1,162 matches
-
și-au dezbrăcat blândețea și-n tunet se ascund noroi pe la genunchi, mireasmă de tăciune o pasăre de noapte un cânt la lume spune, stă agățată-n ramuri de brad și cu o gheară încearcă să mai stoarcă tămâia, scoarța zbiară, nu vrea să-și dea ofranda ce se-nălța la zei, mai bine chihlimbar pe trupuri de femei... Și cerul se răzbună și-aruncă cu săgeți de fulgere, de tunet, spălând cu ploaie vieți, și plouă, e furtună ...și bradul
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
să-și continue drumul, dar inima nu-l lăsă să facă asta. Se întoarse brusc și bătu în ușa căpitanului cu putere, dar el nu auzi. Mai bătu de câteva ori și la un moment dat Vasile îi deschise ușa, zbierând, dar uitându-se în jos: - Cine-i? Oricine-ai fi, lasă-măăă! - Căpitaneee! Ce-i cu tine? îl întrebă Miță, deși auzise că Marioara era motivul supărării lui, te rog, spune-mi! Poate te pot ajuta! - Nu mă poți ajutaaa! Nimeni
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
mi se vinde plăcere Și acasă nimeni nu-mi cere Să îmi coc iar o pâine din grâu, Să aduc apă rece din râu, Să îmi țin calul negru în frâu, Să umplu stupina cu miere, Să fac ciocârlia să zbiere, Să văd cum din mine, tot, piere Zăvoiul. - Iar munții și ... Citește mai mult Zăvoaiele nu mai cresc,Munții se despăduresc,Mările se neliniștesc,Frunțile îmbătrânesc,Copiii nefericesc,Părinții se răzvrătesc,Iernile înnebunesc,Verile lungi se ferescDe seri, ce dezmorțesc
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Pe străzi mi se vinde plăcereși acasă nimeni nu-mi cereSă îmi coc iar o pâine din grâu,Să aduc apă rece din râu,Să îmi țin calul negru în frâu,Să umplu stupina cu miere,Să fac ciocârlia să zbiere,Să văd cum din mine, tot, piereZăvoiul. - Iar munții și ... IX. RUGĂMINTE, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2187 din 26 decembrie 2016. Surâs de lună între munți, Contur ca o sprânceană-a lumii, Un râu de gânduri
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
de iubire! Păsările-n aer mor și cad apoi că secerate Altele pe țărm de ocean, în petrol scăldate. Pământul arde, vietățile fug înspăimântate Fără-de-Mila, Nepăsarea nu sunt condamnate! Omenirea e-n dezmăț, se desfată-n păcate Fântânile seaca, vitele zbiară-nsetate Aleargă spre valea unde-și găseau odihnă Banul stăpân, concurența, disprețuiesc țină! Pământul e-n primejdie, nu vezi că moare? Din cauza toxicelor omenirii otrăvitoare. Pe alocuri unii strigă: totu-i despărțire! Pământul are nevoie urgentă de iubire! Pe vremuri
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92342_a_93634]
-
oprit direct la Spitalul Medical Park. Nu știa ce se întâmplă, nu înțelegea limba și toate persoanele dragi lui plângeau de zor. Pe holul spitalului, a vazut o imagine de coșmar: multe mămici care își țineau pruncii în brațe și zbierau de durere. Nu înțelegea ce se întâmplă cu el, credea că are doar un vis urât, iar când o să se trezească, totul o să revină la normal. Din patul de spital, vedea marea și avioanele cum vin și pleaca, iar de
Drama băiatului de 11 ani bolnav de CANCER [Corola-blog/BlogPost/92787_a_94079]
-
au fost închise ziare precum ”Universul” și ”Curentul”, mai târziu și ”Adevărul” și au fost arestați și condamnați, unii la moarte, ziariști celebri precum Pamfil Șeicaru, Stelian Popescu sau Nichifor Crainic. Te întrebi, ce vor țuțării și semianalfabeții politic care zbiară că trebuie interzise anumite posturi de televiziune sau arestați anumiți colegi din presă? De unde atâta ură, dar mai ales atâta ignoranță în privința libertății de exprimare și de conștiință pe care toate constituțiile lumii, inclusiv a noastră, le garantează? Nu cred
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92883_a_94175]
-
s-ar Întâmpla cu un lichid care păstrează forma recipientului În care a fost vărsat? Între timp, Antilia Își schimbase direcția. Părea că, de această dată, se hotărâse să Își termine spectacolul la masa unui grup de negustori chercheliți care zbierau lângă cămin. Dante se scutură cu un efort de voință, acordându-i din nou atenție celui ce Îi vorbise. Desigur, canțona lui Guido... Cred că iubirea e o comoție a sufletului. Dar că nu se naște din influxul radiant, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
negre ale nărilor și o gură plină de dinți În ceva ce putea fi un zâmbet, un rânjet ori un strigăt Înghețat. Păpușa era singura ființă vie de pe scenă Îmbrăcată Într-o haină obișnuită de lucru. La stânga sa, țopăia și zbiera un mic grup de actori costumați cu niște tunici țipătoare, cu fețele ascunse Îndărătul unor măști grotești și Înarmați cu niște furci de care atârnau niște fâșii de pânză stacojie. La dreapta, sobri În tunicile lor albe Împodobite cu aripi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aminti de prăvălia negustorului de pielărie, la mijlocul arcadei, cu mirosul ei dezgustător de urină de cal pentru tăbăcit. În spate era o scară. Pe acolo te puteai urca pe acoperișul prăvăliilor și puteai trece podul trecând peste capetele pungașilor care zbierau dedesubt. De mulți ani nu se mai gândise la ea. Din fericire, scara Încă mai exista, deși mult mai părăginită decât cum și-o amintea el. Speră că Îi va putea suporta greutatea. De pe partea cealaltă a podului, Negrii Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
putut - asta-i sigur cum e sigur că Dumnezeu l-a făcut pe Moise al lor. Ce? O, Isuse, chiar așa. Și ălălalt cu Înjurăturile după el. — L-am omorît, zice, s-au ce i-am făcut? Și mai și zbierînd la javră: După el, Jerry! După el, mă băiete! Și ce-am mai văzut la urmă era trăsura aia blestemată dînd colțul și fața de oaie Înăuntru gesticulînd și javra dracului după ei cu urechile pe spate străduindu-se cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
părul spălăcit și pielea lipsită de strălucire, pe când Victoria era mai degrabă tinerească. I-am transmis lui Susan mesajul cu care mă însărcinase Judith, iar ea a rămas încremenită la ideea de a-și întâlni cumpărătorii. —Du-te, Susan, a zbierat Victoria. Doar n-or să te muște. A râs, arătându-și un set de dinți care ar fi putut face exact cele menționate. Și nu pot fi atât de plictisitori cum e Dennis aici de față. —Daniel, a corectat tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
acum! a spus el. Acum! —Ce, așa repede? Sunt atâtea subiecte pe care nu le-am atins. Eu și Walter am avut o discuție lungă azi-noapte. Voiam să vă întreb despre niște lucruri pe care le-am aflat... —Afară, a zbierat Clifford, pierzându-și de tot controlul. Am ridicat din umeri: — Deci până aici am fost bine-venită, am spus închizându-mi fermoarul jachetei. Presupun că nu aveai de gând să mă ameninți cu poliția dacă aș fi refuzat să plec. îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-se. Și ferind în același timp crunta lovitură în mod involuntar, căci cuțitul menit să-i curme viața zbură peste el, înfigându-se din greșeală și spre marea uimire a tuturor în brațul stâng al celui care-l trimisese. - AAAAAUUUU!! zbieră Cârpenișteanu. M-am lovit îngrozitor! Sunt rănit, AU!! FACEȚI CEVA!! - Ce s-a întâmplat? se miră Elefetrie, care scăpase totalmente parcursul evenimentelor, din pricina preocupării lui de a-și lega șiretul de la pantoful drept. Domnule Cârpenișteanu, sunteți rănit! Chemați o ambulanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care tot ele, abstracțiunile, o produc. Da, da, exact, asta o să facă. Ajunge cu tâmpitul ăsta ordonat. Pregătit de cel mai teribil eveniment din întreaga istorie a omenirii, Ionel s-a aplecat, înhățând cablul calculatorului. Îl va smulge cu ură, zbierând, dărâmând și zidul, atât de tare îl enervează ceea ce vede pe ecran. Cifrele astea tembele cu care mai bine nimeni n-ar fi avut de-a face, treiul ăla tembel care se tot învârte până devine un cinci. Bleah, moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
câteva zile numai, Luca Dinulescu ajunsese la apogeul carierei sale. Asta pentru că, plimbându-se agale prin marile orașe ale lumii, Londra, Paris, New York, Milano sau Madrid, el era adulat și asaltat de mii și mii de oameni. - O, domnule Luca, zbierau mii de femei. Cât de genial sunteți! Lăsați-ne să vă sugem pula! Cât de bine scrieți! - Așa e, așa e, încuviința Luca, trecând mai departe, ce pula mea. Normal că scriu bine. Ați citit Syllogismes de l’amertume? - Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lilieci ce luminau noaptea cavernele tumultoase punct. El o zări, o zări și se năpusti asemeni leului turbat din pădurile Kamceatkăi, se năpusti culcând-o la pământ și strigându-i în sfârșit că o iubește! Te iubeeesc strigă el! Sfârșiiit! zbieră tânăra prozatoare, încheind apoteotic în ovațiile tuturor. - Aaaah! Aaaaah! Ajutooor! răgea Euripide, zvârcolindu-se pe parchet ca otrăvit. Geniaaal! Toți cei prezenți izbucniră în urale, scandând numele Aurorei și dărâmând absolut tot ce le stătea în cale. Aprecierea lor depășea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ce e viață în calea pașilor mei. Și nu numai că eu cred acest lucru, ci, mai mult, știu că așa va fi! Hei!! Strig acum din nou, așa cum am făcut în clipa când am început să vreau să mor, zbier ca să fiu auzit din toate zările și de toate popoarele, ca un nebun ce sunt, astfel ca să pot povesti minunea care mi se întâmplă! De ce nu priviți, oameni asemenea dumnezeilor? Mâna aceasta puternică și plină de lumină care mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
că mi-ar păsa mie de asta dar te știu pe tine cât de simandicos ești. No, hai, că am glumit! Nu mai așteptă răspunsul lui Cristi. Se ridică pe jumătate, cât să se aplece peste interfonul de pe birou și zbieră în microfon: Ildiko, adu tu ibricul de cafea și două cănițe! Toma se întrebă de ce oare bătrânul se mai ostenise să vorbească la interfon. Vocea puternică a lui Pop răsunase în toată clădirea. Oricine se afla de partea cealaltă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Calistrat îl depuse din nou la poalele stâncii. No, ai văzut că nu s-a întâmplat nimic? spuse moșul fericit, dându-i o palmă peste umeri. Întotdeauna, în doi, merge treaba mai bine. Dacă inspectorul vorbise cu glas scăzut, Calistrat zbiera de-a binelea. Râdea și își freca bucuros mâinile. Fără îndoială că tensiunea momentului își spunea cuvântul. Cristian se dădu câțiva pași înapoi mai aruncând o ultimă privire. După părerea lui, felul în care aranjase încărcăturile explozive era foarte bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de culmea dealului. Aici drumul era ceva mai bun și mașina prinsese viteză. Coborâseră destul de mult panta mai dulce de aici. Acum, după ce întorseseră, se îndreptau din nou spre vârf. Da, șefule! auzi în sfârșit vocea omului său. Anulăm totul, zbieră el în telefon, opriți-vă și întoarceți pe loc! De ce? întrebă celălalt. Nu mai pune întrebări idioate! Întoarce convoiul chiar acum și mergeți spre graniță cu toată viteza! Nu mă interesează dacă rupeți camioanele, m-ai înțeles? Cu viteză maximă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de sub control, Godunov se proțăpi în fața omului, împiedecându-l să mai înainteze. Moșul, continua însă să îl ignore, văzându-și mai departe de treaba lui. Exasperat, Boris îl apucă piept, încercând să-l facă să tacă. Îl zgâlțâi cu putere în timp ce zbiera la el să înceteze. Căuta să-l facă să priceapă că se află pe o proprietate privată și trebuie să plece de acolo. Boris Godunov era un bărbat puternic, care știa să se bată. Nu voia să facă uz de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
strângea de gât. Se eliberase cu ușurință, împingându-l la o parte pe agresor. Pornise apoi cu pași mari spre pădure, continuând să arunce fulgere din priviri către minerii rămași încremeniți în camion. Oricât insistase Boris, oricât îi amenințase și zbierase la ei, nu reușise să-i determine să se apuce de lucru. Nimeni nu mai voia să muncească acolo. Muncitorii refuzau să continue să sape. Merce narului nu-i venea să creadă că se întâmplă așa ceva, oamenii erau de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de acea Întrebare. - Știu eu cum l-a făcut, repetă bătrânul. Topit pe trupul iubitei sale moarte. Carne pierdută În loc de ceară... Eu l-am văzut. În clipa aceea, câțiva oameni se interpuseră Între ei, Împinși de alții ce se Îmbulzeau zbierând din spate. Priorul Îl observă pe tânărul student care dăduse peste el ceva mai Înainte. Îl fixa ca și cum ar fi ascultat cu luare aminte spusele bătrânului, care acum se Îndepărta prin aglomerație. Ar fi vrut să Îl mai Întrebe ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
măsura ei exactă În fiecare lună? Și, chiar dacă aceste corpuri ar fi fixe, nu se mișcă atunci cel puțin lumina lor, care ajunge până la noi pentru a ne aduce imaginea lor? - Nu! Lumina nu e o propagare de raze, cum zbiară păgânul al-Kindi! E lipsită de mișcare, fixă precum stelele din Prima Zi! - Atunci, În acele stele, omul ar fi putut citi splendorile Babilonului, rugul Ilionului și brazda care a marcat Roma, și tronul lui Petru și al doilea Imperiu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]