406 matches
-
mecanismul și hotărî, în regim de urgență, interzicerea acestei escrocherii incompatibile cu demnitatea de provincie romană. Supărat peste măsură de lucrurile grave auzite, latinul renunță la ideea de a-l ierta pe făptaș. Mai ales că arăta ca un african zbîrcit. Decise despărțirea lui de femeia care era atît de frumoasă, că-i plăcu și lui Agillus. De asemeni hotărî amendarea individului și rămînerea la soție a tot ce se mai păstrase din avutul comun. Iar dacă avea să mai persevereze
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
știi și tu! Simt că și-n sufletul tău, acum, cocorii s-au grăbit spre alte lumi și au lăsat răni deschise pe ogoare, pământul văduvit de roade, obrazul brazdei crăpat de durerea lamei sapei. Acum, când vânturile dezvăluie fața zbârcită a câmpului, retina mea visează pasul solemn al berzei așteptând la margine de orizont întoarcerea lor. Abia acum, când ciocanele toamnei bat arama subțire a frunzelor, urechea mea își aduce aminte de trilul privighetorii și de tulnicul cucului. Simt că
ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
din balamale. În prag apăru Invalidul. Era în cămașă, descheiat la piept, lăsând să i se vadă smocurile sure și învârtejite de păr care urcau mărăcinoase pe gât și pe obraz până-n ochi, sălbăticindu-i tot chipul. Fața roșie și zbârcită, cu care parcă frecase până atunci dușumelele, se lumină o clipă și se schimbă, netezindu-se spre bărbie și-n monturile obrajilor. Bătrâna, fără voia ei, simți că-și destinde și ea fața și-și simți buzele mișcându-se într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-l sesiză dintr-o dată. Se uită buimăcită prin încăperea devastată, la mese, la pereții goi, care-i frigeau ochii, și i se păru, cum stătea în ușă și se zări în oglinda spânzurată la intrare, cu fața aceea speriată și zbârcită, zdrobită de spaimă, cu buzele supte, aspre și fără culoare, că e undeva în afara vremii, o piatră de râu bătută de ape. Era acolo și nu era, umbră mumificată, plecată în lume, risipită să-și caute copiii și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
circular, de diamant lichid, s-o contureze precis, ca o largă și miraculoasă tavă de raze pe care capul bătrân s-ar fi așezat. Simțeam în somn cum, în acea lumină izvorâtoare, propria mea țeastă devenea străvezie, și cum emisferele zbârcite ale creierului meu, învelite în pielița lor, se arătau ca niște mieji de nucă încă neformați. Neuronii de sub piamater, ca plăntuțele încolțite sub asfalt, o umflau din loc în loc, făcând ca sute de turle de biserici să mi se înalțe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
hidos până la pubis; alta avea capul înfundat în torace și sternul ieșit în față ca al păsărilor. Bărbatul cel mai apropiat avea un picior poliomielitic, lipsit de pulpă și coapsă, doar cu femurul, tibia și peroneul în teci de piele zbârcită. Hernia următorului îi umpluse testiculul, lăbărțîndu-i-l până la pământ. Ciungi, șchiopi, pitici, cașexici, coxalgici, cu spina bifida, cu obezitate monstruoasă, ciclopi, cu buză de iepure, cu unsprezece degete la mâini și la picioare, cu pielea vânătă de la o malformație cardiacă, leproși
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în această după-amiază tăcută de sfârșit de vară, în care stau în maieu în fața caietului cu copertă cafenie de plastic. Mâinile mi se profilează astfel, palide, dar cu contururile întunecate, pe aurul roșu al ferestrei. Privesc pielea care le acoperă, zbârcită și semitransparentă ca o sticlă moale, întărită doar în vârful degetelor, acolo unde, ieșind ogivale din pielițele zdrențuite, pe care mi le tot rod până la sânge, unghiile rm-au crescut ca niște elitre rigide peste pântecul unor insecte. Sub piele, tensionate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ferestre fulguia... În timpul vizitei, domnu' Ionescu găsise iarăși cu cale să facă scandal. Se lega acum de surorile care, chipurile, îl neglijau sistematic. Amuzant era că nu-l deranja deloc sadismul cu care cele două iepe-i înfigeau în fesele zbârcite, literalmente ca într-un cal bătrân, acele seringilor, vîrîndu-i brusc în carne câțiva centimetri cubi de ser, cu un fel de ură care ne indigna; nici nu-l deranja că trebuia să zbiere zvîrcolindu-se și făcând spume la gură câte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de dor și obscurizată de stranietate. E ca și când tot ce mi se-ntîmplă, ca să poată să mi se-ntîmple, trebuie ca deja să mi se fi-ntîmplat, ca și când totul ar exista deja-n mine, dar nu umflat și întreg, ci pândind, în foițe zbârcite, rudimentare, strâns înfășurate unele-n altele acolo-n structurile creierului - dar și-n glandele și-n organele și-n crepusculul meu, și-n casele mele-n ruină -, așteptând acolo o confirmare și-o hrană dinspre flacăra modulată a existenței, la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
țestei, țeste în țeste în țeste în țeste... Dar nu sânt doar înger, sânt și un demon îngrozitor și grotesc, pîndmd ca o tarantulă păroasă sub diafragmă. Aici am intestinele și rinichii, iar sub ele, în punga lor roșiatică și zbârcită, ouăle stranii care gândesc timpul. Și tubul prin care, înjumătățit și redus la un vibrion visător, călătoresc spre burta unui alt univers. Aici mă înfund în abjecție, înaintînd în jos printr-un jet de urină și spermă. Aici respir focul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Dar ce fel de ochi aveau mama și tata? Ei văzuseră lucruri de dinainte de inventarea privirii, și pe care eu nu le mai puteam privi, ci doar auzi. Urechea era ochiul meu pentru timp, din ochii părinților, ca niște pui zbârciți ieșind din ouă, se iveau urechile copiilor. Dar ce fel de lucruri erau cele nici văzute, nici auzite, nici măcar de ei, și care totuși trăiau în corpul nostru și le trimiteam fiecare, scrâșnind din măsele și zvâcnind din șale, în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care Maria dormise înfășată cât fusese pruncă. Din pasta amară ca fierea, frământată cu lapte de vacă și balegă, plămădiseră un cap cu ochi din pietricele de râu și dinți de boabe de fasole un trup cu buric de măcieș zbârcit, mâini și picioare ca niște cârnați moi, degete cu unghii de cioburi de strachină. Fiecare dintre cele șapte fecioare își despletise cozile și-și retezase o șuviță de păr, pe care o înfipsese în țeasta moale a caloianului. Fiecare-și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rădăcina legăturii sale cu lumea, ancora ce pe toți îi împiedica să se suie în patria lor adevărată, în împărăția pregătită lor dinainte de începutul veacurilor. Mațul buricului trebuia retezat iar creierul lui Satan, cele două emisfere din țeasta dintre picioare, zbârcită și păroasă, vecină cu haznaua ocarei, trebuia aruncat câinilor, precum odinioară trupul netrebnic al Izabelei. Spunând acestea, profetul, pe chipul căruia curgeau sudori de sânge, așeză lama unui cosor la rădăcina scrotului său cafeniu, prins și întins de degetele lui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cornee, mulată perfect pe umflăturile ochilor mei, pe firele piciorușelor și pe inelele pântecului, coajă pe care încă n-aveam puterea s-o fac să pleznească ușor, pe spinare, ca să mă pot extrage din ea, ud fleașcă și cu aripi zbârcite, scoțîndu-mi pe rând fiecare picior din piciorul de sticlă și fiecare antenă din antena de sticlă, până când imaginea cea fragilă avea să rămână ușoară și goală, zdrențuită de vânturi, încă agățată de crenguța ei, pe când eu aveam să-mi pompez
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în jurul corpului martirizat, și, după minute lungi de-nfruptare voluptuoasă, se retrăsese iarăși în colțul lui. Acolo se desfăcuse din nou ca o floare și-ncremenise așa, triumfător și sătul, gata de-o nouă năpârlire, pe când corpul fluturelui atârna acum flasc, zbârcit, micșorat, amestecat cu nisipul. Doar piciorușele filiforme-i mai tremurau, ușor, la capete. Cei trei rămaseră mult timp nemișcați, apoi mama, care oficiase pîn-atunci în picioare, apucă aripile și, cu ele-n mână, deschise-n perete o ușă pe care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
prunc nou-născut, lipit burtă-n burtă cu ei și arătîndu-și ochii orbi, urduroși, pe o față de miel jupuit; femeile cu penis, bărbații cu sâni mustind de lapte, femeia de cinci sute de kilograme, bărbatul de șaptesprezece, băiețelul de zece ani, zbârcit, cărunt și fără dinți în gură ce-ntin-dea spre tine mâini vânoase și pline de pete... Abia în centru, înconjurați de splendoarea canalelor semicirculare ce-și mișcau greoi apele verzi, încărcate de șlepuri și lebede, pe sub punți de metal și de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
purtat deasupra tuturor de uriașii blânzi în țara cărora ajunsese: mama, tata, vecinii, vânzătoarea de la alimentară, toți giugiulindu-l, toți pupîndu-l și-apoi înălțîndu-l extatic în văzduh, purtîndu-l prin aer ca niște dirijabile enorme, apropiindu-l de fețele lor late, zbârcite, nerase, cu dinți de fier, cu broboade cu flori, rotindu-l și azvîrlindu-l de la unul la altul, pe când Mircișor râdea și plângea în același timp, fericit și înspăimîntat, năucit ca Abu-Hassan de puterea totală a neputinței lui. Victonța, hoața, angajată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a maturității, când gândim amplu și lent asemenea cosmosului care-a atins limita de expansiune și când permitem uterelor noastre să devină portaluri pentru alte ființe, din cea de-a patra dimensiune. Diminuăm apoi, lent, într-o coadă tot mai zbârcită, mai acoperită de solzi, mai atacată de boli, până când praful, pulberea, putregaiul și viermii ne risipesc iarăși într-un coloid impersonal. Dar din interiorul acestei lumi, singura cunoscută, cu gândirea, simțurile și reflexele și mai ales cu limitele oribile ale
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
perele cristaline de Alderbaraan, cu strugurii imenși de pe Zyrix 3... Și totuși mărul părea să fie pe Pământ un fruct de care se leagă multe legende, părea să fie iubit în pofida gustului său mai degrabă acru și a cojii adesea zbârcite. Cu numai câteva ore în urmă privise asfințitul alături de Maria de pe dealul care străjuia Satul de Clone. Femeia ținuse neapărat să-i povestească despre vechea credință creștină a păcatului originar, împărtășită cu fervoare de altfel și de Sfântul Augustin cel
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ca o poveste de demult, Aud parcă șoptind copii și fete Povestea închegată despre soartea A unui rege - anume Decebal! Sânt eu acesta? Eu? Nu mă cunosc. Acest bătrân cu iarna pe-a lui frunte, Acest bătrân cu fața lui zbârcită, Acest bătrân pe jumătate mort... Acesta-a eu?... Nu cred... nu cred... Nu cred... De ce nu cred?... Nu poate fi. N-aud departe bucium și talange, N-aud departe un popol mergând Ce fără patrie rămas [î]n lume e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
încă trebuie să-i iei toiagul portăriei, M[ăria] Ta! ARBORE (care i-a ochit lung și-a înțeles șoaptele lor, avansează în scenă dr. s. și vorbește apăsat și uitîndu-se crunt) Ei vor să ia toiagul din mâna mea zbârcită, Să tipărească-o pată pe fața mea răstită. Să cheme dar călăul cu sîngerata-i bardă Ca fruntea cea pleșuvă de trup să o despartă, Și când cu capul iesta sufletul vor tăia, Când vânturile iernei prin groapă-or șuiera, Atunci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
neam prost? Dacă nu v-ați dat seama, aflați că eu v-am pescuit pe voi, și nu invers, cam așa stau lucrurile, și după ce-o să scot de la voi tot ce mă interesează, o să-mi văd de drum. Chipuri zbîrcite, fețe crispate, ochi adînciți în orbite, buze mușcate pînă la sînge, și încă mai aveți tupeul să faceți pe curajoșii, ia să văd ce v-ați face dacă Partidul și-ar ridica în clipa asta aripa protectoare de deasupra voastră
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o casă în flăcări; salvează-te până nu-i prea târziu. Își vede soția, o vede cu adevărat, pentru prima oară de când încetase să mai creadă în munca lui. Îi vede pungile verzui de sub ochi, de amfibiu, buza de sus zbârcită - când îmbătrânise? Vede în privirea ei înfiorată cât de tare o îngrozește. Nu-l înțelege. L-a pierdut. Stai liniștită. Cuvintele lui o fac să dea înapoi, dezgustată. —Ce dracu-ți trebuie ție? Îți trebuie Celebrul Gerald? Celebrul Gerald n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în timp ce mă săpunește din cap până-n picioare, acoperindu-mă cu un strat gros de clăbuc, și privesc plin de admirație punga impunătoare ce i se revarsă peste marginea băncii de marmură pe care șade. Scrotul lui aduce cu fața lungă, zbârcită a unui bătrân, cu câte un ou îndesat în fiecare falcă căzută, pe când al meu ar putea atârna la încheietura mâinii unei păpuși, pe post de punguță rozalie. Cât despre șlongul lui, mie, cu puțulica mea cât degețelul, despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
croncănitul funebru al unei ciori. Darie se oprește un moment ca să scruteze atent fațada imobilului, distrusă parțial de explozia unei bombe, dovadă craterul larg care se cască în apropiere. Majoritatea ferestrelor sunt sparte iar cele care mai rezistă în cercevelele zbârcite sunt murdare și crăpate. Tencuiala căzută lasă să se întrevadă cărămida veche, de culoare pronunțat gălbuie. Pe zidul de la intrare cineva pictase cu vopsea roșie: "ROMÂNI! ENGLEZII V-AU VÂNDUT RUȘILOR! DE CE MAI LUPTAȚI?". Cu pași ușori, de pisică, pătrunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]