422 matches
-
În jos, gata-gata să atingă spinarea osoasă a Evlampiei, treceau prin furcile caudine ale celor două coarne ce se pregăteau mereu să Împungă aerul, făceau o volută prin fața ușii date-n lături și se pierdeau pentru o clipă din vedere, zbenguindu-se deasupra curții pline de tot felul de orătănii gălăgioase, după care se Întorceau făcând aceleași piruete În aer și se așezau, ciripind cu gingășie, la locul lor. Cu găletușa strânsă Între picioare, Mașa stătea privind pierdută la această zbenguială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
așteaptă Creața să mergeți împreună la masă! Mi-era greu să înțeleg de ce mă mai așteapta, dar am coborât din cameră, mânat mai mult de o curiozitate ce nu-mi dădea pace. În fața cantinei erau Gigi, Mihai și cu ea, zbenguindu-se pe scările late din mozaic. Jucau prinsa. Vere, dar mult te mai lași așteptat. Te-ai coafat sau ți-ai făcut unghiile cu ojă? N-am răspuns dar mi-am oprit privirile în ochii ei. Lăsați-l în pace
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
dreptunghiul luminos ce contura ușa de la intrare. Când am ajuns destul de aproape am zărit o fetișcană goală pușcă înfiptă într-o pereche de cizmulițe cu toc. La adăpostul întunericului, fața mea se prelungea pe lângă umbre, iar sângele începu să se zbenguie prin artere, umplând toate zonele mai puțin irigate peste zi. Am încercat să o scald cu o glumă și să-mi ascund emoțiile care puneau stăpânire pe mine: Tu esti nuielușa pe care-o primesc? M-a luat de mână
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
deodată și mi se așeză pe genunchi, îi mângâiai capul, apoi mă părăsi. Era una din micile lui dovezi de afecțiune. - Rex! strigai. Se uită la mine, cu urechile ciulite apoi fugi pe poarta deschisă pe jumătate, pentru a se zbengui în voie pe bulevard. Despre toate ar trebui să scriu o carte, două, nouă, ale contemporaneității acesteia aberante, începând cu camerele de gazare ale lui Hitler și terminând (oare terminând?) cu închisorile, execuțiile, pustiul lui Stalin și al uriașilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sălcii urmau pâlcuri de salcâmi înfloriți încă, al căror parfum părea că se târăște nevăzut și nesimțit pe oglinda luciului. Înainte de a ajunge la salcâmi, m-am oprit între papuri nalte, căci dincolo, în acea grădină ascunsă a liniștii, se zbenguiau cu glasuri, cârcâiri, clămpăniri de plisc și bătăi de aripi toate neamurile de sălbătăciuni aripate - de la lișiță până la lopătari. Erau și cele două specii de gâște, și cele douăsprezece neamuri de rațe, și mierlele, și privighetorile, și ochiul-boului. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de baie întreg, dintr-un material alunecos, cu unul din brațele bronzate ale lui Ossie atârnându-i pe umăr, la care se adăuga și o prietenă de-a lor într-un costum de la care lipsea sutienul, dar lipseau și țâțele, zbenguindu-se și țipând sub un duș de grădină. O, cu așa ceva nu te scoți niciodată. Nu știu ce definiție să dau pornografiei - dar banii fac parte din ea. Ori la un capăt, ori la celălalt trebuie să fie implicat și banul. Banul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
trecând pe lângă Geneviève Planchet care era lângă bolul cu punch, și am ieșit pe punte. Barele albe și decorațiunile străluceau în soare, captând lumina și orbindu-ne. Un grup de bărbați tineri în maiouri și cu început de burți se zbenguiau cu una dintre vestele de salvare, aruncând-o de la unul la altul ca pe un Frisbee gigantic, cu fețele roșii de soare și băutură. Sebastian vorbea cu un cuplu care părea așezat la casa lui. Văzându-mă, s-a îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
animată ce avea drept protagoniști propriile lor haine, abordând o mină sobră, ca și cum nu ar fi participat la un spectacol vesel, ce aducea cu un vodevil, ci aveau aerul că asistă la o Înmormântare. Trase de fire nevăzute, „paiațele” se zbenguiau, făcând mișcări atât de bruște, Încât Mathilda, mai sensibilă din fire, lua câte o pernuță sau un alt obiect mai moale aflat În preajmă, Îndesându-le când Într-o parte, când În alta. Mâinile ei erau date Însă În lături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lăsă pe ceilalți trei În plata Domnului, grăbindu-se să se Întoarcă În salonul său... Deja mijeau zorile și roua picura din cer. Deasupra lui ardea, ca un bec aprins, Luceafărul de dimineață. Cei trei nu aveau decât să se zbenguie, schimonosindu-și trupurile păcătoase, În bezna din cavou. Frunzele și aripile lui Oliver aveau nevoie de lumină. În față Îl aștepta o zi destul de grea. Pășind În dreptul reclamelor, masterandul se felicita pentru alegerea făcută. Pe scara decăderii, omul ocupa locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
e departe nici de oraș și nici de șantier. El Începe să semene, la ora amintită, a camping neamenajat, iar oamenii (mici și mari) desfășoară cu succes activitatea de odihnă În aer liber. Copiii s-au dezbrăcat și aleargă. Se zbenguie sau au sarcini precise de la părinți. Când totul e ocupat apare, cam brutal, o Volgă obosită din care coboară un țăran. Acesta Începe să vândă cireșe (În funcție de anotimp se va schimba cu caise, prune, mere, gutui sau nuci). Are loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Împăratul Verde era verde pal! În magazinul de fleacuri ai scăpat de mine cu-n sărut. A fost suficient, se înverzise Verdele Împărat în bostănăria unde era stăpân peste suflete. Perechea de pepeni și mai mulți ieșind din aglomerație se zbenguiau fascinanți în terminații printre răzoarele frustrate. În magazinul de șiretlicuri ai intrat nesigură. Nervoasă că nu mă vezi, ai crăpat din ochi un văl de miresme și-atunci m-ai simțit! Epuizată de-atâtea căutări, însă nesupusă ai chiuit, s-
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
demult. Care e visul tău de fericire? — Să devin mai altruistă și să mă împac cu mine însămi. Tu ce preferi? — Să ajung în rai cu tine. — Noi două acolo? râse Ioana. Eu o să mai zăbovesc în Purgatoriu... m-am zbenguit un pic prea mult pe pământ. — Care ar fi fost cel mai rău lucru din viața ta? — Să nu fi putut iubi. — Care ar fi cea mai mare nenorocire care ți s-ar putea întâmpla? am cercetat-o mai departe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
toarte impresionați de această scenă de început. Iată cum se face popularitatea! În jurul Ciufulitului se strânseră îndată băieții, roată, nespus de veseli că se găsise unul dintre ei care să-i țină piept, atât de brav, domnului petagog! Ne-am zbenguit prin clasă vreo oră, liberi, ne-am întrebat unii pe alții cum ne cheamă și de la ce școală am venit, al câtelea am ieșit la examenul de admitere, și așa mai departe, tot șirul de întrebări ce se pun în
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
sau sârbe după modelul tinerilor, alergau veseli printre grupurile de adulți, se delectau cu dulciurile și înghețata cumpărate de la negustorii târgăi, bucurându-se cu întreaga ființă de primăvară, de atmosfera sărbătorească, de jocurile organizate ad-hoc, de posibilitatea de a se zbengui nestingheriți. Dar, odată cu venirea primăverii începea și păscutul oilor și vitelor, prilej pentru noi, copiii, de a ne distra la câmp după pofta inimii. Pe imașul cu iarba verde și deasă ca peria, pământul moale ne îndemna la rostogoliri, la
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
fiecare dată, imediat ce coboram de la volan, îl eliberam din legătoare, răsplătindu-l astfel pentru dragostea pe care mi-o arăta la sosire. În clipa în care se simțea liber, pornea spre grădină ca o săgeată slobozită din arc, unde se zbenguia și își rezolva nevoile sale firești, iar la primul apel se prezenta supus pentru a fi din nou legat. Bobiță se remarca prin câteva calități care i-au atras prețuirea și dragostea stăpânilor. Era de o curățenie remarcabilă și te
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
demult. Care e visul tău de fericire? — Să devin mai altruistă și să mă împac cu mine însămi. Tu ce preferi? — Să ajung în rai cu tine. — Noi două acolo? râse Ioana. Eu o să mai zăbovesc în Purgatoriu... m-am zbenguit un pic prea mult pe pământ. — Care ar fi fost cel mai rău lucru din viața ta? — Să nu fi putut iubi. — Care ar fi cea mai mare nenorocire care ți s-ar putea întâmpla? am cercetat-o mai departe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pentru că sunteți amândoi gură-spartă și În câteva ore ar fi colcăit pădurea de săpători”. Apoi le povestise, În scârțâitul pedalelor și al lanțurilor, cum Tușa, care În vremuri mai vechi se avea bine cu Colonelul, fiind văduvi amândoi („Adică se zbenguiau și ei Împreună”, ținuse Baronu să deslușească lucrurile), cu vorbe mai mult ocolitoare, Îl făcuse să Înțeleagă ce și cum. Treaz, Colonelul nu-i vorbise Tușii aproape deloc despre război. Erau vremuri tulburi și era bine ca toată lumea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Măbijbăeldăuniverz...»”. Cea mai la Îndemână, dar și cea mai paradoxală morală care ar rezulta de aici ar fi: dacă doriți să izbutiți ceva, nu vă propuneți nimic. Atât pentru astăzi. S-a făcut târziu. Mergeți la casele voastre. Nu vă zbenguiți. Nu fiți nici porci, nici capre. Ziceți bună ziua. * * * Din puzderia de caiși plantați cândva de bunicul dinspre tată al lui Repetentu rămăsese unul singur, aflat spre fundul curții, stingher și bătrân, cum nu se afla altul În sat. De unde rostuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
întrebă el. Unul dintre preoți le repetă elevilor întrebarea lui Nobunaga. Nobunaga înțelese repede: profesorii nu fuseseră în clasă până atunci, iar elevii profitaseră de lipsa lor pentru a cânta la instrumente muzicale, a sta la taclale și a se zbengui bucuroși. — Ieronim a fost, spuse preotul. Toți elevii se întoarseră spre un băiat care stătea printre ei. Nobunaga le urmări direcția privirilor și ochii i se opriră asupra unui adolescent de paisprezece-cincisprezece ani. — Da. Uitați-l. Ieronim a fost. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rețin sfaturi sau clipe memorabile. Îmi amintesc doar de o veșnică durere de spate care m-a chinuit până ce am plecat în altă școală, la clasa a cincea. Tovarășul ne lăsa mereu în pauză. Pauzele erau prea lungi și ne zbenguiam, de cădeam frânți când ajungeam acasă. Parcă am fi tras ca boii în jug. Avea o fetiță mai mică decât mine cu un an, care fizic mă depășea cu trei, patru. Era greoaie și bondoacă. Durerile de spate veneau pentru că
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Aripile străvezii continuă să abată asupra lumii o întreagă poveste amestecată în cuvinte nerostite, mesaje pierdute, răvașe fără destinație, ochi limpezi neînlăcrimați buni de așezat pe fața îngerilor din icoanele decolorate de vremuri necuprinse în cartea vieții veșnice. Șeherezadele se zbenguie prin iarba necosită, înspăimântător de verde și înaltă încât le spală fețele cu roua care nu se ia până la amiezi. Întind plasele și așteaptă să prindă fluturii mei, pe care i-a eliberat gura arsă de arșița zilelor trecute călare
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pus în gardă că se apropie bătrânul. Nu m-am înșelat.În clipa următoare, fața luminoasă a călugărului s-a ivit în prag. Bună dimineața! Te-ai trezit cu noaptea-n cap bag seamă. Vinovate sunt vrăbiile. Dacă nu se zbenguiau ele prin frunzișul nucului, mă găseai dormind buștean. Ai avut dreptate, părinte, că în noaptea asta nici visele nu m-or vizita. Am plutit pe aripile somnului ca pe o apă lină... Știam eu că așa o să se întâmple. După
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
e de rău. Să tragă ușa după el, și numaidecât în urma zgomotului yalei, copilul începu să se răsucească și să se zvârcolească în ea. Ca și cum atâta așteptase, să scape de dușmanul lui și să rămână doar cu ea să se zbenguie-n voie. Cât stătuse taică-său acolo nu se mișcase, stând ca și ascuns și ținându-și parcă respirația. Cu Mirela însă, uite că-și permitea, deși nici ea n-avea gânduri prea bune în ce-l privea. Vai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
putea să rămâi la verișoara ta din Samarkand? Dacă n-ar fi vorba decât de găsit pretexte! Am locul meu la curte. Ca să-l câștig, a trebuit să lupt cât zece bărbați. N-am să-l părăsesc doar ca să mă zbenguiesc În foișorul din grădina lui Abu Taher. Atunci, fără să chibzuiască bine, el spune: — Nu e vorba de zbenguit. N-ai dori tu oare să-mi Împărtășești viața? — Să-ți Împărtășesc viața? Nu există nimic de Împărtășit! A rostit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
meu la curte. Ca să-l câștig, a trebuit să lupt cât zece bărbați. N-am să-l părăsesc doar ca să mă zbenguiesc În foișorul din grădina lui Abu Taher. Atunci, fără să chibzuiască bine, el spune: — Nu e vorba de zbenguit. N-ai dori tu oare să-mi Împărtășești viața? — Să-ți Împărtășesc viața? Nu există nimic de Împărtășit! A rostit-o fără nici un arțag. Nu era decât o constatare, de altminteri nelipsită de tandrețe. Dar, văzând chipul Înspăimântat al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]