a văzut oameni în fața ușii; atunci le-a poruncit să deschidă și să ia cu toții parte, împreună cu el, la scaldă. Același lucru l-a făcut și în cada de baie; când
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
mai departe și ajunge lângă Troia, unde luptă cu Agenor, fiu al căpeteniei troiene Antenor. Ca și la începutul luptei, când Enea e salvat de Poseidon, Apolon îl salvează pe Antenor. Troienii, în derută, se retrag în cetate și îi zăvorăsc porțile. Hector rămâne însă în afara zidurilor și îl așteaptă pe Ahile. Cuprins de spaimă, întâi fuge de el, iar Ahile îl urmărește, ocolesc de trei ori cetatea, apoi Hector se oprește, îl înfruntă pe Ahile, care îl ucide, îl despoaie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
mai departe și ajunge lângă Troia, unde luptă cu Agenor, fiu al căpeteniei troiene Antenor. Ca și la începutul luptei, când Enea e salvat de Poseidon, Apolon îl salvează pe Antenor. Troienii, în derută, se retrag în cetate și îi zăvorăsc porțile. Hector rămâne însă în afara zidurilor și îl așteaptă pe Ahile. Cuprins de spaimă, întâi fuge de el, iar Ahile îl urmărește, ocolesc de trei ori cetatea, apoi Hector se oprește, îl înfruntă pe Ahile, care îl ucide, îl despoaie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pe timpul războiului cât și încă vreo doi ani. Bine îngrijită, totuși, cu vremea... datorită suferințelor singurătății ei sufletești, de copil fără mamă, la contactul cu lumea, au avut loc însemnate prefaceri... Încă de foarte mică, dintr-o prematură mândrie, se zăvora în sinea ei... se izola, din ce în ce, de cei din jur. Poate și asta o ajuta să vadă și să înțeleagă mai limpede lumea din jurul ei. Domnica, femeie tânără, vrednică și voinică... de ani buni capul casei, și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cauciuc. Ușa din spate a garajului nu era Încuiată și, În afară de o grămadă de anvelope uzate, acesta era gol. Am dat la o parte zăvorul de la ușile duble ca să o las pe Inge să intre Înăuntru și apoi le-am zăvorât la loc. Am rămas tăcuți un moment, uitându-ne unul la altul În semiîntuneric, și aproape că mi-a venit să o sărut. Dar există locuri mai bune decât un garaj nefolosit din Kreuzberg În care să săruți o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ei în marșarier. Gardianul deschise ușa din spate a dubei. M-am uitat în oglinda retrovizoare și am urmărit cum se îmbarcă încărcătura. Șușoteau între ei, sorbind cu nesaț aerul rece al nopții în timp ce urcau cu greu în vehicul. Gardianul zăvorî ușa în urma lor și-mi făcu semn cu țeava puștii că pot să plec. Am demarat. South Alameda, numărul 1701, se afla în zona industrială din estul L.A.-ului, la vreo doi kilometri distanță de închisoare. Cinci minute mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
va rămâne strict confidențial. Sally se dădu la o parte. Russ și cu mine am intrat în camera din față a unui hogeac clasic - mobilă veche, pereți goi, valize aliniate într-un colț, pentru cărăbăneală în caz de urgență. Sally zăvorî ușa. — Cine-i tipul de care ne-ați pomenit, domnișoară Stinson? am întrebat eu. Russ își aranjă nodul de la cravată, iar eu am făcut ciocul mic. Sally ne făcu semn spre canapea. Haideți s-o rezolvăm rapid. Zgândărirea vechilor răni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
avea să lipsească ceva timp, iar Martha nu se întorcea de la serviciu înainte de ora șase. Emmett era singurul care îmi putea da planul peste cap. Am traversat strada și am inspectat împrejurimile. Ușa de la intrare era încuiată, ferestrele laterale erau zăvorâte. Ori sunam la ușă, ori intram prin efracție. Apoi am auzit zgomot de pași de partea cealaltă a geamului și am văzut o siluetă încețoșată și albicioasă îndreptându-se spre sufragerie. Peste câteva secunde zgomotul scos de o ușă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
A fost construit ca să reziste de-a lungul veacurilor, zise preotul, dar a rămas din el numai ceea ce Augustus a voit să lase. Palatul fusese abandonat de decenii, jefuit, purtând urmele unui vechi rug. Poarta cea mare și ferestrele erau zăvorâte. Nu se vedea nimeni și era cu neputință să intri. Zgomotele imensei Alexandrii se pierdeau în apă. Cine știe încotro se îndreptaseră, în acea lungă liniște ireală, gândurile pline de frământări, poate resemnate, poate pentru prima oară filosofice, ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
singure, parcă străine de restul corpului, atrăgeau câte un mizerabil care mă ciupea de fesă ca pe o bucătăreasă. Cedând insistențelor acelui dezaxat, nu făceam altceva decât să mă răzbun pe mine, pe trupul meu fad, pe ființa aceea searbădă, zăvorâtă Într-o pasivitate stupidă. Întâmplarea aceea a fost ceva extrem de murdar, tot ceea ce poate cunoaște mai urât o fată, ce nu știe că, Înaintea actului, trebuie să existe mai Întâi o educație sentimentală. Există momente rarisime când reușim să comunicăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
îi sărutai cupola țuguiată a pântecului și, ca să-i simt bătaia inimii, apăsai buzele sub urechea ei stângă, acolo unde simt că-mi zvâcnesc și mie venele când mă apropii de femeia care-mi place mult. Ea se ridică ă zăvorască ușa, înaintă apoi spre mijlocul covorului, îngenunche pe un picior, apoi pe celălalt, și-și propti podul palmelor pe preș, cu mâinile ușor depărtate. Mă dezbrăcai halucinat, îngenunchind ca pentru rugăciune între gleznele ei. - Te iubesc frumos și cu înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dezlega enigme polițiste. Chestiunea În sine nu-i complexă. Locuiesc, după cum prea bine se știe, pe strada Vicente López. În odaia mea de lucru, uzina metaforelor mele, am o casă de bani; În prisma ei este (mai bine zis era) zăvorât un vraf de scrisori. Până aici nu Încape nici o taină. Corespondenta și admiratoarea mea e Mariana Ruiz Villalba de Muñagorri, Moncha pentru intimi. Eu joc cu cărțile pe față. În pofida unor calomnii impostoare, legăturile noastre n-au fost intime. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
IUBIREA, așa cum o văd Eu, destul de frumoasă și tainică, Ea ce locuiește în absența dragostei, ca într-un adăpost de lună suferindă, cemi ascunde chipul lui în chipul unei stele, în chipul unui luceafăr sfânt, ce-mi propune înălțimea sufletului zăvorât în cuvintele mele, unde se dă o luptă pentru o iubire nălucă o căutare de lumi perfecte sigure pe conceptul unei iubiri de SORI, în sfârșit intrasigentă iubire, sângerândă iubire pe trupul meu ucis în ZDRENȚA ADORMITĂ DE ZORI. CRÂNGURI
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
verdețuri din substanța Dragostei flămânde. RĂSUFLARE DE VREMI E noapte, frumoasă noapte... Închid ochii să pot să te gândesc mult mai aproape de mine. Emoția sufletului e o așteptare solară în care nu știu de-ai să te oprești vreodată. Sunt zăvorâtă într-o cutie de vis și nu are cine să-mi închidă pleoapele mele ce atârnă în sărutările aerului. Parcă mi s a oprit respirația și setea mea e o altfel de sete. Somnul meu devine un altfel de somn
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]