7,506 matches
-
pe trei voci,/ mai mult vociferînd:/ ăPoetul este un impostor!/ Nu descrie realitatea!/ Îl vom sfîșia, îl vom sfîrteca!a// E aproape media nopții, în Europa" (Statuia lui Eminescu, noaptea). Sau această amplu întristata deschidere geografică, aidoma unei îmbrățișări: "În zare, e Ciricul.Pe unde poetul mahalalei celeste/ dialogă, desculț, cu Socrate./ De-aici se văd Tighina, Hotinul, Bazargicul.../ Cu gratiile-n sînge, gramatic/ trag clopote, înverșunat, ridicul// În zare e Ciricul. O pădure./ Aud transnistrii de cenușă./ Cu gratiile-n
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
noaptea). Sau această amplu întristata deschidere geografică, aidoma unei îmbrățișări: "În zare, e Ciricul.Pe unde poetul mahalalei celeste/ dialogă, desculț, cu Socrate./ De-aici se văd Tighina, Hotinul, Bazargicul.../ Cu gratiile-n sînge, gramatic/ trag clopote, înverșunat, ridicul// În zare e Ciricul. O pădure./ Aud transnistrii de cenușă./ Cu gratiile-n sînge, gramatic/ trag clopote, înverșunat, ridicul" (Gratii în sînge, ilasciene). Spirituș loci e atît de adînc sădit în ființă poetului, încît, după cum vedem, se prelinge substantival și adjectival, deci
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
capabil să topească orice reticente, anticipînd - dupa dorința cineastului - concordia metropolelor viitorului. Concordie izbutita deja în lumea filmului - oglindă mai mult sau mai putin idealizata a mediului înconjurător ori a fanteziilor vechi și noi, materializate prin jocul actorilor din patru zări: Nicoletta Braschi, delicată tovarășa de viață a globe-trotterului Benigni, si Horst Buchholz, ofițer neamț cretinizat de atmosfera lagărului de exterminare; Michele Placido și Enrico Lo Verso, cel dintîi într-un contre-emploi de antipatic fără scrupule, cel de-al doilea inocent
Zilele filmului italian by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17851_a_19176]
-
Și a doua zi după alegeri, la 21 noiembrieie 1946, observă amărît: "Mașinăria politică de imitație rusească a reușit. Alegerile au dat un Parlament pe trei sferturi guvernamental. Acum Moscova poate dispune de resursele economice ale României după bunul plac". Zarea s-a întunecat compactă. "Unii speră în intervenția anglo-americană! Eu nu am, în această privință, nici o iluzie. Americanii și englezii din București știu toate crimele comise de agenții Moscovei, n-au însă nici o putere contra acestora. Și se mulțumesc să
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
doar instaurarea unei amnezii colective, ci și tăierea rădăcinilor vieții spirituale. Cufundarea într-o beznă a conștiinței din care puteau fi modelați cu ușurință roboții orwellieni, purtînd funesta etichetă a "omului nou", dezumanizat. Cu mare optimism, Mircea Eliade întrezărea, totuși, zarea unei salvări: "Dar s-ar putea, totuși, ca această primejdie de moarte să se soldeze cu o extraordinară reacție spirituală, care să echivaleze cu instaurarea unui nou mod de a fi și să provoace în planul creației culturale, ceea ce a
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
mai mult decît o singură persoană) era suspectă, proiectul, despre care s-a și scris la un moment dat, a fost risipit; întîmplările de după 1990 n-au făcut decît să termine ideea amintită: alianțe demolate, oameni plecați în cele patru zări, o lume surpată poate pentru o alta (mai bună?), altfel, oricum. Nautilus e, în bună măsură, cartea lui Liviu Antonesei "de atunci". Ținta e cultura dintre cele două războaie, iar miezul ei este profilul grupării Criterion unde Liviu Antonesei a
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
ibidem). În asemenea chip ar fi vorbit și genialoidul Dimitrie Stelaru. Conștiința mizeriei se coroborează cu impietatea, ceea ce e un fel de transcendență inversă. Fiind puse la îndoială miracolele cristice, viața cotidiană se descoperă și mai deplorabilă, mai lipsită de zare în jegul și promiscuitatea sa: Treci tu prin jegul căzilor de baie,/ printre bălăriile cartierelor, prin internate,/ printre comedianții din piață, găzari și/ traficanți de borhoturi, printre ciocli,/ veterinari și plasatori de tîrfe// treci și vezi dacă piatra se preface
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
se scoteau acei bani mulți nu a precizat nimeni. La sate, sărăcia este la ea casă. Pe ulițele pline de noroi, se târăsc bătrâni costelivi, ca niște umbre, proptiți în două ciomege. Din zori și până la asfințit se uită în zare, așteptând câte un nepot să le aducă o pâine tare, veche, sfoiegită, care le însângerează gingiile. Într-un târziu, vestea tristă s-a abătut și asupra lor. Cel așteptat a rămas pe drumuri, fabrica la care lucra fiind închisă, vândută
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
ca "luminoasa putrezire", sau dislocări sintactice de sorginte argheziană: "Să-ți dea un castel, viața se adună/ Azi din bucățele, în Spania de șarpe și mărgean"). Răsună în poeziile lui Miron Kiropol teribila sfâșiere a psalmilor arghezieni, sentimentul rătăcirii în "zarea marii stepe", în imensitatea spațiului creat prin retragerea divinității: "Mi-am pierdut capul în groapa cu lei./ Fără Dumnezeu, fără țară/ Sunt ca o prăpastie sugând din ea însăși". În gura apostatului, anafura se face piatră, împiedicând euharistia: "Tatăl nostru este
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
pămînt/ creșteai în memoria mea visînd" (Adăpost). Sau, cel putin, confruntarea ființei actuale cu ipostazele sale infantil-ofensive, impactul indecis al vîrstelor zăvorite "în luminoasă enigmă". Ideea de moarte apare atenuata de ideea anamorfozelor pe care le cunoaște făptura noastră în zarea conștiinței de sine fantaste: "vorbeai cu mirosul tău de floare din băli/ neortodoxa intraductibila aurorală/ iar aceasta vorbire a ta zbura/ labirintic se întindea/ prin văzduh/ pînă la duh/ și la stea/ le transfigura!//o și aveai ochiul mare și
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
deși în plină zi era ca și cum ziua venea de la o mare firma luminoasă.// În vis e (totdeauna?) Noapte?" (Noapte). Cu oarecare sistem, autoarea își începe periplul oniric din mediul lichidului amniotic, încercînd a articulă o ontogenie ce se pierde în zarea unei filogenii crunt-metafizice: "Specia invizibilului/ își vede de treabă/ am abraxul cu mine/ noaptea-i un pește indigo/ în burtă lui mă plimb/ printr-un ocean de forme/ inteligente și primejdioase/ ziua-i un pește orb.// Am doar trei ani
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
altceva nimic,/ nici numele?" (Timpurii, fluturii din crîngurile antice). Lipsa de scrupule a figurației mitologice, pentru a ne exprima astfel, a poetului, se sublimează, după cum vedem, deoarece, prin aluviunile melancolice, prin irizările extatice, prin asocierile senin-vinovate ale textului, se deschide zarea unei transcendente. Pagînismul arcadian reprezintă o formă de cultură, nu de cult răsturnat. Nu e o iconoclastie, ci mai curînd o iconodulie inteligent reconstituita prin erudiție sensibilă: "Păgîn am fost cîndva, doar voluptatea o cinsteam și larii,/ zgîriind tăblițele de
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
cap, 1997, Cocosul s-a ascuns în tăietura, 1996, Parcul, 1991, Văr, 1989, Blindajul final, 1981, Structura nopții, 1979, Poeme albe, 1978, Poezii, 1974, Ceară, 1970, Sânge albastru, 1969. Așa se face că, după încheierea lecturii, scrutam cu privirea, "în zare", în căutarea acelei perioade îndepărtate când poeta încă nu începuse să se exprime. Inspirată ordonare a unei creații! Ea îi oferă cititorului posibilitatea să se identifice cu autorul, în loc să-l privească distant, ca pe eroul unei "evoluții". "Vedem", într-o
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
meu... Relația mea cu ceilalți este atat de întâmplătoare! Privirea asta intensă spre ceilalți este desigur un semn că n-am renunțat la cuprinderea lumii. Nimeni nu vrea să rămână acasă decât dacă n-are încotro. Și ce face? Cercetează zarea poate, poate că va descoperi secretul celorlalți, al fiecăruia în parte. Astfel se întipărește pe fiecare, pe învelitoarea să de dinafară, ceea ce numim - fizionomie. Toate lucrurile au o fizionomie particulară. Ea exprimă voința încercării și deziluzia eșecului. Fără lucruri ce-
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
leșia cuvintelor oarbe/ abia apuci/ să ăntelegi de ce asuda larvele spaimei/ urcănd creasta sfărsitului de mileniu/ an port la Hvide Sande de pe o corabie/ m-a atins umbră unei raze de soare.../ Nu mai cred an melancolii și nici an/ zările bocitoare/ singur dezmierd cu cuțitul/ peștele care m-a ănghitit/ an lăuntru/ singurătatea e-o formă de fericire/ cei ce suferă de tahicardie ași vor vinde săngele/ an piața de bărci și de văsle/ Knud Sorensen/ mi-a soptit-o
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
ăntr-un eseu din 1966 tânărul Nichita Stănescu, considerându-se astfel pe șine romantic. Se ănsela. Și unii și alții, cum ai "denunță" Lucian Blaga an numele modernismului căutător al esențialului an zariștea metafizica, fugeau deopotrivă de realitate an "ideea platonica" (Zări și etape).Modernismul a fost și el la rându-i denunțat (la propriu și cu consecințe punitive imediate) că "evazionist", "decadent" și "burghez" de dogmaticii deceniului șase, gardieni ai ănchisorilor ideologiei comuniste. O jumatate de secol poezia românească s-a
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
prin ceață, stâncile țărmului și apa verzuie din fiord. Înăuntru, pe toată lungimea fundalului un bar. În spatele lui se află Arne. E un bărbat solid, între două vârste. Șterge cu un șervet alb un pahar. Îl privește o clipă în zare. Pare mulțumit de rezultat. Îl așează pe tavă, alături de altele, apoi șterge cu o cârpă suprafața lucioasă a barului și începe să așeze sticlele pe raft. În dreapta, la una din cele patru măsuțe din local, stă, în fața unui pahar de
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
târâș, prin gândul aerului ațipit în pupila cerului. Ploua imens pe caldarâmul toamnei că aeru-și lovea în picuri dinții, Numai banca din parcul împotmolit statuia-n parc, tușind a dimineață, în plictiseală, umbla în pumni cu noi, îndrăgostiții. îți înrăma zarea trupului ca pe o fotografie cu umerii tatuați de foșnetul sărutului strănutat SĂRISE DIMINEAȚA de harpa vântului. Sărise dimineața din pat X.și plecase desculță prin trifoiul verde, atârnat la brâul zilei. Aici sunt vârstele mele, Obrajii vântului, înecați în
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
Regele! Trăiască Regele". Și nu de alta, dar am văzut că în momente importante, președintelui îi cam place să dea replici celebre din filme. Din România Liberă aflăm cum a învârtit Sorin OvidiuVântu banii Petromservice peste șapte mări și șapte zări, ca să îi facă curați pentru România. Banii purtați de vânt au ajuns taman până la Jakarta. Coincidența face că tocmai de acolo a fost săltat și Nicolae Popa, omul de încredere al lui Vântu. Nu se știe exact ce pasiune împărtașesc
Regele Mihai, un fel de Elodia, da' mai mică aşa () [Corola-journal/Journalistic/25144_a_26469]
-
mereu dovezi de vibrație (psihologică măcar). Manifestul „insensibilității” e, pe fond, destul de trist, oricît de fatalissimă se știe Lucica: „Noi care nu simțim n-avem plăcere,/ Și nu vrem milă, și n-avem crezare,/ Noi trecem, care de război, spre zare,/ Ducînd cu ele moarte și tăcere” (Noi care nu simțim). E o ecuație corectă; Lucica știe prețul frigidității din orgoliu. Cînd iese din complexul trufiei cu dispunere spre amor, Lucica scrie cam de toate și-n destul de multe feluri. Poate
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
care ea a fumat-o doar așa, de formă, nici pînă la jumătate, a aruncat-o în praf, de unde a pescuit-o chiar jandarmul Țepordei și care seara la crîșma lui Stavarache și-a aprins-o și privind așa în zare a ținut să spună: Puah, nici nu se compară...! Nimeni nu a înțeles cu ce ar fi trebuit să se compare, de vreme ce jandarmul nu fumase niciodată pînă atunci. Era luna mai și bătea spre iunie. Doamna Ana și cu rusul
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
e mai mult merit de psihologie, decît merit de artă), căci poeta nu se sfiește de sentiment și sentimentalism: „Te aștept iubite,/ La fereastra mea deschisă,/ Cuatîta dor, că soarele se stinge,/ Pasiuneai plină de simțuri disperate/ Și nopțile trec, zare așteptînd” (Te aștept). Dar nici nu perseverează în el; din greșeală de opțiune, căci tocmai aici pare mai abilitată. Altfel, întinde și ea cît poate coada sămănătorismului și face aversiune citadină manifestă, prevenindu-i pe junii țărani ce trag spre
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
-n epica lor) și-i greu de spus cum se simte ea pe parcursul unei singure strofe, darmite pe cel al unei poezii: „Trăiesc în adîncul resemnărilor,/ Sorb aerul din mișcarea valurilor,/ Privesc prin neguri umbra soarelui,/ Aud cîntece din lumina zărilor” etc. (Descătușare). O poetică a incongruențelor pare a fi chiar metoda ei favorită, căci și atunci cînd nimerește o imagine nu știe cum s-o folosească și repede o bruschează cu alăturări chinuite: „Plutește-n albastru argintul/ Din lanțuri legate
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
zeci de regrete din partea-mi, a i at s a i ai a demiurgic , de unde mbr i eaz o mereu re nnoit n casă bunicilor mei există pe grind acel volum magic cu ț s i s ăă a „dincolo de zare” - atrac ie i drum n acela i timp. C nd versuri de Eminescu, av nd paginile picurate cu cear , ca a s îi a s Eminescu afirm : Trecut i viitor e n sufletul meu că Biblia. De-atunci, n l
Zămislită sub zodia lui Eminescu…. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_66]
-
povârnișuri sterpe, Ca unduirile de șerpe, Cotea Darialul luminos, Iar Tereku, ca leu-n salturi, Zburlindu-și coama viforos, Urlă, și păsări din înalturi, Si fiara-n munți cu răget crud, Al apei vuiet îl aud ; Și nouri auriți, în zare, Plutind alene dinspre sud, Îl însoțesc spre nord, spre mare ; Iar stăncile, ce-n grea grămadă În mreji de taine pirotesc, Isi pleacă frunțile să vadă Cum valuri repezi licăresc ; Înalte turnuri de castele, Din stânci privesc cumplit și treaz
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]