1,010 matches
-
ca ale sale. Apoi, după ce-i făceau o plecăciune, își aruncau câte un sac imens sau mai mulți pe câte o sanie trasă de doi sau mai mulți câini, și plecau spre pârtia pe care venise Mitru și curierul. Animalele zburdau prin zăpadă, jucându-se și învârtindu-se pe lângă Moș Crăciun sau pe lângă oamenii-de-zăpadă și curierii liberi, care, și ei la rândul lor se zbenguiau cu bulgări de zăpadă. Curierul cu barbă opri sania și câinii în fața Moșului, la câțiva pași
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
zi a noului an, îmi scriu vârstă pe o coală neînceputa. Cele două cifre îmi rânesc privirea și îmi cutremura ființă...se “sparie” gândul! Da, e momentul să-i spun inimii să bată mai rar și sufletului să nu mai zburde printre căi verzi. Că mâine.... dar până mâine, azi ! Ninge ca-n Danemarca lui Andersen. Mama stă la geam și i se luminează ochii, că ai copiilor. Curg în ei toate ninsorile lumii, trecute, prezente și cele pe care nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
zi a noului an, îmi scriu vârstă pe o coală neînceputa. Cele două cifre îmi rânesc privirea și îmi cutremura ființă...se “sparie” gândul! Da, e momentul să-i spun inimii să bată mai rar și sufletului să nu mai zburde printre căi verzi.Ca mâine.... dar până mâine, azi ! Ninge ca-n Danemarca lui Andersen. Mama stă la geam și i se luminează ochii, că ai copiilor. Curg în ei toate ninsorile lumii, trecute, prezente și cele pe care nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
nai. Duioasa melodie pătrunde-adânc în suflet. Doru-mi de plai natal, începe al său umblet. Cu adieri ușoare m-atinge-n vis, el, Vântul Lacrima usucă ce mi-o stârnise... Gândul. Zăresc pe-aleea mea cu mândri pomi de tei, Fetița de atunci, zburdând printre ei. Părul în codițe, strălucea la soare. L-această amintire... inima-mi tresare. Penița se oprește, ocolește-o pată O lacrimă fierbinte căzuse și de-odată Mi-am regăsit, pe seară, doruri adormite, Pe pagina-ncărcată cu amintiri iubite
PE PAGINA-NCĂRCATĂ CU AMINTIRI IUBITE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364106_a_365435]
-
îmi face atât de ușor orice greu... Ești susurul izvoarelor ce repezi aleargă Si-n goana lor îmi strigă să cânt Că dorul de vatră de țara mea dragă E mai duios cântat în graiul meu sfânt. Ești vântul ce zburdă agale pe case, Prin vie, prin prun sau prin dud, Ce-mi spune că vorbe atât de frumoase În drumul lui nicicand nu se-aud. Ești Patria mea, și cu mândrie cuvântu-ți rostesc! Povești si doine, toate mă fac
LIMBA ROMÂNĂ de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364111_a_365440]
-
peste gânduri Cu fire de viață-n clepsidre perfide Umbre zdrelite-n tablouri silfide Și-o liniște-amară domnind peste grinduri. Cortine de aburi crescute din valuri Falduri dansând, curcubeice unde, O iolă rebelă prin vremuri fecunde Și zei ponosiți care zburdă pe maluri... Răzbat voci din pietre sub tălpi ostenite Și țipete sparte din luturi aride Afrodite lascive mai trec, insipide, Spre ritul sălbatic în haine cernite. Poposește pe țărm, cu visele-scuturi, Un biet pescăruș cocoșat de poveri. Mă privește discret
DESCULŢĂ, CĂLCÂND PESTE URME DE FLUTURI... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364243_a_365572]
-
mi-a spus, cu glasul ei blând, că nu este bine să se gândească un copil la așa ceva și nici să nu mai pronunțe cuvântul „moarte” vreodată. În cimitir, primăvara, văzusem pentru prima oară în viața mea oi și miei zburdând printre morminte, păscând iarba. Găsind în drum excrementele lor, îmi amintesc că am scos din ghiozdan un caiet, am rupt o foaie și am strâns biluțele mici și negre și i le-am dus bucuroasă mamei, strigându-i: „Mama, am
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
atât de indiferenți/ față de cei pe care îi vedem zilnic/ zgribuliți și tulburați/ de mersul rapid al anotimpurilor” (Indiferență). De aceea, poeta lansează un „Manifest pentru viață” împotriva celor care încătușează firea, natura, omul, dorințele, libertatea, adevărul: „Lăsați caii să zburde pe câmpiie-ntinse/ Liber în jocul nebunesc de altă dată,/ Fără poveri și fără lanțuri groase/ să simtă ce-i aceea viață.// Lăsați florile să crească unde e verde/ Și mugurii păstrați înrourați de zori,/ Să nască în soarele viselor crude
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
Autorului Toamna lungă nevoită de ploi fusese gonită de-o vreme primăvăroasă. Ea înstăpânise locul. Până spre Undrea firea o luase razna uimind cu preaplinul ei, ca pe la mijlocul acestei luni mugurii să pleznească pe crengile pomilor, iar prin ogrăzi să zburde dalbi mielușei. Se știe că, pe vremuri, credința era că blana mieilor, apăruți cel mai devreme în Gerar, vestea cât de bun avea să fie anul, după cât de mult ori puțin negru le tărca albul. Acum, căldura nefirească spulberase nădejdea
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
nemișcați, De vânt aspru legănați; Se gândesc că va veni Primăvara într-o zi. Fulgii cad ca și-alteori, Deși, mărunți și foșnitori, Punând vestă codrului Fără voia nimănui; Cad tăcuți din înălțimi, Delicați și anonimi. În peisajul alb, regal, Zburdă în poiană-un cal; Se mai prind în cânt sticleți Și mai vezi crescând nămeți. În fagii bătrâni și groși, Corbii stau ca niște moși, Croncănind nepăsători, Că au mai văzut ninsori... Referință Bibliografică: CORBII / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN
CORBII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367925_a_369254]
-
cântecele/ Scrise de băutori de apă.”/ (Horațiu). Nu, sigur că nu! Apa băută de Marian Stere e apă de busuioc, de iasomie, de mărul vinei, de strugurele iertării, de trandafirul dragostei, de crinul sufletului. De aceea, lira și pana au zburdat pe fibrele sufletești ale sale și au zămislit vers și melodie pe care simfonia și psalmul le proslăvesc. A compus poezie și a glăsuit cântec de fraternitate cu melancolia dar și cu voioșia, amândorura oferindu-li-se ca amvon! Este
MARIAN STERE UN ARTIST ÎNDRĂGIT DE TOŢI ARTIŞTII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368000_a_369329]
-
Mă îmbătam de sălbaticia năvalnica și tinerețea naturii. Ce sclipiri de metal avea soarele! Ce murmur zânatic râul din vale! Ce ochi suavi avea căprioara, prietena-mi! Toate-mi apar în minte acum. Ce căutăm pe poteci neștiute? Câte gânduri zburdau în mintea-mi de copil! Ce bucurii îmi aprindea în suflet să cotrobăi necuprinsul și neștiutul! Le trăiesc toate, sunt vii. Pădurea e departe acum, Pare întunecată și goală, Păsările și-au încetat ciripitul Și nu mai pot patrunde în
NOSTALGIE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368019_a_369348]
-
paznicul livezii Care ma amenință ocărând cu bâtul lui lung cât nasul lui Pinochio când mintea. Făceam din fiecare dimineață primăvară, Zburăm cu păsările, aleargam, trup ușor, fără griji, Făceam coroane de flori furate din grădini și cimitirul din sat, Zburdam pe străzi cu miresmele lor nebune în părul răvășit și tuns băiețește. Mă dădeam în leagănul din caisul împovărat de fructe, Îmi făceam cort să mă ascund de părinți Mâncăm din toate minunățiile pământului, Și zilele treceau în zbor, Fără
COPILARIE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368056_a_369385]
-
bun! Își varsă cerul lacrimi triste-n iarbă și vântul rece, cânt-o doină prin zăvoi, floarea salcâmului se scutură firavă, prietenii împart un ceai și griji, la doi. Când ploaia stă și vântul nu mai bate, sub Soare, licuricii zburdă-n firul ierbii, de pe veranda casei, dulce vers răzbate, caută rima potrivită, prietenii acerbii. Dintr-un pahar mărgele, numără silabe, o metrică perfectă și uite înc’-un vers, vorbesc din amintiri de mândre slabe, cu-o rimă sărutată citită pe
PRIETENIE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368077_a_369406]
-
TRĂIRI TERESTRE, de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1060 din 25 noiembrie 2013. Iertări umane, stări divine ce tind timid spre absolut Un înger alb cu aripi negre se scutură încet de lut Trăiri terestre, vise-nalte, ce zburda căutând lumină La gândul unui minim soare, eu tremur să nu-mi ștric rețină Suspin forat din infinit, un plâns constant, dar fără lacrimi Îmi stau în spate că o umbră și-n față că un ghid de pătimi Dar
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
de genune De n-o să-mi pierd nicicând credință, se va produce o minune ... Citește mai mult Iertări umane, stări divine ce tind timid spre absolutUn înger alb cu aripi negre se scutură încet de lutTrăiri terestre, vise-nalte, ce zburda căutând luminaLa gândul unui minim soare, eu tremur să nu-mi ștric retinaSuspin forat din infinit, un plâns constant, dar fără lacrimiîmi stau în spate că o umbră și-n față că un ghid de patimiDar, de nu-i soare
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
muzica pentru toți. Unde-i, în acest caz, dirijorul ce desenează prin aer viziuni geometrice ale sunetului muzical, unde-i sfinxul negru, solemn, care supune muzica unei instrucții în poziție de drepți, demoniace, abstracte, nonconformiste, spre deosebire de interpretarea celorlalte genuri ce zburdă într-un spațiu mai rarefiat, fără restrânse libertăți și sclavii ale perfecțiunii?! Uneori, Tiberiu Soare dă impresia unei viziuni globale despre muzică, niciund gen veritabil nepresupunând în opinia sa un efort de integrare în operă. Nu vorbește mai neelogios, de
TIBERIU SOARE. NATURA MUZICII, ÎNTREGITĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367698_a_369027]
-
Acasa > Stihuri > Semne > ETAPE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2008 din 30 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Copilul care mai zburdă-n mine zâmbește tandru, cu ochi senini și c-o iubire ce-mi face bine din al meu suflet culege spini. Tânărul vesel, plin de speranțe care sub cnuturi nu a gemut, din sentimente adună gloanțe și răni închide cu
ETAPE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367751_a_369080]
-
un desen al baldachinului ce forma acoperișul carului de supliciu. Ce va urma de acum încolo cu ea? Dac-ar fi știut, și-ar fi luat zilele din chiar noaptea asta. Acum o săptămână, până a fi luată de osmanlâu, zburda prin satul ei, așezat pe coasta unui deal. Flăcăii toți îi făceau curte, dând ocol căsuței sale părintești ce-și afla poarta în dreptul fântânii satului. Acolo îl cunoscuse pe Vasile al Irinucăi, femeie necăjită, rămasă fără cei patru băieți și
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
prinde printre stele / cu mâinile de flori, / și-aș îngenunghia o lume, / o lume plină de erori”. (Speranța) Altruistă până peste poate și cu generozitatea-i bine cunoscută croiește un îndemn adresat tuturor celor care iubesc viața: „Lăsați caii să zburde pe câmpiile-ntinse / Liberi în jocul nebunesc de altă dată, / Fără poveri și fără lanțuri groase / să simtă ce-i aceea viață”. (Manifest pentru viață) Punându-și întrebarea cine suntem, Mariana Gurza conchide că suntem „și umbră și ființă”. În
UNIVERSUL TAINIC ÎNTRE „DUMNEZEU ŞI UMBRĂ” de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368587_a_369916]
-
pâinii din cuptor, cu mirarea iscată de tainele naturii ce minunează privită drept în față și distruge înfruntată piept la piept. Așa ai crescut... iar acestea-s perlele aninate la diadema ce ți-a însemnat-o cântecul pe lumina frunții. Zburdai, te jucai, priveai, ascultai, cântai, te minunai... îți petreceai ziua în satul părintesc, sub ochii mamei și tatii. Serile, pentru toți copiii sunt părțile de ziuă cel mai adânc atrăgătoare în visuri pe care tot restul vieții le reconstituim topiți
MARIA ŞALARU. CÂNTECUL CA O POVESTE (INTERVIU, PARTEA I) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368687_a_370016]
-
nr. 1908 din 22 martie 2016 Toate Articolele Autorului Nu-mi doresc să reîntorc banala iarnă Ce a plecat furiș sfidând întreaga țară Aș vrea în schimb o simplă primăvară Decât iarna cea mizeră, ploioasă și amară. Aș vrea să zburd printre zambile Dalbi ghiocei, iriși, lalele sau narcise Să petrec clipe efemere incredibil de umile Să mă ridic din somnu-mi greu și fără vise. Mi-s în parcul trist și nu mă pot abține Mă preling ușor curtând bătrâna doamnă
AI UITAT CE-AI ASCUNS ÎN ASTĂ IARNĂ ? de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363712_a_365041]
-
vrea să nu mai plouă seara Și ramuri să nu se mai despoaie Și să-și ascundă goliciunea Sub picuri mici și reci de ploaie ... Aș vrea natura-mpodobită Cu cușmă albă de zăpadă Și-as vrea să văd copii cum zburdă Prin curți prin parc și-n plină stradă ... Iar mie mi-aș dori pădurea Cu tihna ei neîntinată Să mă cuprindă, să mă piardă În nea și-n brazi, în lumea-i minunată ... Și-ntr-o cabană părăsită Să-mi
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364650_a_365979]
-
nu mi-am lipit obrazul de al tau iar cu buzele lângă urechiușa ta, acolo unde începe părul tău, locul unde îmi fixez deseori privirea, poate fără să ști. Am slăbit apoi strânsoarea și TU ai zvagnit că o zebra zburdând liberă. Tocmai de aceeia ai început a te bucură mai tare ca să mă pui pe jar mai mult.. și-am început fugi și eu după tine, însă după cum am accelerat dintr-o dată am alunecat și-am căzut. Abia atunci am
DOMNITA IERNII de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364711_a_366040]
-
Impact > Scrieri > DESTINE PARALELE - ROMAN Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1300 din 23 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Îmbrățișarea pădurii Cristian încerca să-și facă o analiză amănunțită a sentimentelor sale care uneori erau contradictorii. Era învățat să zburde dintr-o relație în alta, fără a poposi mai mult în vreuna decât un fluture pe o floare, considerând că este suficient adăugarea unei alte femei pe lunga sa listă cu partenerele de amor. La cei douăzeci și trei de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349460_a_350789]