542 matches
-
și cu care are certe afinități. Totuși, principalul dușman al poemelor sale se dovedește tendința lor centrifugală, refuzul coagulării în întreg, o notație suprinzătoare putând rupe coerența unui text care începe bine: „O mare împrevizibilă mi-atinge mâinile/ norii atârnă zdrențuiți, cheltuială de prisos/ a unei dimineți în care singurătatea cărnii umple/ toate alveolele memoriei. Un perete de iarbă. Vălul lui Hokusai/ îneacă păsările” (Mic accident). Caz fericit, pentru că de obicei se pot fie selecta frânturi de vers, fie se poate
URSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
Ion Pachia Tatomirescu, Constantin M. Popa, Mișcarea literară paradoxistă, „Renașterea bănățeană”, 1992, 717; Lucian Suciu, „Umbra libelulei”, „Arca”, 1993, 7-9; Alexandru Pintescu, „Umbra libelulei”, PSS, 1994, 2; Geo Vasile, Paradoxul sau Autodistrugerea semiotică, „Baricada”, 1994, 29 martie; Cristian Bădiliță, Umbra zdrențuită a libelulei, RL, 1994, 29; Vasile Moldovan, Un paradoxist peregrin prin sufletele poeților, DL, 1996, 2; Ion Mureșan, Secta haiku, TR, 1996, 9; Constantin Cubleșan, „Peregrin prin suflete”, „Curierul Primăriei” (Cluj-Napoca), 1996, 11 noiembrie; George Bădărău, Basho sau Numele haiku
VASILIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290458_a_291787]
-
grupului de evrei din București, convocat într-o școală. Smulși din viața lor obișnuită, copii, tineri și bătrâni sunt trimiși în necunoscut de-a lungul unor drumuri nesfârșite prin sate arse. Ochiul copilului înregistrează cruzimea militarilor germani care decimează coloana zdrențuită, dar și violența unor jandarmi români neomenoși. Oamenii trec prin moarte și foc, iar înjosirile nu cruță pe nimeni. Fetița se maturizează prin suferință, devine infirmieră, salvând vieți, înmagazinând imagini, întâmplări, tragedii, pe care le va evoca peste decenii. Violarea
PALTY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288636_a_289965]
-
ce se forma la botul său masiv, hulă ce semăna cu aceea stîrnită în locul unde se întîlnesc doi curenți contrari. Avea un jet scurt, lent și chinuit, care țîșnea cu un fel de geamăt înăbușit și se spulbera în șuvițe zdrențuite, fiind urmat de niște convulsii ciudate ce păreau să-și găsească o ieșire la cealaltă extremitate a monstrului, cea aflată sub apă, căci în locul acela apa clocotea. Ă Are careva vreun purgativ? întrebă Stubb. Mă tem c-o doare burta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
președinte a zâmbit șiret — Cum vă văd la față, parcă v-ar cam place Dacă-n satul vostru vă mișcați Încet Și-ascultați chiaburii, colectiv nu-ți face. (Ă). Toți din Colectivă poartă haine noi Nu mai vezi opincă, țoală zdrențuită Ne gândim acasă - ni-s copii goi Casele ni-s goale, vita hămesită. (Ă). Am văzut de toate, am văzut minuni Am șezut la masă până către seară Când pe boltă stele răscolesc tăciuni Și alene luna prinde să răsară
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
las să iasă mirosul de praf și mizerie adunat peste noapte și care plutea în aerul stătut, prin colțurile încăperii și între lamelele jaluzelelor. Pe colțul mesei decedase, cu aripile întinse, o molie. Pe pervazul ferestrei, o albină cu aripile zdrențuite se târa pe lemnărie bâzâind vag, de parcă ar fi știut că n-are nici un rost, că tot e terminată, că a îndeplinit prea multe misiuni de zbor și că n-o să mai revină niciodată la stup. Întregul capitol din care
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
zăpada, copacii... Se opri în fața unei case ai cărei pereți erau aproape neatinși, își aminti că era clădirea sovietului. Deasupra ușii, niște piroane încă mai păstrau câteva capete de frânghie decolorată de soare. Iar pe jos, scheletele acoperite de veșminte zdrențuite erau așezate sau culcate, străpunse de tulpini aspre și de frunze, înconjurate de inflorescențe largi și lăptoase, cu aromă de vin cald... Își petrecu noaptea în pătratul acela de trunchiuri de brad înnegrite, care încă mai delimitau, în mijlocul bălăriilor, locul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și abia atunci băgă el de seamă cât era de ostenită. Fără să-i răspundă, înaintă pe prundiș, intră în apă, se afundă, îmbrăcată, și nu se mai mișcă, lăsând ca apa să-i spele trupul, fața, rochia cu mânecile zdrențuite. Pavel vru s-o strige, apoi se răzgândi, zâmbi și se îndreptă spre stâncile care coborau către râu, ceva mai jos. Totul i se păru deodată simplu, prevăzut parcă de o ordine neobișnuită a lucrurilor, pe care avea s-o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nici o notă de ciudă: — Știi, la urma urmelor, trecutul ăsta traficat e, poate, pentru ei, și un mod de a nu se mai gândi la el. Eu bombăn pentru că am văzut în bătălia de la Kursk șenilele tancurilor acoperite de carne zdrențuită, mi-amintesc aversa care s-a abătut seara peste miile alea de tancuri, iar apa fierbea și aburii se ridicau pe oțelul fierbinte... Dar dinozaurii de soiul meu vor dispărea în curând, cât privește noile generații, încearcă numai să le
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
până în capul satului, se strigau unul pe altul. Se ghionteau și se îmbrânceau fără milă, cu gurile căscate și ochii sclipitori. Fete zburlite, cu cozi mari și căpățâni pline de puf, aveau fuste crețe, lungi și înflorate, iar băieții, flanele zdrențuite prin care li se vedea pielea neagră. între ei, fără rușine, se amestecau și câțiva bărbați cu capul gol, la fel de zoioși și rupți. Primenit mereu, alaiul nu-l mai părăsi toată ziua pe Zalomir, altminteri fiindu-i de ajutor : încurcând
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de standurile pentru ziare din cartier. Ochii ei de sătean, care puteau deosebi copacii și tufișurile dintr-o privire, priveau sticloși la indicatoarele de pe drum, la literele romane fără sens, care se Înghesuiau unele În altele, și la reclamele stradale zdrențuite, care Înfățișau fețe cojite de americani, chipuri fără ochi, fără gură sau cu nimic altceva decât un nas. Când recunoscu banda diagonală a liniei Gratiot, se ridică și strigă cu o voce sonoră: ― Firăsăfie! Habar n-avea ce Înseamnă acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu venise încă. Într-unul din centrele de lucru, misionarul aștepta în picioare răbdător ca unul dintre credincioși să-și isprăvească munca. Într-un târziu, se apropie de el un bărbat cu un ștergar înfășurat în jurul capului și cu hainele zdrențuite și pline de așchii. Padre, îl strigă omul. „Așa e, aici nu mai sunt tălmaciul japonezilor, ci păstorul acestei turme amărâte de credincioși”, își spuse misionarul. Padre, vă rog să-mi ascultați spovedania. Stivele de cherestea îi adăposteau de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Misionarul începu să-l povățuiască atunci că fiecare creștin în parte trebuie să fie o mărturie vie a lui Dumnezeu în fața tuturor. Însă omul asculta cuvintele lui privind trist marea. — Liniștește-te! îl încurajă misionarul punându-și mâna pe hainele zdrențuite și pline de așchii ale bărbatului. În curând are să vină și ziua când n-o să mai râdă nimeni de credința ta. Misionarul rosti o rugăciune de dezlegare și se ridică din adăpostul de lemne. Omul îi mulțumi și se îndepărtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Însă misionarul nu-și dădea seama că aceasta nu era o rugăciune, ci un blestem asupra celor care îi răniseră mândria. Padre, îl strigă o voce în întuneric. Misionarul deschise ochii. În pragul colibei sale se ivi o umbră. Hainele zdrențuite ale acestuia îi erau cunoscute. Era omul pe care îl dezlegase de păcat în adăpostul dintre lemne în ziua aceea la prânz. Îl privea stăruitor, la fel de trist ca și atunci. Intră! Misionarul se ridică scuturându-și de pe genunchi cenușa scrisorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
crângul întunecat de bananieri. Printre trunchiurile albicioase, se zăreau petece de cer înăbușitor și dealuri de măslini ce păreau niște pisici încovrigate. După ce ieșiră din crâng, lumina soarelui îi lovi în moalele capului. Din umbra unui măslin zvâcniră câteva siluete zdrențuite. Era o indiancă de fustele căreia se agățau trei copii murdari. Sunt preot, zise Velasco tare. Sunt preot. N-ai de ce să fugi. Femeia și copiii îi întoarseră niște priviri speriate, ca de dobitoace. Înțelegi spaniola? Femeia strigă ceva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Velasco își trecu ușor mâna peste ochii aceea holbați și încremeniți. Chipul trist al indianului îi aminti de cel al japonezului creștin care venise să-i ceară iertarea păcatelor în adăpostul de cherestea din Ogatsu. Chipul acelui japonez cu haine zdrențuite și cu așchii de lemn pe umeri... Vântul bătea peste Veracruz rostogolind smocuri de iarbă uscată ca niște mingi de-a lungul străzilor cenușii și a zidurilor întărite cu mortar ale caselor și vopsind în pământiu apele învolburate ale oceanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
am să mă rog neîncetat de acum înainte... pentru tine și pentru Japonia. Mi-am plecat adânc capul și am părăsit încăperea. Așezat pe scaun, cardinalul se uita lung pe fereastră. Oare la ce se gândea în clipa aceea? Alaiul zdrențuit al japonezilor ieși din castelul pătat de murdărie de porumbei, de furtuni și de ploi de la Santa Severa. Coborau agale prin luncă înconjurându-l ocrotitor pe Nishi care tocmai se ridicase după boală. Mergând în frunte alături de Tanaka și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de la Manila. Călătoria noastră continuă fără peripeții. În fiecare zi mă rog pentru Japonia. Mă rog pentru solii japonezi pe care nu i-am mai văzut de când ne-am luat rămas bun la Luzon. Mă rog pentru omul cu haine zdrențuite. Jumătate din viața mea de până acum am fost legat de țara aceasta stearpă. M-am străduit să sădesc aici via Domnului, dar am dat greș. Totuși acest pământ este pământul meu. Este pământul pe care trebuie să-l cuceresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ea cu un pitic cât o lingură de supă, și cum tocmai în clipa aceea apunea soarele, piticul spuse: "Bună seara!" cu o voce de clopoțel. Mădălina băgă de seamă că noul sosit ședea pe un covor mic, cam vechi, zdrențuit și întrebă: "Covorul fermecat?" Piticul strânse din umeri și Mădălina îl întrebă iar: "Te-ai rătăcit?... Vii de pe tărâmul celălalt?" "Și da și nu", îi răspunse în doi peri piticul. Am auzit din văzduh glasul tău, iar salcia asta mi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
tivul lung din sfoară, douăzeci de carapace pe fiecare fir, Înnodat cu un clopoțel de metal la capăt. Nepoatele lor scoseseră cincizeci și trei de pături și le așezaseră la aer pe rogojini. Femeile căsătorite au adus cele mai bune haine, acum zdrențuite, pentru a le arăta surorilor lor Împletiturile secrete pe care le păstraseră cu grijă. Secretele deveniseră inutile. Bunicile au agățat șalurile cântătoare de brațele copacilor, din moment ce fetele nemăritate nu vor mai fi acolo pentru a le purta și a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ștampilă cu litere mari: ACHITAT. Mai rămânea nedezvăluită prima casetă, cea închisă cu lacăt. Bătrânul se gândi să încerce cele două cheițe din tabacheră și avu noroc, una dintre ele se potrivea. înăuntru găsi surprins o "Planetă de tânăr", veche, zdrențuită și îngălbenită de vreme. Câteva fraze se deslușeau totuși: Ai mintea ageră și ești iute de mână. Vei fi funcționar destoinic sau un meseriaș dibaci. Vei lua o fată cuminte pe care o cheamă Lucreția și nu vei avea necazuri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
desluși atunci și alții, răsfirați ici și colo la lizierele pădurii. Nu erau pe cai, dar aveau toți arme: niște oameni slabi și îndobitociți de o viață în mizerie, cu ochii licărind de foame. Unii dintre ei purtau tunici vechi, zdrențuite, alții erau aproape goi, iar claia de păr răvășită și barba nerasă le dădea o înfățișare și mai sălbatică. Aveau un aer amenințător, dar marcat și de o anumită precauție, fiindcă înaintau prin iarba înaltă cu suspiciunea unei haite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
amulete și se uitau în jur neliniștiți, cercetând lada descoperită, micul spălător cu o găleată de metal lângă el, vreascurile uscate, sacii cu cereale și așternutul - nimic altceva decât o împletitură din trestie, cu o piele de berbec veche și zdrențuită întinsă peste ea; în sfârșit, pe niște etajere lungi și strâmbe de lemn se vedeau, într-o dezordine de necrezut, vase pentru gătit, cutii, amfore și recipiente din sticlă de toate mărimile și pline cu lichide suspecte, plante puse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru o noapte îi fusese adăpost. O cămăruță nu mai mare de cinci pași, cu o singură fereastră închisă cu gratii ruginite și cu un canat de lemn dezmembrat, mobilierul ce consta doar într-un singur pat jos, cu salteaua zdrențuită, cu o masă de campanie, două scăunele și o ladă. Nimic pentru încălzit decât un căzănel pe cărbuni, stins acum, pe un suport jos din bronz, pe trei picioare. Pentru a evita confruntarea cu ploșnițele cuibărite în saltea, o lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Ambianus întinde brațul ca să-i oprească. — Așteptați! porunci. Nu sunt hunii! Câțiva războinici burgunzi apăruseră, pe jos, în fața sihăstriei. în urma lor, urcând pe drum, veneau alții, dintre care unii pe cai. Erau murdari și sfârșiți, cu hainele sfâșiate, cu armurile zdrențuite și îmbibate de praf și sânge; câțiva erau răniți și se târau, agățându-se de tovarășii lor. Cu solicitudine, Ambianus deschise din nou porțile și, puțin după aceea, primii războinici intrară în curte, făcându-și loc prin mulțimea fugarilor, aruncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]