604 matches
-
pentru două cadavre". Acești Filemon și Baucis moderni mor departe unul de altul, într-o lume fără Dumnezeu, fără ospitalitate, fără pace, repliați orbește asupra micilor lor tabieturi sentimentale. Este o lume ivernală, crengile bătrânului nuc sunt goale și se zbuciumă în vânt, pierzându-și ultimele frunze. Idila ca și mitul se frâng în fața istoriei și a nebuniei ei. Aceasta se vede și în Philemon und Baucis (1950) "Sechs Gesange" în 273 de distihuri de Fritz Dietrich, un fel de parabolă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Luther), Dimov-regizorul se adresează în fapt unor spectatori; episoade în genul eminescianului Memento mori, pulsații din Apocalipsă ori din bolgiile Infernului dantesc evoluează între o melancolie reținută și tensiune. Într-o îmbulzeală nebună foiesc regine, tirani, califi și călugări; se zbuciumă scorpii, vrăjitoare și "copile de centauri, centenare", "savanți cu fețe livide", "o văduvă de plutonier major", "miniștri vineți". Întocmai ca la Dante: Cresc împliniți acei care-au negat, / Poznași eretici, monștri de otravă, / Bufoni cu ochi de împărați pe tavă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
desfășoară primul act de raționalizare. La aceasta se adaugă procesul de raționalizare specific demersurilor teologice ale scriitorilor bisericii. 1.3.2. Dezvoltarea instituției mănăstirești ca spațiu al imaginarului rațional Perioada de după căderea imperiului Roman de apus a fost o perioadă zbuciumată din punct de vedere cultural, în care biserica a depus un efort susținut pentru creștinarea populațiilor migratoare care se stabilizau în teritoriile fostului Imperiu Roman. Dincolo de faptul că este perioada de sistematizare organizațională a bisericii, aceasta s-a maturizat instituțional
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
pe alții, zi și noapte, să-și macine neputința. Iar aceste suluri și fuioare fumurii se contopesc peste sat, acoperă totul ca un abur cețos, se contopesc, iau pe oameni prizonieri, Îi strâng În menghină, le fac inimile să se zbuciume de durere. Când moara și crucea ei roșie, simbol al unui trecut individualizat, au fost puse la pământ, fantomele s-au răspândit, au coborât În sat. S-a dus și ultima nădejde. (27.04.2009) Români deprimați Am petrecut În
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
puie pana în nemernica ta mână Ponegrind ce a fost de lume și de zei sărbătorit, Ponegrind Cotnarul care setea gâtului înfrână . Și de cum se îndosește mândrul soare după dea luri Până când sa prinde iarăși, dee Sfântul Dumnezeu, Să te zbuciumi cum se bate unda mărilor de ma luri, Setea gâtului eternă să te zbuciume mereu. De-i voi cândva s-apropii de a ta buză veșnic arsă Cupa plină - mângâierea acestei lumi fărʹ de noroc, Cu durere n piept, cu
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
zei sărbătorit, Ponegrind Cotnarul care setea gâtului înfrână . Și de cum se îndosește mândrul soare după dea luri Până când sa prinde iarăși, dee Sfântul Dumnezeu, Să te zbuciumi cum se bate unda mărilor de ma luri, Setea gâtului eternă să te zbuciume mereu. De-i voi cândva s-apropii de a ta buză veșnic arsă Cupa plină - mângâierea acestei lumi fărʹ de noroc, Cu durere n piept, cu jale să vezi vinul că se varsă, Ori în apă se preface și atunci
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
modernă recursul atât de frecvent la Kant, la Hegel, la Marx ori la Bergson nu înseamnă același lucru? Și ce e oare autoritatea fiecăruia dintre acești filosofi, primită de unii, respinsă de alții, decât semnul durerosului relativism în care se zbuciumă gândirea autonomă? Modul creștin de a cugeta înfrânge acest relativism prin acceptarea principiilor revelate. Revelația e gândirea lui Dumnezeu, nu a lui Kant sau a lui Marx. A cugeta lumea și lucrurile din ea prin Iisus Hristos e garanția unică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
planul terestru al oamenilor în carne și oase; dedesubt e planul de după moarte al umbrelor, al sufletelor ce supraviețuiesc trupurilor; deasupra e planul olimpic al zeilor. Acțiunea epică și acțiunea tragică se desfășoară, firește, pe planul pământesc, unde oamenii se zbuciumă încleștați în pasiuni uriașe. Conceput în limita timpului și a spațiului, niciodată însă eroul epic sau tragic nu rămâne singur; umbra lui se prelungește dincolo de moarte pe planul de dedesubt, iar pe planul de deasupra pasiunea lui se prelungește în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
am conștiința că se epuizează. Atât și nimic mai mult. Nu vreau să vorbesc pentru moment decât de o lume în care gândurile, ca și viețile, n-au viitor. Tot ceea ce-l face pe om să muncească și să se zbuciume se folosește de speranță. Singura gândire care nu minte este, așadar, gândirea sterilă. În lumea absurdă, valoarea unei noțiuni sau a unei vieți se măsoară după gradul ei de sterilitate. DONJUANISMUL Dacă ar fi de-ajuns să iubim, lucrurile ar
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Pythia? Zic unii că ea a coborât În locul profetic șmanteionț, cu adâncă amărăciune și Împotriva voinței ei; de la primele răspunsuri era evident - se vedea clar după vocea ei răgușită - că nu izbutea să vorbească. Era Întocmai unei corăbii care se zbuciumă Încolo și Încoace, plină fiind de o exalație rea și tăcută 3. În cele din urmă, cu totul răvășită, se repezi spre ieșire, scoțând un țipăt ciudat și Înfricoșător. Se aruncă la pământ, punându-i pe fugă nu numai pe
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și teatru: Trilogia transilvana (1985), Vinovat e Nobel (1996). Dintre piese, Cetatea Unirii, jucată în stagiunea 1978-1979 la Teatrul de Nord din Satu Mare, aduce în scenă, în maniera romantică, epoca de la 1918, făcând să trăiască aici o lume „care se zbuciuma între victorie și eșecuri” (Mircea Ghițulescu). SCRIERI: Un om în halat vișiniu, București, 1968; Cui îi bate inima, București, 1970; Virtus Română Rediviva, I-VII, Bistrița, Cluj-Napoca, 1973-1993; Soldați fără arme, Cluj-Napoca, 1973; Fana, Cluj-Napoca, 1982; Trilogie transilvana, București, 1985
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
a copilei angelice ieșind în calea temerarului navigator spre a-l conduce la țărmul unui destin mai bun. Căci Senda lui trebuia mai întâi găsită - o subtilă problemă de navigație prin apele pline de recife ale eternului feminin goethean. Deși zbuciumat din belșug, tatăl numai temerar nu fusese; își irosise viața ca flautist într-o orchestră de provincie, așteptând zadarnic șansa intrării în lumea muzicală a primei scene. Înaintea audițiilor decisive tracul îl descompunea, lăsându-l complet epuizat la susținerea probei
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în scopul ca el însuși să învețe niște lecții importante în această viață. Personal pot spune că în plan material nu am avut de suferit la fel ca alții, că am avut chiar anumite facilități, dar am avut o existență zbuciumată în plan spiritual. Astăzi înțeleg că făcea parte din drumul meu predestinat. Am trăit singur, destul de lejer într-un apartament cu două camere timp de 30 de ani. Acolo, între cîțiva pereți, aveam liniștea necesară pentru a-mi pune întrebări
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
energiei interioare care are loc în timpul meditației prin nemișcare. În viața de zi cu zi, majoritatea oamenilor nu experimentează niciodată adevărata liniște, deoarece mințile lor sunt întotdeauna pline de gânduri și, chiar și în somn, mințile și corpurile lor se zbuciumă din cauza viselor tulburătoare provocate de grijile zilnice; Interiorul (nei) și Exteriorul (wai) - aspectele exterioare ale practicii qi gong sunt cunoscute sub numele de wai-gong; acestea includ toate mișcările corpului și aparțin aspectului yang; activitatea internă este numită nei-gong și implică
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
bun dintre toți (méilichos, dulce ca mierea). Și chiar era. Scos din acțiune datorită secesiunii lui Ahile, asistă neputincios la dezastrul trupelor aheene, dar reacția lui nu e determinată de spaimă, ci de durere pentru atâta suferință și moarte: se zbuciumă, geme și plânge, îl imploră pe Ahile 82 să reia lupta și se oferă să se ducă, în locul lui, el însuși, și nu doar pentru a servi onoarea lui Ahile, ci pentru a da aheilor un răgaz să răsufle și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
coastele cu coada; ca un delfin uriaș de care peștii fug să se ascundă în ungherele mării; ca un vultur care fugărește porumbei și-i ajunge din urmă, țipând; ca un foc năvalnic ale cărui flăcări, bătute de vânt, se zbuciumă și se învârtejesc în arborii pădurilor; sau tot ca un pârjol care gonește lăcustele înspăimântate în ape de râu și caii lui zdrobesc sub copite scuturi și leșuri, așa cum boii calcă, mugind, spicele de grâu pe arie, la treieriș. Printre
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
opțional sau pentru desfășurarea unor activități extracurriculare. În speranța că toți cei care vor răsfoi paginile acestui material vor găsi ceva util, le doresc mult succes în activitatea didactică. Autorii (O Simionescu) Dragi copii, În zilele noastre, omenirea este din ce în ce mai zbuciumată de numeroase dezastre: războaie, foamete, dezastre naturale. Din păcate, cei mai expuși sunteți voi, copiii. Astfel, dacă războiul ucideprimele victime nevinovate sunt copiii; dacă bolile și foametea fac ravagiicei neajutorați sunt copiii; dacă în mediul înconjurător se produc dezechilibre - primii
Ghidul micului ecologist by Lidia Gâdei, Violeta Buciumaş, Silviu Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1181_a_1883]
-
al lui Dumnezeu. Ce lucru poate să fie mai de cinste, mai onorabil, mai sublim, decât cel de mamă”! „O, Doamne, Dumnezeule, dă-ne mame cu inimă creștină ca să-ți putem da urmași creștini și mucenici”. Toată noaptea m-am zbuciumat. Adormeam și mă deșteptam. Mă vedeam în Suceava în fața primăriei. Era o manifestație. Un grup de tineri strigau cuvinte grele înpotriva Bisericii și a clerului. Mergeam spre casă. Doream să o întâlnesc pe Marta. Fiecare femeie din zare mi se
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
cele conduse de mâna muritorilor sentimentele înnăscute, indestructibile și invincibile ale inimii omenești; împotriva lui se află natura în toată forța sa subtilă; împotriva lui se află Dumnezeu. Lăsați-l să încerce să le supună 18! De-a lungul deceniilor zbuciumate de expansiune, războaie și perioade de avânt sau recesiune economică, a luat naștere convingerea că Dumnezeu călăuzește atent pașii și destinul Americii. Această concepție a continuat să rămână populară pe măsură ce se apropia secolul XX, iar energia și ambiția țării depășeau
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
poluarea aerului și ameliorează condițiile microclimatice, contribuie la înfrumusețarea peisajului și oferă importante zone de odihnă și de agrement. De asemenea, este bine să nu uităm rolul pădurii în apărarea omului, a satelor, constituind un loc de refugiu în perioadele zbuciumate din istoria neamului. Unii termeni din domeniul silvic sunt de origine dacică (copac, codru, gorun), slavă (stejar, crâng, gârniță 1), dar mai ales de origine latină (fag, frasin, tei, carpen, plop, salcie, ulm). Din aceste cuvinte au derivat numeroase nume
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
fi?” (M. Eminescu, I, p. 48); • subliniază și nuanțează aspectual temporalitatea acțiunii verbale, în sine, sau cu referire la diferiți factori implicați în desfășurarea acțiunii verbale: deja, abia, de-abia, tocmai: „Și abia plecă bătrânul.../ Ce mai freamăt, ce mai zbucium!” (M. Eminescu, I, p. 147), „Ce ți-e? zise un bătrân prietenos, care se ivi tocmai atunci la fereastă...” (M. Eminescu, P.L., p. 58); • exprimă continuitatea (unei acțiuni, stări etc.): mai, încă, tot: „Mai are încă - mai are substanță natura
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai, prepoziția de sau de amândouă), adjectivul pronominal cât, adverbele cât (singur sau urmat de prepoziția de), unde, când, cum, unde nu, conjuncția că (însoțită uneori, la distanță, de adverbul mai): „Și abia plecă bătrânul... ce mai freamăt, ce mai zbucium!” (M. Eminescu) „O, cum a răgușit de bătrânețe glasul izvorului!” (L. Blaga) „În aceste atome de spațiu și timp cât infinit!” (M. Eminescu) „Încă ce rană-i pe dânșii, sărmanii băieți! Cum i-a mâncat râia prin străini, mititeii!” (I.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lavă!/ Oricine ești, întinde-mi mâna, frate...791. Aici, începând din vid, e un timp zadarnic. Oricât m-aș strădui să întrepătrund viziunea cu oglinda nesățioasă a universului, ajung la aceeași concluzie: toată filosofia ce reflectă ocult realitatea lumii se zbuciumă în poesie. Am dezlegat ploile porților galbene./ Clopotele se așază-n genunchi./ Câte o stea și-aprinde țigarea de la/ brichetă./ O cerșetoare deschide ușă-n văzduh./ Intrăm cu capete descoperite./ În jurul meselor de diamant,/ zarafii cântăresc nemurirea./ Dar sub tumuli
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
face cu cerul, ci cu pământul, el nu-i dator pentru niciun tratament transcendent, întrucât se supune celei mai radicale imanențe. Sufletul, muritor ca tot restul corpului, se dezintegrează - și atunci? Nu e nimic aici care să merite să ne zbuciumăm, niciun fior de groază nu se justifică. Nu există zei răi, nici infern, nici paradis, nu există nicio reîncarnare și nicio lume nevăzută populată de creaturi fantasmagorice: cerul ține de o anumită alcătuire atomică, iar universul este infinit - în caz
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
mișelia mediului înconjurător”. - Modern versus etern. Dintotdeauna are o admirație fățișă față de atitudinea eroică: „Cât de bine văd că singurul lucru important nu-i decât eroismul, în sensul larg, adică posibilitatea pentru om de a suferi, a vibra, a se zbuciuma. Idealul de camping, formula lui ce-mi pasă mie, lui mă doare-n cot, disprețul acesta pentru cuvintele mari (toate, și Datoria, și Sufletul și Dumnezeu și Omul și Revoluția și Misterul și Libertatea și Ordinea și Civilizația) s-ar
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]