340 matches
-
duse jos, În subsolul casei de pe Hurlbut și se apucă de treabă. Dădu jos cârnații condimentați ai Desdemonei de pe țevile de Încălzire. Curăță cu mătura pânzele de păianjen și puse un covor peste podeaua de pământ. Aduse jos pielea de zebră a lui Jimmy Zizmo și o prinse pe perete. În fața chiuvetei construi un băruleț din deșeuri de cherestea și Îl acoperi cu plăci de gresie desperecheate: arabescuri În alb și albastru, table de șah napolitane, dragoni roșii heraldici și ceramică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
barului strălucea vitraliul de sticle cu băutură: albastru de la ginul englezesc, roșul adânc al vinurilor Claret și Madeira, maroniul roșcat al whisky-ului scoțian și al bourbonului. O lampă suspendată se rotea pe lanțul ei, aruncând picățele pe pielea de zebră și făcându-i pe clienți să se simtă și mai beți decât erau. Din când În când, câte unul se ridica de pe scaun și Începea să se schimonosească și să pocnească din degete În sunetul muzicii ciudate, În vreme ce Însoțitorii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Americane din Detroit, Julius Stroh a scos cepul unui butoi poleit, cu bere Stroh din Boemia. Președintele Roosevelt a fost fotografiat sorbind un cocteil la Casa Albă. Iar pe strada Hurlbut, bunicul meu, Lefty Stephanides, a dat jos pielea de zebră, a demontat bodega din subsol și a ieșit din nou În atmosfera de afară. Cu banii pe care Îi pusese deoparte din pozele erotice, a plătit un avans pentru o clădire din strada Pingree, care dădea În West Grand Boulevard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am văzut primele manechine dezbrăcate dansând un tango ucigaș. Și mare era Carne Calitatea Întâi, Pește Proaspăt de la Hagermoser și Frizeria Artă și Precizie. Pe colț era localul nostru, o clădire Îngustă, cu un singur nivel, cu un cap de zebră din lemn suspendat deasupra trotuarului. Noaptea neoanele roșii care clipeau Îi scoteau În evidență botul, gâtul și urechile. Clientela era formată În mare parte din muncitori de la uzina de automobile. Veneau destul de des Înainte să intre În tură. Lefty deschidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ăsta nu-i un loc În care să poți Începe ceva, spuse el. Avea dreptate. În ciuda activității asidue a bunicului meu de umplere a paharelor și de ștergere a tejghelei, barul de pe strada Pingree Își pierduse strălucirea. Vechea piele de zebră, pe care Încă o mai avea pe perete, se uscase și crăpase. Fumul de țigară Înnegrise romburile tavanului de tablă. De-a lungul anilor, Casa Zebrei absorbise emanațiile clienților permanenți din industria auto. Locul mirosea de la berea și loțiunile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
foștilor militari, a făcut din bar o tejghea de bufet și și-a instalat o bucătărioară. Muncitorii au pus banchete roșii de vinilin, cu mese Între ele, pe peretele Îndepărtat și au retapițat scaunele vechi de la bar cu pielea de zebră a lui Zizmo. Într-o dimineață, o firmă de transport la domiciliu a adus un tonomat. Și, În timp ce În jur bocăneau ciocane și rumegușul sărea peste tot, Milton se familiariza cu actele și contractele pe care Lefty le ținea aruncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
minte, Eleni, muncești În primul rând pentru bacșișuri, spuse Milton pe un ton mobilizator. Așa că zâmbește. ― Cui? Întrebă Eleni. În ciuda garoafelor roșii din vaze, care Împodobeau fiecare masă, În ciuda meniurilor, a cutiilor de chibrituri și a șervețelelor cu dungi de zebră, Casa Zebrei Însăși era pustie. ― Bine că ești tu deșteaptă, spuse Milton, zâmbind. Cicălelile lui Eleni nu-l deranjau. Se gândise el la toate. Descoperise o cerere și o satisfăcuse. Ca să nu pierdem timpul, vă ofer acum o mostră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
luat oare vitraliul, pe care Milton Însuși Îl luase din altă parte? Ar fi fost interesați de fotografia cu Ty Cobb, care-și arăta colții, alunecând cu crampoanele Înainte În baza a doua? Poate că ar fi smuls pielea de zebră de pe scaunele de la bar. Le plăcea orice lucru african, nu? Nu era asta ultima modă? Sau vechea modă, care revenise? La naiba, n-aveau decât să ia pieile alea blestemate de zebră! Le-ar pune chiar el În fața magazinului, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
doua? Poate că ar fi smuls pielea de zebră de pe scaunele de la bar. Le plăcea orice lucru african, nu? Nu era asta ultima modă? Sau vechea modă, care revenise? La naiba, n-aveau decât să ia pieile alea blestemate de zebră! Le-ar pune chiar el În fața magazinului, În semn de pace. Dar acum Milton auzi ceva. Clanța de la ușă, parcă. Ascultă. În ultimele câteva ore auzise tot felul de lucruri. Și ochii Îi jucaseră feste. Se ghemui În spatele tejghelei, mijind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scările ieșirii de incendiu. Imediat după aceea, o altă lumină se aprinde pe cealaltă parte a străzii. Milton ridică privirea și-l vede pe Morrison În sufragerie, aprinzându-și o țigară. Aprinzându-și un Parliament cu chibriturile cu dungi de zebră. ― Nu! strigă Milton. Nu!... Și Morrison, dacă aude ceva, se gândește că nu-i decât o altă alocuțiune Împotriva fumatului, dar, hai să fim sinceri, n-aude. Așa că-și aprinde țigara și, două secunde mai târziu, un glonte Îi pătrunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
localuri sunt În flăcări. Lăsând tancurile să se Îndepărteze, o iau pe o alee și mă opresc În spatele unui copac. Mă dau jos de pe bicicletă și arunc o privire pe cealaltă parte a străzii, spre bufet. Firma cu cap de zebră e Încă intactă. Restaurantul nu arde. În acel moment, totuși, silueta care se apropia de Casa Zebrei intră În câmpul meu vizual. De la treizeci de metri, Îl văd cum ridică o sticlă pe care o ține În mână. Dă foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
făcu suma. Totalul, 500.000 de dolari, Îl făcu orb la orice altceva. Jumătate de milion de parai! Milton aruncă În jur o privire sălbatică, Însetată. Reclama la sandvișuri prăjite era În flăcări. Scaunele de bar acoperite cu piele de zebră erau ca un șir de torțe. Și, Înnebunit, se Întoarse și se grăbi afară, la Oldsmobile... Unde mă Întâlni pe mine. ― Callie! Ce naiba cauți aici? ― Am venit să te ajut. ― Ți-ai pierdut mințile? țipă Milton. Dar, În ciuda supărării din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
strecurat În... Dar asta nu Înseamnă că... Ridică privirea. Mă gîndesc aproape În permanență la tine. Ăsta-i adevărul, mă gîndesc mereu la tine. Lumina de la semafor se aprinde, spunîndu-ne că putem traversa. Acum e momentul să pornesc vijelioasă pe zebră, și el să fugă În urma mea, dar nici unul dintre noi nu face nici o mișcare. Vreau să pornesc vijelioasă, dar cumva corpul nu vrea deloc să mă asculte. Cumva, corpul meu vrea să audă mai mult. — Emma, știi cum lucram, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tînără e iubita mea și face să-mi crească acțiunile, dar dintr-odată se Întristă fiindcă În fața lui, la altă masă, Juan Lucas e fără Îndoială mai bine conservat, am tot atîția ani cîte dungi are costumul meu, sînt o zebră bătrînă, dar băieții băgară de seamă Întristarea bruscă a tatălui lor, se uitară la șeful de sala și se repeziră cu toții, Într-un singur glas: ești din ce În ce mai tânăr, tată, ridicară tonul și băiatul cel mic, cel care urma să lucreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gelozia față de acest poet, deschizând discuția despre morfologia culturii și importanța practicilor primitive în înțelegerea civilizației moderne. Star descrie un apartament în Mayfair, pe care l-a decorat ca pe un wigwam african, cu bambus și ascunzători din piele de zebră. Prezintă importanța eredității în formarea caracterului național, apoi se întreabă cu glas tare dacă Expoziția Imperială ar putea fi un prilej bun ca să studieze subiectul în continuare. În ce zi se duce? Ea se încruntă și spune că nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îndrăgostiți, artiști săraci. Și o tânără angajată a unui magazin de articole pentru magicieni amatori care intra acum pe ușa cafenelei. - Bună, spuse femeia cu părul cafeniu-roșcat tuns scurt, lăsându-și pe un scaun poșeta confecționată din piele falsă de zebră. Își comadă apoi o cafea mare cu mult zahăr și se așeză la bar lângă Sachs. Nu întâmplător polițista întrebase de o cafenea; asistenta făcuse un semn conspirativ când Balzac nu fusese atent. Se părea că ar avea mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Mulțumim. Deși ar fi trebuit ca măcar unul din noi să se gândească și la asta mai devreme. Rhyme o urmări cum își trage poșeta pe umăr. O poșetă urâta după părerea lui, imitând fără prea mare succes pielea de zebră. Va scăpa de el, va fugi înapoi în lumea normalității, luând cu ea acea privire și acel zâmbet. E în regulă, Kara. Stai liniștită. Spune-i schilodului ce știi și apoi poți pleca. Ea se opri subit și privi către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
le-am arătat acum câteva zile. - Domnule, vă rog. Iritat, bărbatul își băgă mâna în buzunarul de la șold și își scoase portofelul. Numai că nu era portofelul lui. Se uita cu ochii măriți la un portofel uzat, ca piele de zebră. - Stați puțin, eu... Eu nu știu ce e cu ăsta. - Nu este al dumneavoastră? întrebă polițista. - Nu, spuse tulburat. Începu să își pipăie toate buzunarele. Nu știu... - Vedeți, exact de asta mă temeam, spuse polițista. Îmi pare rău, domnule. Sunteți arestat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mp unde a fost filmat, dar și prin găselnițe simpatice care apasă pedala bună pentru a trezi copilul din fiecare. O ușă care se deschide tot în altă parte în funcție de cum rotești un volan, animale de pluș care mișcă, o zebră adevărată, lemuri adevărați, pe lângă faptul că mii de animale și de jucării stau claie peste grămadă în magazin (peste 10.000 mai exact, cumpărate până și din Europaă. Zach Helm potrivește foarte bine resorturile actorilor Magicul funcționează cât mai aproape de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
pași, s-o iau În sus pe scări, să sun la ușa din stînga de la etajul al doilea... Dar nu puteam... Dacă perdelele se schimbaseră radical, probabil că și persoana care m-ar fi Întîmpinat se transformase din lămîie În zebră. Oare perdeaua aceasta dungată nu devenise un steag, un semnal al Întoarcerii soțului ? Exista o posibilitate de una la mie ca, citind ediția de seară a ziarului, EL să fi aflat despre fratele ei... și să se fi Întors... Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
după numele mic, În special bijutierii. Zeliha avea o adevărată slăbiciune pentru accesoriile strălucitoare de toate felurile. Agrafe de păr din cristal, broșe cu strasuri, cercei strălucitori, nasturi de sidef, eșarfe În dungi albe și negre ca niște piei de zebră, genți de satin, șaluri de șifon, pompoane de argint și pantofi, Întotdeauna cu tocuri Înalte. Nu trecuse În nici o zi pe lângă bazarul ăla fără să intre În cel puțin câteva magazine, să se târguiască cu vânzătorii și să sfârșească prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
încasez cu pasivitate. închideam ochii, mă așezam pe un fotoliu și așteptam să treacă furtuna. Domnișoara ri era de fapt plină de ticuri și de manii. nu lua niciodată metroul (întrucît, spunea ea, preferă „suprafața”), nu traversa niciodată străzile pe zebră („este cel mai periculos loc pe unde se poate trece”), nu se așeza niciodată în cafenele cu fața spre stradă („nu vreau să fiu văzută de ingrați”). Și refuza categoric să-mi viziteze micuța grădină de legume întrucît se temea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
prin vid, plină de o stranie bunătate: — Ia uitați-vă la Amory! Bietului Amory i s-a făcut rău... Ți se Învârte capul? — Priviți-l pe omul ăla! a strigat Amory, indicând cu degetul divanul din colț. — Vrei să zici zebra aia stacojie?! a țipat cu umor Axia. Iuhuu! Amory e urmărit de o zebră stacojie! Sloane a râs dogit: — Te-a dat gata zebra, Amory? S-a făcut liniște... Bărbatul se uita Întrebător la Amory. Pe urmă voci omenești i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
i s-a făcut rău... Ți se Învârte capul? — Priviți-l pe omul ăla! a strigat Amory, indicând cu degetul divanul din colț. — Vrei să zici zebra aia stacojie?! a țipat cu umor Axia. Iuhuu! Amory e urmărit de o zebră stacojie! Sloane a râs dogit: — Te-a dat gata zebra, Amory? S-a făcut liniște... Bărbatul se uita Întrebător la Amory. Pe urmă voci omenești i-au parvenit, slab, la ureche. — Crezusem că n-ai băut, a remarcat sardonic Axia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-l pe omul ăla! a strigat Amory, indicând cu degetul divanul din colț. — Vrei să zici zebra aia stacojie?! a țipat cu umor Axia. Iuhuu! Amory e urmărit de o zebră stacojie! Sloane a râs dogit: — Te-a dat gata zebra, Amory? S-a făcut liniște... Bărbatul se uita Întrebător la Amory. Pe urmă voci omenești i-au parvenit, slab, la ureche. — Crezusem că n-ai băut, a remarcat sardonic Axia, dar i-a făcut bine să-i audă glasul. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]