516 matches
-
în locul ei. Ifigenia este învăluită de un nor și purtată prin aer până pe țărmul Mării Negre (Taurida), unde devine preoteasă la templul zeiței Artemis (Euripide, Ifigenia la Aulis ; și Ovidiu, Metamorfoze, XII). g) Și în legenda lânii de aur se găsesc „zburători prin nori” și rituri sacrificiale, de data aceasta pentru declanșarea ploii. Phrixus și Helle - fii ai Nephelei (zeița norilor) și nepoți ai lui Eolus (zeul vântului) - urmau să fie sacrificați pentru a pune capăt unei secete cumplite care afecta Beoția
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care eroina nu leagă dragonul cu un simplu brâu, ci cu propria-i centură virginală. Arhaicele valențe erotice ale brâului au supraviețuit și în folclorul mitic românesc. Fie că e vorba de „baierul de zmeu” (remediu magico-erotic al fetelor împotriva zburătorului), fie de „brâul fecioarelor” (simbol vesti- mentar al castității, care era dăruit mirelui în preajma nunții) (117). Privite fiind din perspectiva acestor arhaice valențe magico-erotice ale brâului, gestul sfântului militar de a purta el însuși balaurul în lesă (ca în balada
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care poetul se simțea mai stăpân pe mijloacele sale. Filonul romantic al elanurilor vizionare coexistă în poezia lui cu cel autohton, al mitologiei populare. Din acesta din urmă au izvorât câteva reușite poetice depline, dintre care se detașează capodopera sa, Zburătorul (1843). Neliniștea erotică a fetei, realizată într-o confesiune de mare autenticitate și bogăție a senzațiilor, este plasată într-un spațiu patriarhal, unde ritmurile firii și ale lumii au dintotdeauna aceeași cadență și același mister. Se sugerează astfel, cu mijloace
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1970). Este profesor suplinitor și apoi profesor în comunele băcăuane Viișoara și Oituz, predă, din 1973, la Liceul Industrial de Chimie din Onești, oraș în care se va stabili. Organizează aici un cenaclu școlar, Zburătorul, și îngrijește trei culegeri ale elevilor (1976, 1983, 1996). Debutează în revista „Ateneu” (1979), iar editorial, cu Viața în tablouri, în 1984, în urma câștigării unui concurs organizat de Editura Albatros. Obține premiul revistei „Vatra” în 1984. Încadrabil modelului optzecist, poetul
IZBASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287657_a_288986]
-
de biologie la școala din satul natal, redactor literar la Televiziune. A murit asasinat și este înmormântat la Chișinău. G. debutează cu placheta de versuri Cântec în septembrie (1966). Au urmat Salcie albă (1972), Adevărul și inima (1977), Meșter și zburător (1981). Versurile sale cultivă o formulă tradiționalistă, plătind tribut clișeelor tematice ale epocii. Pentru Povestirile corăbierului (1993) a fost distins postum cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. În proză, adresată preponderent tinerilor (Biografia copacilor, 1967, Din valea Răutului, 1973), G.
GARAZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287165_a_288494]
-
Apa. Descrieri și aspecte fizico-chimice, Chișinău, 1969; Ceașca de porțelan, Chișinău, 1971; Salcie albă, Chișinău, 1972; Din valea Răutului, Chișinău, 1973; Perseverență, Chișinău, 1975; Enigma „FP”, Chișinău, 1976; Adevărul și inima, Chișinău, 1977; Orașul de mărgean, Chișinău, 1977; Meșter și zburător, Chișinău, 1981; Semnele șarpelui, Chișinău, 1982; Clasa noastră, Chișinău, 1985; Sărbătoarea memoriei, Chișinău, 1986; Comandantul, Chișinău, 1987; Relație diagonală, Chișinău, 1988; Destin, Chișinău, 1991; Povestirile corăbierului, Chișinău, 1993. Repere bibliografice: Eliza Botezatu, „Meșter și zburător” de M. Garaz, LA, 1981
GARAZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287165_a_288494]
-
mărgean, Chișinău, 1977; Meșter și zburător, Chișinău, 1981; Semnele șarpelui, Chișinău, 1982; Clasa noastră, Chișinău, 1985; Sărbătoarea memoriei, Chișinău, 1986; Comandantul, Chișinău, 1987; Relație diagonală, Chișinău, 1988; Destin, Chișinău, 1991; Povestirile corăbierului, Chișinău, 1993. Repere bibliografice: Eliza Botezatu, „Meșter și zburător” de M. Garaz, LA, 1981, 1 octombrie; Ion Pop, Mihail Garaz - un poet martir basarabean, TR, 1991, 34; T. Roșca, Fiorul revelației în proza adolescentină, „Columna”, 1992, 3; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 216; Z. Vârlan, O viață sub semnul diagonalei
GARAZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287165_a_288494]
-
și fascinația sunt fețele aceluiași destin, poetul le adaugă un mare rafinament descriptiv, infuzat de oniric, și o ritmare de o muzicalitate obsesivă, dând una dintre marile poeme ale literaturii române (comparabilă cu Miorița, cu Luceafărul lui Eminescu sau cu Zburătorul lui Heliade-Rădulescu). Când nici întoarcerea spre trecut sau natura tămăduitoare, nici înverșunările satirice ori înălțarea în perihelie nu pot atenua obsesia „soartei”, poetul are sentimentul acut, dureros al relativității universale (Psalmi moderni, Dialogul morților). Se naște atunci o stare de
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
paseism melancolic și languros, lirica fiind marcată de tensiuni dionisiace convertite într-un expresionism violent și defulate într-un discurs amplu. Poetul a publicat și o carte de versuri pentru copii, Țara rândunelelor (1963), precum și un volum de eseuri, Cultul Zburătorului. Opiniile autorului despre lumea miturilor autohtone (1974), în care sunt examinate și prezentate statuetele din betoane arhaice descoperite la Istrița, în vecinătatea necropolei de la Monteoru (județul Prahova). Eseistul vede în aceste obiecte niște reprezentări ale mitologiei românești, opere de artă
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
lună pe Oceanul Atlantic. Scrisorile esențiale, București, 1966; Zoosophia, București, 1967; Vine iarba, București, 1968; Cavalerul trac, București, 1969; Mai mult ca plânsul. Icoane pe sticlă, București, 1970; Megalitice, București, 1972; Avatara, București, 1972; Poeme, pref. Marin Mincu, București, 1972; Cultul Zburătorului. Opiniile autorului despre lumea miturilor autohtone, București, 1974; Noimele, București, 1976; Dacia Feniks, București, 1978; Proba logosului, pref. C. Stănescu, București, 1979; Cenușile, București, 1980; Elegii politice, București, 1980; Zicere la zicere, București, 1982; Scripturile, București, 1983; Joaca jocului, București
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
Al.[exandru] (20.X.1895, București - 27.II.1990, București), memorialist și editor. Este fiul Zoei (n. Cornescu) și al lui Petre Rosetti Bălănescu, avocat și moșier. Elenei C. Cornescu, bunica sa după mamă, i-a închinat Ion Heliade-Rădulescu poezia Zburătorul. Urmează la București cursurile Liceului „Gh. Lazăr” (1906-1914) și Facultatea de Litere și Filosofie (1914-1916), unde îi are profesori pe Ovid Densusianu, I.-A. Candrea, I. Bianu și D. Onciul. Locotenent în timpul primului război mondial, este rănit la Mărășești și
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
Păgânul și fiicele sale, localizare a poemului Gromoboi al aceluiași poet rus, cu puternice pasaje de descripție în nota fantasticului tenebros, păstrează multe din inflexiunile byroniene ale originalului; Le Sylphe al lui Victor Hugo este tratat în spiritul credințelor autohtone (Zburătorul la zebré). Primul traducător român din Alfred de Vigny este S., care, fără a pierde nota grațioasă a originalului, a dat o versiune reușită pentru Le Bain d’une dame romaine, plasând-o într-un cadru moldovenesc (Scăldătoarea unei cucoane
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
V. Copilu-Cheatră, O lacrimă după înger, „Phoenix”, 1994, 4; Emil Manu, O antologie de poezie românească apărută în Germania, ALA, 1994, 241; Mircea Zaciu, Tabletă pentru cititorul român, L, 1994, 41; Ioan Lazăr, Eugen Simion despre „cazul Christian W. Schenk”, „Zburătorul”, 1995, 4-6; Eva Behring, „Streiflicht”, „Archiv für das Studium der neuren Sprachen und Literaturen”, Berlin - Bielefeld - München, 1995; Traian T. Coșovei, „Semne, grații și simboluri”, ALA, 1996, 306; Virgil Mihaiu, Durerea cuvântului în necuvânt, ST, 1996, 1-2; Emil Manu, Versurile
SCHENK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
povara regnului animal, vrea „subcuvintele”, cele care oficiază „sardanapalice chimii/ dând fiori și muguri adâncurilor vii/ și fructe noi, ascunse gurilor tirane” (Punctul cunoașterii). Găsind „semne” noi la intersecții mute, de cântec, zbor și febră, poetul este un visător, un zburător „de pradă”. Femeia-pisică înflorește ca „ghimpele”, pătimașă, aflată sub unda „duhului străbun”. Se conturează acum câteva teme predilecte. Cântând „subobiectele”, T. zice: „iarba crește din mine”, „nu sunt decât o plantă hrănită ritual”. Este o poezie cu aspirație cosmică, tinzând
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
care elementarul și murmurul armonic al pământului (câmpul scăldat în „zmalțuri” de rouă, truda „arătorului” și aleanul lui spus în cântec, „plăcutele zbierări de turme”, „balsamul” miroaselor) sunt chemate să mărturisească tot supremația erosului. Poema îl anunță pe Heliade din Zburătorul prin momentele ei de pastel însuflețit de acordul „unsunător” al cereștii mișcări: „Toate se deștept, simt, cere/Magnetul însuflețit/ Ce va prin împărechere/Sufletul a fi-nnoit”. V. încearcă și struna liricii de idei. Prieteșugul, Imaginația, Simpatia trădează, chiar din titlu
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
Scrieri literare. Discursuri, postfața edit., București, 2001; Marin Preda, Întâlnirea din pământuri, postfața edit., București, 2001; Arthur Schopenhauer, Aforisme asupra înțelepciunii în viață, tr. Titu Maiorescu, București, 2001; Grigore Alexandrescu, Poezii. Memorial de călătorie, postfața edit., București, 2002; Ion Heliade-Rădulescu, Zburătorul, postfața edit., București, 2002; Perpessicius, Mențiuni critice, postfața edit., București, 2002; Panait Istrati, Opere, I-II, tr. Alexandru Talex, introd. Eugen Simion, București, 2003; Gib I. Mihăescu, La „Grandiflora”, postfața edit., București, 2003. Repere bibliografice: Nae Antonescu, „Începuturile romanului românesc
VARGOLICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290430_a_291759]
-
ZBURĂTORUL, revistă apărută la Galați, bilunar, între 15 iunie și 10 octombrie 1913, cu subtitlul „Literar - artistic - social”. Mai mulți tineri intelectuali gălățeni, între care George Emil Botez (George Botez-Rareș), Pavel Papadopol-Galați (Paul I. Papadopol) și Al. Petrescu, editează, cu dificultățile
ZBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290722_a_292051]
-
ZBURĂTORUL, revistă apărută la Onești, ca lunar, din martie 1990 până în octombrie 1996, editată de asociația omonimă. Redactor-șef: Gheorghe Izbășescu; consiliul consultativ inițial: Sorin Antohi, Liviu Antonesei, Al. Călinescu, Gheorghe Crăciun, Radu Călin Cristea, Marin Mincu, Cristian Simionescu, Radu G.
ZBURATORUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290721_a_292050]
-
românesc), Al. Dobre, Folclorul taberei militare. Motivul lirico-epic „părul meu nu trebe tuns”, Vasile Adăscăliței, Jocul și cântecul de priveghi în județul Vaslui, Maria Bocșe, Vatra de foc în practicile rituale ale vieții în satul românesc din Transilvania, Petru Ursache, Zburător și zmeu, Corneliu Bucur, Condiția modernă a muzeului etnografic ș.a. Se valorifică astfel tezaurul culturii populare nu numai din spațiul transilvănean, ci și de pe întregul teritoriu românesc. V. V. G.
STUDII SI COMUNICARI DE ETNOLOGIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289998_a_291327]
-
care îi sunt proprii, autorul stigmatizează și păgubitoarele, vinovatele convenții. Teatrul lui, vădind și oarecare preocupări de psihologie, este unul cu tendință, nu numai etică, dar și socială - și amândouă, de altminteri, se întrepătrund. O „dramă socială” ambiționează să fie Zburătorul, dar construcția e melodramatică, la fel ca și aceea din Lizi sau din Judecată și osândă. În chestiunile sociale, dramaturgul, urmărit de nebuloase, utopice idealuri „socialiste” (Spre ideal, 1920), rămâne confuz, fiind însuflețit mai mult de simțăminte și elanuri generoase
POLIZU-MICSUNESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288876_a_290205]
-
și de atmosferă. Pe drumul pe care a venit oarecând, într-o „berlină legănată prin lanuri de secară”, Calyopi, bunica, iat-o sosind acum pe viitoarea stăpână. Iubitul nu îi mai recită, seara, precum celeilalte iubitul ei, Le Lac și „«Zburătorul» de-un tânăr Eliad”, ci poeme de Francis Jammes și Balada lunii de Horia Furtună. Câmpia este însă aceeași: „lac întins sub lună”, aceleași sunt clipele de extaz, în care încape iluzia nemuririi, același, poate, și „turnul vechi din sat
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
iubire, specificul expresiei preromantice fiind determinat de spiritualizarea și idealizarea acesteia. P. propune un eros serafic, evanescent. Modelul p. își găsește ilustrarea și în producții ale poeților români de prim-plan, în poezii de Heliade-Rădulescu (O noapte pe ruinele Târgoviștii, Zburătorul), în versurile lui V. Cârlova (Păstorul întristat, Ruinurile Târgoviștii, Înserare), Grigore Alexandrescu (Miezul nopții, Adio. La Târgoviște, Eliza, Așteptarea, Inima mea e tristă, Candela, Cimitirul, Câinele soldatului, Meditație). Motive poetice asemănătoare, uneori chiar identice, vor apărea la simboliști, îndeosebi la
PREROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
fantastice” - Reverberație rupestră (1982), Locuitorii planetei albastre (1988), ultimul pentru copii -, schițează o tentativă de a explora umoristic, înaintea modei intertextualismului, cele mai neașteptate surse livrești și de a experimenta formule narative diverse (Misiune disciplinară, Metropolitană, În adâncuri). Conținutul baladei Zburătorul de Ion Heliade-Rădulescu este dezvoltat într-o mică nuvelă, La izvoarele poeziei, plină de pitoresc, cu personaje din lumea satului. R. a tradus în special din literatura franceză (Alphonse Daudet, Jules Verne) și din cea belgiană (Georges Rodenbach, Hendrik Conscience
RADIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289086_a_290415]
-
a concursului pentru debut al Editurii Dacia, cu volumul Un munte, o zi (1981). Colaborează cu versuri, recenzii, eseuri, proză la „Steaua”, „Tribuna”, „România literară”, „Luceafărul”, „Familia”, „Viața românească”, „Apostrof”, „Contrapunct”, „Contemporanul”, „Haiku” (București), „Albatros” (Constanța), „Dacia literară”, „Interval”, „Poesis”, „Zburătorul” (Onești) ș.a. Cu numai o carte tipărită înainte de 1989, Un munte, o zi, și, în compensație, cu câte o culegere aproape în fiecare an din 1990, P. recuperează etapele amânate editorial ale scrisului său. În strânsă succesiune, volumele Cartea de la
PETEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288769_a_290098]
-
de un anacronic entuziasm romantic și lipsite de spirit critic, care însoțesc o antologie de texte reprezentative, alese tot de el. Seria este deschisă de prezentarea vieții și operei lui I. Heliade-Rădulescu. Sunt selectate poeziile O noapte pe ruinele Târgoviștei, Zburătorul, La Schiller, Margarita, Viața sau Androginul, în timp ce scrierilor în proză ale lui Heliade li se preferă un discurs din 1866 rostit în fața Adunării Constituante. Urmează selecții din scrierile lui D. Bolintineanu, Gr. Alexandrescu, iar în aprilie 1889 se dedică un
NOUA BIBLIOTECA POPULARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288479_a_289808]