442 matches
-
ce luneca liber în orbită, celălalt tulbure și ciupit de cataractă. — Dan Upshaw. Ai putea începe cu câteva informații despre ei. Conklin spuse: — Pot mai mult de-atât. Se duse la cușca unui câine pătat și trase zăvorul. Bestia o zbughi afară, izbindu-se de gard cu labele din față și lingând apoi sârma. Danny se lăsă pe vine și îi scărpină botul, iar printre degete îi alunecă o limbă lungă și roz. — Bravo, băiatu’, bine, băiatu! Acum era sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îi distrug vizibilitatea, Danny face un pas îndărăt, lentilele devin iar funcționale și prind un cadru perfect cu cei doi grași urâți sărutându-se cu limba, numai ulei de piele, roșeață de la bărbierit și pomadă de păr lucitoare. Danny o zbughi spre casă, cu amintirea din San Berdoo, 1939, cu Tim aruncându-i priviri sticloase, pentru că nici nu voia să se uite la Roxie. Găsi rezerva de I.W. Harper, dădu peste cap cele patru păhărele tradiționale și văzu ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
n-ar trebui să fie atât de zgârcit. Lenny Rolff căzu cu genunchii în iarbă. Dudley îngenunche lângă el și extrase un șir de nume ce abia se auziră. Ultimul dintre ele, scos printre lacrimi, era „Nate Eisler”. Mal o zbughi spre mașină, uitându-se o singură dată în urmă. Dudley îl privea pe martorul acuzării aruncând în toate direcțiile mașina de scris, manuscrisul, masa și scaunele. *** Dudley îl duse pe Mal înapoi la hotel, fără ca vreunul din ei să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cerințelor comportamentului agreat de părinți, mi-am dat seama că pentru el cumințenia este ceva vag și limitat la ceea ce părinții îi interzic să facă. Convorbirea noastră s-a întrerupt în momentul în care Andrei, profitând de eliberarea mânuței, a zbughit-o de lângă mine ca un porumbel scăpat din căușul palmelor. Am încercat să-i explic mamei lui Andrei că ceea ce consideră ea obrăznicii sunt manifestări firești ale unui copil sănătos, dinamic, înzestrat cu o mare energie care trebuie consumată, că
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Hispano Suiza H6. Este pentru noi? le întreabă Pran. Și așa este. Șoferul înghesuie cuferele în portbagaj, claxonează imperativ și pornește motorul atât de puternic. Apoi, într-un nor de praf, lăsând în urmă băieții veniți să caște gura, o zbughește pe străzile aglomerate. Lui Pran îi bate inima sub burka din cauza zăpușelii, sentimentul de propulsie reîntregindu-i speranța că ar putea totuși trece peste forțele confuziei pe care le simte forfecându-i scrotul. Ies din Lahore și pe drumul deschis în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu seamănă de loc, accentul tânărului este foarte asemănător cu cel al bărbii, având inflexiunile unui scoțian educat, din regiunile de șes. Pastorul ridică dintr-o sprânceană stufoasă ca un animal mic și păros care tocmai a reușit s-o zbughească dintre ai săi. Cu o grimasă, Robert se apleacă să strecoare mucul strivit al țigării în buzunarul pantalonului. — Sunt foarte dezamăgit de tine, Robert, continuă pastorul Macfarlane, săltând în sus și în jos pe vârfuri de cealaltă parte a zidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mine, exploda din nou dorința. Atunci, pe sub caiet, căutam mîna fetei și-i mîngîiam pielița fină. Îndrăzneala era suportată de Patricia numai pînă cînd îi atingeam coapsa cu genunchiul ori pînă simțea în mine valul acela arzător. Atunci iar o zbughea dincolo. Curînd, aceste mîngîieri furișe au ajuns ținta întîlnirilor noastre. Vreau să spun, caietele au devenit un pretext pentru vizite inopinate. Simțeam că Patricia împingea lucrurile către un deznodămînt care, pentru mine, rămînea încă obscur. Într-o zi dînsa ceru
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
căci mulți dintre cei dovediți, de ciudă, mai pîrau și pe alții. În cămăruța din spatele biroului creștea un morman de vechituri. Pe cei ce nu voiau să recunoască, unul dintre civili îi băga în cămăruță. După un timp omul o zbughea afară, făgăduind să mai caute pe-acasă. Cu privirile încruntate, doctorul își da avizul asupra celor ce urmau să fie introduși în cămăruță căci, printre împricinați. puteau fi suferinzi. Pe acești nevolnici îi lua în primire maiorul într-un chip
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
metru și reteză frânghia nouă ce țintuia de creangă copitele dinapoi ale calului. Canafas căzu pe spate și câteva clipe spintecă aerul cu picioarele, caraghios și neputincios ca o țestoasă cu burta În sus. Se săltă până la urmă și o zbughi către drum. Enin Îl ajunse din urmă și Îi deschise poarta. „Mulțumesc frumos pentru spinarea ruptă! Nu puteam eu să stau liniștit, să-mi văd de moartea mea și să nu mă Încurc cu tine? Am glumit, domnule, ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să frământăm prin cap niște idei curat pământene, cum ar fi, „Doamne, ce fund și ce picioare! Și ce țâte, măiculițăăăă!”, ele deodată devin cuvântătoare și cum deschid gura, se duce dracului toooot farmecul. Cum deschid gura, cum o și zbughește porumbelul. Și te miri, cum o fată frumoasă de pică, poate să fie într-adevăr una de ceea, care dă în gropi, de isteață ce e. Pentru a vedea, cam cât sunt de deștepte blondele zilelor noastre, nu ai decât
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
când ai nevoie de ea? a întrebat Adam. —PUPINCURISTULE, a răcnit toată lumea în cor. Soneria a sunat din nou. — Răspunde, l-a sfătuit mama pe Shane. Asta dacă nu vrei să dormi sub vreun pod în noaptea asta. Shane a zbughit-o afară din cameră, ca să se întoarcă în câteva secunde și să bolborosească: —Rachel, te caută cineva. Am sărit în picioare, așteptându-mă să fie Nola sau cineva de genul ăsta. Speram să le placă și lor Harrison Ford. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Și tu l-ai înfipt în păpușă? țipă Eva, după care se aruncă asupra lui Sally direct peste masă. Se auzi un pârâit puternic și masa cedă. Gaskell sări repede într-o parte, aruncându-se pe pat, iar Sally o zbughi afară din cabină. Eva se ridică în picioare și înaintă spre ușă. Fusese înșelată, păcălită și mințită. Iar Henry fusese umilit. Avea s-o ucidă pe javra aia de Sally. Păși afară, în cocpit. Undeva, în colțul îndepărtat, se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
obiectivele noastre și... Da’ vă spune tov Ionel toate, eu mă grăbesc. Abia am timp să-i dau fetiței de mâncare, la trei să fiu înapoi, la instructaj. Își aruncase pe umeri geanta uriașă, își îndreptase fularul verde, mototolit, o zbughise, tov secretar executiv o și zbughise. Domnul detectiv Vancea iese pe hol, îl salută, zâmbind, pe Iopo Papașa, o ia pe culoar la stânga, coboară în curte. Se oprește în fața ușii cu geamul acoperit de perdeluță verde, intră. O cameră mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tov Ionel toate, eu mă grăbesc. Abia am timp să-i dau fetiței de mâncare, la trei să fiu înapoi, la instructaj. Își aruncase pe umeri geanta uriașă, își îndreptase fularul verde, mototolit, o zbughise, tov secretar executiv o și zbughise. Domnul detectiv Vancea iese pe hol, îl salută, zâmbind, pe Iopo Papașa, o ia pe culoar la stânga, coboară în curte. Se oprește în fața ușii cu geamul acoperit de perdeluță verde, intră. O cameră mică, întunecoasă, două birouri. În tavan arde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Făcutul cu ochiul! Cumetria șmecheroasă. Cicatricea, zic. Un mic semn lângă sprânceană. Ți-ai recunoscut semnul, nea Gică? Ai pipăit vreodată cu degetul semnul acela aproape invizibil?“ Nea Gică, amuțit, nu avu timp nici să se dezmeticească, vorbele o și zbughiseră, în altă direcție. Agitat, iritat peste măsură, vorbitorul. „Unde-i Vasilica?De trei zile o caut. Adică, nu pe ea. Punga mea de cafea o caut. N-o mai interesează, te pomenești, bacșișul. Nu-și mai căptușește fundul cu hârtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
toate vinișoarele și, la lungimea maximă, se curba spre stânga. Un mădular mare, dar și scârbos, iar omul căruia îi aparținea mi se părea încă și mai scârbos. Presupun că aș fi putut să sar în picioare și să o zbughesc din casă, dar ceva în adâncul creierului îmi spunea că nenorocitul îmi oferea o ocazie neprețuită și că, în schimbul câtorva secunde de repulsie, puteam scăpa toți de idioții din biserica aia... Acesta e osul sfânt, a spus reverendul, ținându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
c-am să arunc o privire la... Mă uit În toate direcțiile. Unde e ? În ce direcție se duce ? — ... de fapt, cred că... Shit. Coboară pe scări. N-am unde să mă ascund ! Fără să mai stau pe gânduri, o zbughesc spre ușile de sticlă, le deschid și ies În fugă din clădire. Cobor În viteză scările, fug cam o sută de metri pe stradă și mă opresc, gâfâind. Lucrurile nu merg bine deloc. Rămân câteva clipe pe trotuar, În lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Ne facem că nu suntem acasă. Prea târziu, spune Lissy și se strâmbă. M-a văzut. Interfonul sună din nou și ne privim una pe alta neajutorate. — OK, zic În cele din urmă. Mă duc jos. Shit shit shit... O zbughesc jos și deschid ușa, gâfâind. Iar În prag, În fața mea, se află Connor, care are pe chip aceeași expresie de martir pe care a avut-o și la birou. — Bună, zice. Uite lucrurile de care-ți spuneam. M-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
jazzul, spune altcineva În clipa În care iese din lift. Vreau să spun, de ce naiba ar face cineva așa ceva ? OK. Deci... n-au uitat de mine. Tot optimismul Îmi moare brusc și, o fracțiune de secundă, mă gândesc să o zbughesc la fugă și să-mi petrec tot restul vieții sub cuvertură. Dar nu pot face asta. În primul rând, pentru că, după maximum o săptămână, m-aș urca pe pereți de plictiseală. În al doilea rând... pentru că trebuie să-i Înfrunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
consul încerca să urce spre dormitor, micuțul Bichon, stimulat discret de valet, începea să latre vehement, ceea ce, având în vedere că nu-i putea ierta stăpânului umilitoarea palmă administrată pe spinare, îi producea o mare satisfacție. Avertizat astfel, Hermelinul o zbughea repede în camera valetului. Mânat de o intuiție genială, Julien îl luase de mână pe același Hermelin și îl introdusese în cabinetul consular. „Excelență, băiatul se pricepe la tot felul de servicii.” Și, din acel moment, consulul se luminase ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un tată de copil: voinic, frumos, bun... Bine, Paltinule, dacă dai de el, mă ții la curent - Paltinul a zis că Încă nu, tu știi, măi flăcău, ce-nseamnă «âncă nu»? - Știu, zic. Înseamnă: «dacă nu azi, atunci mâine»! O zbughesc de pe genunchii Carpenului, alerg să dau vestea cea mare: că tata se-ntoarce, «dacă nu azi, atunci mâine» - așa mi-a spus, mie, personal, Carpenul, că i-a spus Paltinul, că-l caută și-l găsește pe tata, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vizavi de Parcul Central. Noi ne adunam totdeauna în dreapta ei și treceam către stânga. La tribună stăteau tovarășii importanți, deasupra lor steagurile fluturau cu putere, se striga „Ura!” și „Trăiască partidul!” Apoi coloana se risipea. De fiecare dată, eu o zbugheam cât puteam de repede spre casă, abia așteptam să văd la televizor avioanele de vânătoare. Fiindcă în capitală mărșăluia armata, soldații ridicau toți odată piciorul stâng, pe urmă piciorul drept, iar când ajungeau în fața tribunei, întorceau cu toții capetele în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
era la fel de roșu ca ochii lui Toni. Lui i se umflau și i se zbăteau vinele gâtului și ce spunea el atunci nu mai avea înțeles. Mie mi se făcea frică și, dacă n-ar fi fost ghipsul, aș fi zbughit-o în stradă. Dar mai bine așa, căci în Brooklyn nu puteai să mergi noaptea pe străzi. Acolo pericolul de a fi strâns de gât era mai mare decât acasă, deci nu aveam unde să mă duc, de altfel nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am ajuns în Băneasa imediat înainte de aversă. Poarta era zăvorâtă. A trebuit să sar gardul de tablă verde. În curte nici țipenie. La WC cartonul era întors cu Gică Petrescu în afară - liber. Am intrat în casă și șoarecii au zbughit-o în toate părțile. Unul singur s-a încăpățânat pe aragaz, concentrat să adulmece nu știu ce. Sabina a rămas nemișcată într-un picior. Eu m-am apropiat tiptil de aragaz cu un papuc în mână și zbanggg! Degeaba, lighioana sărise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de luat vederi îmblănită, un mutant plin de microcircuite pe dinauntru. Dimineața, la trezire, Tubu îl privea fix, așezat în fotoliu. Când deschidea ochii, motanul căsca de-i trosneau fălcile, își arăta interiorul roz al gurii de șopârlă, apoi o zbughea să joace fotbal cu ghemotoacele de hârtie de pe mochetă. Era prea hazliu ca să fie adevărat, parcă juca rolul de pisică. L XXII A doua zi trebuia să plecăm din Cluj. Mergem la gară. Ghinion - C.F.R.-ul e în grevă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]