1,495 matches
-
fi liniște, că totul va reintra în normal. Să știi că te-am urmărit întruna, recunoaște Angelina, gîndindu-se la mișcările Delfinei în fața bancului de lucru, o fi din cauza oboselii, fetița asta nu mai face față, prea stă să bibilească fiecare zdreanță de parcă ar fi fost începătoare, are nevoie de cîteva zile de vacanță, și ce dacă trebuiau onorate comenzi peste comenzi? Cu o mică atenție îți puteai rezolva problema, cîteva zile la munte sau la mare, aer curat, deconectare, și te-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
împușcăturile răzlețe venite de pe acoperișuri, fofilîndu-se în patru labe pe lîngă parapetul care fusese ciuruit între timp de gloanțe de la un capăt la celălalt. După doar cîteva mișcări descoperi că drumul îi era barat de un morman de carne și zdrențe năclăite în sînge. Două cadavre, bărbat și femeie, căzute unul în brațele celuilalt, găurite parcă fiecare exact în aceleași puncte vitale, se încăpățînau și după moarte să rămînă în încleștarea lor fatală. La început, încercă în zadar să îi despartă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-vă la ei cît sînt de speriați, cu un singur bobîrnac i-am putea împrăștia ca pe niște popice, norocul lor că nu ne stau în cale, altfel am fi fost obligați să-i călcăm în picioare ca pe niște zdrențe. Uite dacă tot te interesează așa de tare itinerarul, se îndură cineva din nou să-i satisfacă curiozitatea băgîndu-i o lanternă în ochi, am să ți-o spun și pe asta. Dar promite-mi c-o să-ți ții gura și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
restul o să mă ocup eu. O singură rugăminte am la tine, l-o fi lingușit cu tonul lui mieros, de azi înainte o mașinuță cu șofer o să te aștepte la scară, așa că vezi să nu mă faci de rușine, aruncă zdrențele astea de pe tine și fă-ți rost de niște țoale ca lumea. Uite aici și material de ajuns, i-a pus pe masă un teanc de bancnote, și ăsta e doar începutul, i-a promis, apoi a dat să iasă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sumedenie de cutii de carton, lăzi de lemn, mese, scaune, alte bucăți de mobilier, grilaje metalice, un butoi din tablă de două sute de litri, o saltea cu arcuri, țevi și capace de canal din fontă, saci de cînepă umpluți cu zdrențe și frunze uscate. — Să mă ia mama dracului dacă de data asta n-o să murim cu toții! strigă Dendé sărind pe scaunul șoferului, bîlbîindu-se de frică, începînd să bîjbîie cu palmele pe bord, în torpedoul gol, deasupra casetei volanului, în jurul contactului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în ciornele aruncate la gunoi, să intri în vorbă cu tot felul de martori oculari. — Ar fi trebuit să le tragi cîte un glonț în cap și gata, zice Roja, ce atîta sentimentalisme, cînd ai de-a face cu niște zdrențe ca astea? — Nu m-a ținut, recunoaște Tîrnăcop, frecîndu și palmele de dungile pantalonilor. — Cel puțin acum e limpede că Armata trage încă în populație, zice Roja. — Și n-o să se potolească pînă cînd toate scursorile de teapa lui domnul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
au decis specialiștii. Dar ce-i de făcut? Dacă îți dă voie vecinul să... Mai bine mor. Dușmanul ăsta? Cu răbdare și migală, Vasilică a folosit un soi de cîrtiță cu care trăgea cîte un smoc de cînepă, sau o zdreanță. Este bluza de la treningul tău! țipa la vecin, ținînd trofeul în vîrful unui băț. Pune-ți-o undeva sau înghite-o! răcnea Gheorghe. Procesul deschis mergea greu și duhoarea se transferase în casa lui Dascălu. Faceți o fosă septică, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Bucuroși cei ce dădeau peste o cocioabă pustie la fața locu lui, fiindcă alții se vedeau nevoiți a Înjgheba un adă post din ce găseau. Chiar În toamna aceluiași an, 1712, orașul Ulm era plin de coloniști disperați, Întorși În zdrențe din aventură. De frica vreunei molime, municipalitatea i-a reți nut În la găre de carantină. Abia următoarele operațiuni de coloni zare, mai bine organizate, au izbutit. Șvabii Înșiși spu neau mai tîrziu că prima generație de coloniști a avut
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la ea peste o punte cît tăișul de sabie ce despică aerul de deasupra abisului. Iar lumina aceea Încarnată În femeie te ispitește, o simți că te așteaptă, te iubește. Pe unii lama spadei nu-i taie și, cu tălpile zdrențe, ajung de cealaltă parte. Pe mine Însă, un tactil, care și fulgii de nea Îi Încearcă cu buzele, m-ar tăia numai noua vedere a lamei, darmite atingerea ei. Aș vîsli Înapoi cu toată puterea brațelor, aș trage Îndărăt cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care părăsiseră locul în mare grabă. Resturi de mâncare pusă direct pe masă, bâzâite de cohorte de muște albastre, cârpe murdare mototolite aruncate peste tot, un miros greu alterând fără nici o rușine parfumul delicat de liliac. Descopeream monogramele mamei pe zdrențe sfârtecate din cerșafuri din damasc fin cu care se curățaseră cizme soldățești sau se ștersese funinginea îmbibată cu grăsime de pe plită. Singura cratiță care rămăsese din tot arsenalul de cratițe de cupru din bucătărie, trona în mijlocul mesei de unde păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu revină. Un ciocănit ușor în geam m-a aruncat în picioare în mijlocul încăperii. Ca în transă am deschis ușa și trei umbre șovăielnice s-au strecurat în casă. Aparent nimic nu îi deosebea pe cei trei bărboși îmbrăcați în zdrențe. Numai inima mea l-a simțit, chiar înainte de a-l privi. Simion ! Cine în afară de mine ar fi putut recunoaște în bărbosul scheletic și tăcut pe tânărul sensibil și plin de viață cu care mă iubisem în nopți îmbălsămate cu parfum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bordeiul nostru, continuă Teodora. Un bărbat a cărui vârstă nu o puteai defini, atât era de năpădit de barbă și de eczeme. Picioarele umflate erau protejate doar cu niște obiele legate cu capete de sfori și sârmă, hainele erau niște zdrențe din care degaja un miros oribil. Când am întețit focul și i-am cerut să și le scoată a consimțit fără nici o reticență, iar eu am fost îngrozită în fața rănilor vii care îi acopereau corpul. Văzusem deja destule plăgi, abcese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
îngrozită în fața rănilor vii care îi acopereau corpul. Văzusem deja destule plăgi, abcese, degerături, dar nimic nu se putea compara cu trupul însângerat, purulent și rău mirositor al acestei ființe pe care, în plus, mișunau păduchi. Am aruncat pe foc zdrențele de pe el, l-am curățat îndelung cu infuzie de sunătoare, l-am primenit cu pantaloni și cămașă de femeie. A zăcut la pat mai bine de o săptămână, în care timp l-am doftorit cu remediile pe care le credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și limpezindu-mi bine mințile, m-am apucat cu interes să scriu amănunțit întocmai lucrurile pe care... Brusc, însă, m-am oprit din citit, întrerupt fiind de o cerșetoare sărmană, care se apropiase pe nesimțite de mine. Avea hainele numai zdrențe și o față chinuită. Se vedea limpede 76 Rareș Tiron că era decăzută moral, căci avea în privire acel licăr sfâșietor de tristețe și de suferință, care știe să înmoaie inima omului îndată, iar asta m a mișcat cu tărie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
singure despre toate generațiile de nebuni, ce își găsiseră, de a lungul vremii, confortul și odihna în ele. Peste tot pe jos, el văzu niște rămășițe tocite dintr-un covor - demodat, desigur - din care creșteau ici și colo pâlcuri de zdrențe, desprinse, probabil, din cusătură, și dedesubtul cărora trona un foarte vechi parchet, ce scârțâia la toți pașii făcuți pe el, din toate îmbinările sale. Din șase părți ale sălii se deschideau șase uși, din care porneau tot atâtea coridoare lungi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pădurii către culcușul lor s-au întors numaidecât. Spiritul pădurii, puternic emoționat, cu inima distrusă și sufletul zdrobit s-a așezat în genunchi și a închinat către cer o rugă: -Desfă, Doamne, soarele în fărâme, din care să-mi fac zdrențe, cu care să mă învelesc, în ele să ard, apoi să mă topesc... S-a ridicat în picioare și Magnoliei s-a adresat: -Tu! Ființă muritoare, crudă, și nedreaptă, de ce atât de aspru, mă judeci oare? Cum poți, fără milă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
îndreptat în direcția în care putea ajunge la el acasă și se gândea la cuvintele leprosului: „nume și renume”... Cu gândul la întâmplarea din acea zi, Norocel a ajuns acasă, găsindu-și mama încolăcită de durere în pat sub niște zdrențe; abia își mai ținea respirația. Focul s-a stins și era frig în încăpere. Atunci Norocel a tăiat lemne, a făcut focul și, numai după ce aerul din cocioabă s-a mai dezmorțit, s-a culcat și el. În vis s-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe ulițele comunității să vadă ce se întâmplă. Spre surprinderea lui, ce să găsească? Pustiu în stânga, pustiu în dreapta și a hotărât să meargă la casa Domnului. Când să intre pe poartă, le-a ieșit în față un băiețel îmbrăcat în zdrențe, murdar din cale afară, plin de bube pe față și pe mâini, cerșind: -Dați un ban la băiatu! Fie-vă milă, în numele binelui! -Cum te cheamă, cerșetorule? l-a întrebat iritat primasul. -Mă cheamă cum mă cheamă, dar bunicul meu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ales pentru a-i da curs. (M. Miroiu, 2001, p. 64) Sunt multe cazuri în care libertatea de a alege nu cunoaște oportunități reale, pentru că persoanele sunt fie needucate, fie prea sărace: Este adevărat că a oferi unor oameni în zdrențe, analfabeți, nehrăniți sau slăbiți de boală drepturi politice sau garanții împotriva ingerinței statului în viața lor privată înseamnă a-ți bate joc de ei... Ce este libertatea pentru cei ce nu pot face uz de ea? (I. Berlin, 1996, p.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
prea atent Profesorul atunci; i se păruse că bătrânul încerca să se fudulească, aducând în discuție lucruri peste condiția sa; meșterul părea puțin băut. Regreta că nu reținuse mai mult din cele auzite. Ce legi descoperise Ceasornicarul? Ce mecanism? Din zdrențele alea de cărți aflase. Dar cum deslușișe graiul? Mai mult întrebări; Profesorul de naturale și-a zis să mai aștepte... Mulți și-au dat seama, ca treziți din vis, că nu-l cunoșteau mai deloc pe Ceasornicar. Și doar venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
că Mateiu ar fi trebuit să schimbe scenariul, punând în ficțiune crima proiectată și nedusă la îndeplinire de Pantazi, mai degrabă decât aluzia vagă a acestuia: Ťșdacăț ar fi fost nevoie să făptuiesc ceva mai grav decât să nimicesc o zdreanță de hârtie, ei bine, așa cum mă vezi, nu aș fi pregetat... Nu eram sărac cu duhul!ť. Poate forța catartică a compunerii literare ar fi fost mai eficientă dacă nu simplul gând, ci chiar intenția de-ter-mi-nată a omorului ar fi
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
sau a instrumentului (taxatoare, pocnitoare), generice și obiectualizate (marfă, bucată). O sursă stabilă de metafore insultătoare este cea a „materialelor textile degradate": folosind termeni care în sensul propriu desemnează îmbrăcăminte ruptă, uzată, eventual resturi folosite pentru curățenie: boarfă, buleandră, treanță, zdreanță etc. Unele merită o discuție aparte, așa că voi reveni asupra subiectului.
Imaginea femei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6760_a_8085]
-
sub semnul întrebării; există însă foarte puțini intelectuali care pun lumea intelectuală sub semnul întrebării." (p. 52) Bourdieu are îndrăzneala de a pune lumea intelectuală sub semnul întrebării, suportînd consecințele. Și astfel, ajunge să respingă prestigiul secular al filozofiei, preferînd zdrențele de bastard ale mai recent înființatei discipline a sociologiei. Nostim e că alegerea o face nu fără o vădită tresărire de vanitate, tresărire pe care, abil și aproape stînjenit, o drapează în faldurile modestiei: "Mai există însă, în însuși excesul
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
cu ale sale șase mii de coridoare, ale sale șase mii de ascunzișuri, ale sale șase mii de cotloane, casa, casa, casa, Dumnezeule, înconjurată de pescăruși pe faleză și de vapoarele oceanului, de porți bătute de vânt și perdele în zdrențe, cu firma Hotel Central în semicerc pe fațadă și cei trei agenți ai poliției secrete, mereu în negru, cu brațul ridicat pentru salutul nazist, care-și beau, în micuța sală, orzul de dimineață. Și atunci îmi amintesc de echinocțiurile care
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
neamurile soțului, ieșise din patul nupțial cu o cămașă imaculată, albă ca neaua. Și de aici, bătăile pe viață și pe moarte, ca în "Westernurile" americane. În această "curte" copilul Niculae Gheran, pasionat de fotbal, juca mingea, "un ghemotoc de zdrențe", pe maidan cu toți derbedeii (o spune chiar el), apoi va absolvi câteva clase la Liceul Cantemir, de unde chiulește pe ruptele. La numai vreo 15-16 ani, sedus de utopia comunistă, devine membru înflăcărat al Tineretului Progresist, nelipsit la ședințe și
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]