374 matches
-
aceste întrebări, cum alungi o muscă nesuferită, și ajungeam la gesturi caraghioase. Când Filip a întredeschis într-o dimineață ușa, am scos limba la el. Apoi m-am pomenit vorbind singur cu o furie rece: "Nu, puișorilor, nu vă mai zgâiți la mine. Încă n-am poftă să crăp. Mai bine trăiesc și vă pun eu cu botul pe labe. Aveți răbdare numai." Ca să mă calmez, mă ridicam din pat, mă duceam la fereastră, o deschideam larg, priveam zborul și vânătoarea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
m-aprecează! Tiii! Poate-m dă și vro reco’pensă. Jones îndreptă niște fum spre capul bronzat al domnului Watson. Javra aia de Lee avea niște poze d-alea la ea-n casetă. Cân’ le-a văzut, agentu’ Mancuso s-a zgâit la ele de era cât p-aci să-i cadă ochii jos pe podea. „Ăăău! Tiii! Maică!“ z’cea el. „Acu’ să vez’ c-avansez.“ Mi-am zis în mine că poate unii avansază, alții ajung iar vagabonți. Alții n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lovindu-se de pereții înguști. Tocmai pornise spre ușa din față, când se auziră trei lovituri puternice în jaluzele. Se întorsese domnul Levy? Valva lui transmise un semnal de disperare care se comunică mâinilor. Scărpinându-și erupția de pe piele, se zgâi printre jaluzele, așteptându-se să vadă câteva brute hirsute de la spital. Afară, pe verandă, stătea Myrna, îmbrăcată într-o scurtă lălâie de catifea reiată, de un măsliniu șters. Părul ei negru era împletit într-o coadă care se încolăcea sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Își făcuse punctul de comandă cu o zi Înainte, luând pe drum un pahar de plastic cu cafea. Clădirea Începea să freamăte, pe măsură ce matinalii soseau la serviciu. Închizând ușa după el, Logan se lăsă pe scaunul din spatele biroului și se zgâi la harta prinsă de perete, fără să vadă străzile și râurile. Duncan Nicholson. Uitase complet că-l lăsase să stea În celulă și să transpire. Își sprijini fruntea de teancul de declarații. — Tâmpit, zise el În teancul de hârtii, tâmpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu fusese prea Încântat. Prin urmare, Hoitarul plecase către o casă sigură, undeva În Summerhill. — Ce părere aveți? Întrebă Logan, privind cum o altă echipă de filmare se alătură mulțimii. Era aproape ora unsprezece, dar continuau să vină. Insch se zgâia la presa adunată. — Sunt În rahat, asta e părerea mea. Mai Întâi, porcăria aia de pantomimă, apoi Cleaver scapă ca prin urechile acului cu doisprezece ani de abuzare sistematică a copiilor, și acum Hoitarul e liber pe străzi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care ședea de unul singur, puțin spre colțul unei mese, și urmărea atent grupul lor. Întâlnind ochii lui Amory, insul a zâmbit ușor. Amory s-a Întors către Fred, care tocmai se așeza: — Cine-i prostul ăla livid care se zgâiește la noi? s-a plâns el indignat. — Unde-i? a strigat Sloane. Punem să-l dea afară! S-a ridicat În picioare, clătinându-se puternic și ținându-se strâns de scaun. — Unde-i? Brusc, Axia și Phoebe s-au aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu măsline, care s-a făcut țăndări pe podea. — Ce ghinion! a murmurat el. Să bem ceva. Wilson, dând dovadă de o diplomație greoaie, a Întins mâna și l-a bătut pe spate. Ai băut destul, bătrâne. Amory s-a zgâit la el prostește până când Wilson s-a săturat să mai fie scrutat. — Destul pe dracu’ a zis În cele din urmă Amory. Azi n-am băut nimic. Fața lui Wilson exprima neîncrederea. — Bei ceva sau nu? a strigat nepoliticos Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
montase lângă raftul cu dosare. Sângele în alb-negru era țipător și nenatural. Erau fotografii pe care nu le va putea arăta nimănui chiar dacă ar fi rezolvat tot cazul. Gândul că îi aparțineau exclusiv lui era liniștitor. Petrecu ore întregi doar zgâindu-se la ele și distingând forme înăuntrul formelor. Scurgerile deveniră stranii apendice corporale, iar jeturile de sânge - cuțite care le retezau. Conexiunile vizuale deveniră atât de ilogice, încât se văzu nevoit să se întoarcă la textele de școală: exemple de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sau despre vreun tip de vreo treizeci de ani, cu arsuri pe față? — Nu. — Avea vreunul dintre ei vreo pasiune pentru animale? Nu, doar pentru alți tipi. Danny zise: — Cară-te de-aici! Apoi se cără el, iar puștiul se zgâi în urma lui. Întinderea de asfalt negru era acum goală. Se lăsa înserarea. Danny se îndreptă spre poarta principală. O voce venită dinspre ghereta paznicului îl opri. Ia zi, detectivule, n-ai un minut liber? Danny se întoarse. Un tip chel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-și pumnul în ultima fracțiune se secundă. — Povestește-mi despre Loftis, ce naiba! Ajută-mă să plec dracului de-aici! Sticla lovită de sticlă produse un clinchet, după care se auzi o respirație grăbită și urmară clipe de tăcere. Buzz se zgâia la perete. Hartshorn vorbi cu o voce spartă, moartă: — Reynolds și cu mine am avut doar... o chestie de moment. Ne-am întâlnit la o petrecere organizată de un belgian, un regizor de film. Tipul era foarte au courant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
smulși din orbite, cu intestinele mușcate. Vorbim despre șantaj, spargeri, jazz și tipi cu fețe arse, iar dumneata crezi că mă poți jigni numindu-mă naiv? Crezi că... Danny se opri când văzu falca lui Gordean încleștându-se. Omul se zgâia la podea. Danny se întrebă dacă atinsese cumva vreun punct sensibil sau pur și simplu îi provocase repulsie. — Care-i problema? Spuneți-mi. Gordean își ridică privirea. — Îmi pare rău. Am un nivel de toleranță extrem de redus față de tinerii polițiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și mai înspăimântătoare, punctată de scâncetele unei voci de soprană. Fetele se uitară la Mal. El luă altă revistă și încercă să citească. Se auziră hohotele de râs ale lui Dudley, chiar mai înfricoșătoare decât răgetele de dinainte. Studentele se zgâiau acum la el. Mal lăsă Weekly Sportsman și urcă sus, ca să vadă ce se întâmplă. Holul era îngust și pe el se înșirau mai multe uși înguste din lemn. Mal urmări acel Ha, ha, ha! până la o ușă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în mod oficial și vei primi imunitate din partea acuzării, un lucru pe care nu i l-am oferit niciodată lui Loftis. Ce spunea locotenentul Smith despre tulburările sindicale e adevărat. Acum ori niciodată. Iar acum noi suntem aici. Rolff se zgâi la el. — Vă recunoașteți oportunismul cu atâta seninătate, încât dobândiți o credibilitate sinistră. Se auzi ha-ha-ul lui Dudley. — Există o diferență între taberele noastre: noi avem dreptate, voi n-aveți. Acum să ne întoarcem la Reynolds Loftis. I-a portretizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și cu Niles să studiați dosarele secțiilor de poliție din cartierele mexicane și să verificați toate incidentele raportate mai demult, cam prin anii ’42-’43, când cu revoltele zoot și Sleepy Lagoon, pe vremea când mexicanii erau bumbăciți. Breuning se zgâi la Danny. Niles gemu și murmură: — Instinctul meu... Danny spuse: — Sergent, dacă ai de făcut comentarii, adresează-mi-le mie! Niles zâmbi. — În regulă. Unu: nu-mi plac cei din Departamentul Șerifului din Los Angeles și nici bunul lor amic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
parte un șir de polițiști în uniformă și smulse obscenitatea agățată acolo. Apoi se răsuci pe călcâie, întorcându-se spre un contingent de polițiști inamici, și rupse caricatura în bucățele. Polițiștii de la LAPD stăteau încordați, priveau în gol sau se zgâiau pur și simplu la el. Gene Niles își făcu loc printre ei, înfruntându-l pe Danny. Îi spuse: Am vorbit cu un tip pe nume Leo Bordoni. Nu prea voia să cânte, dar mi-am dat seama că fusese interogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sala de sport, ademenindu-l cu un borcan de șnaps, și îl duce în vestiarul băieților. Acolo fata încearcă să-i desfacă nasturii de la cămașă, lingându-l pe piept și mușcându-l de păr. El se străduiește să se entuziasmeze, zgâindu-se la corpul lui din oglindă, dar continuă să se gândească la Tim. Asta-l face să se simtă mai bine, dar îl și doare, iar în final nu e deloc bine în ambele ipostaze. Îi spune lui Susan că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai ești acolo? Ești acolo, puștiule? Reuși să-și ducă receptorul la bărbie. — Da. Aici sunt. Știi ceva și nu-mi spui? — Da... nu... Pula mea, nu știu... Liniștea se așternu pe fir preț de câteva minute lungi; Danny se zgâia la fotografiile cu wolverine. Meeks întrebă: — Detective, vrei să zici că Loftis e suspect pentru crimele tale? Danny îngăimă: — Hai să zicem că poate. Poate foarte serios. Se potrivește cu descrierea asasinului și se... potrivește. Buzz Meeks exclamă: — Sfinte Sisoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-mi totul încet și calm. Știai că Hartshorn s-a sinucis, nu? Duarte zise: — Poate că s-a sinucis. Tu să-mi spui dacă-i așa. Nu, spune-mi tu, pentru că eu nu știu. Și trebuie să știu. Duarte se zgâi la Danny printre gene, ca și cum nu știa sigur ce să creadă. — Charlie era avocat și maricón, dar nu era fățarnic. A lucrat la cazul Sleepy Lagoon, a făcut rapoarte și multe altele. Totul pe gratis. Știu asta. — Okay. Uite ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
seamănă binișor”. Luă o lupă de pe biroul unei secretare și urmări fotografiile, în căutarea altor apariții ale lui Coleman. După trei cadre dădu peste o fotografie de aproape al băiatului, împreună cu un bărbat și o femeie. Apropie lupa și se zgâi cât putu de tare. Nici un fel de arsuri, de nici un fel. Nici o ciupitură, nici o decolorare a pielii, nici o denivelare a pielii, ce ar fi putut sugera o grefă. Două fotografii mai încolo și un rând mai jos. 10 noiembrie 1943
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Nishi? Samuraiul se ridică și își încrucișă picioarele. Deși aveau același rang, se arăta respectuos față de Tanaka, fiindcă acesta era mai în vârstă. — Pe ploaia asta Nishi, încă se mai plimbă prin oraș. Eu m-am săturat să se tot zgâiască lumea la noi și m-am întors, zise Tanaka dezgustat. În tot acest timp își trăsese sabia de la șold, iar acum îi ștergea teaca umedă de piele cu o cârpă. Li se întâmplase și în Nueva España ca lumea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu un strat de wolfram, într-o latură avea o umflătură în formă de cioc. Partea ei strict funcțională era montată pe un suport, sprijinit el însuși pe patru roți de cauciuc. În jurul lui Grosvenor, oamenii încetaseră lucrul și se zgâiau, livizi, la monstruoasa mașina. Unul dintre ei se întoarse brusc spre Grosvenor și-i spuse, furios: - Dumneata ești de vină, Grosvenor. Tare-aș vrea să-ți mut fălcile, înainte de-a fi iradiat de unul din proiectilele astea! - Păi, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
deși continuă să bombăne: - Ce prostie! Nu se putea găsi o metodă mai bună decât folosirea unor oameni ca momeli? - Ba da, ar mai fi o cale, zise Grosvenor. - Care anume? - Să ne sinucidem! răspunse Grosvenor, foarte serios. Omul se zgâi la el, apoi se depărtă, bodogănind ceva despre cei puși pe glume idioate. Grosvenor se întoarse, zâmbind, către ceilalți oameni, și-și dădu numaidecât seama că le pierise cheful de a lucra. Atmosfera era încărcată. Toți erau "cu capsa pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cu toate acestea semnele de tipar i s-au părut Învechite, ca și, fără Îndoială, stilul articolelor, naiv și liber. Paginile erau sfărâmicioase, Îngălbenite și pătate de umezeală, iar cele câteva imagini erau la fel de Încețoșate ca picturile impresioniste. Se tot zgâia la ele În lumina chioară. Poate că avea nevoie de ochelari. De câte ori dădea de un articol despre repatrierea unor cetățeni olandezi se oprea, căuta nume și chipuri. N-avea idee ce nume sau ce chipuri căuta, dar era Încredințată că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
despre mine Îi admir foarte mult pe oamenii cu blog. Sunt ca nudiștii de la mare. Corpurile lor emoționale, imperfecte, cărnoase, schiloade, ciumpăvite, noduroase, poate, îi preocupă prea puțin, sau prea mult, ca să nu le dezbrace de haina anoni matului. Mă zgâiesc și eu la ele. Unele sunt ca fotografiile cu orori, cu mutilați și avortoni. Altele au acea perfecțiune de sitcom cu hăhăieli și zâmbete deformate gen reclamă la pastă de dinți. Trec peste ele, ca peste fotografiile retușate. Mă regăsesc
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
David? — Da? — Vrei să ieșim puțin? Pescuitul tricoului de pe calorifer. Găsitul șosetei lipsă. Primii ochi dați peste cap („Tu nu fumezi?“ „Nu. Nu-mi plac cearceafurile îmbâcsite.“). Pasărea din colivie. Cheia de pe frigider. Colanții ei gri. Mașina din spatele blocului. Vecina zgâită pe geam. — Trebuie să oprim să punem benzină. 70, 80, 100 la oră. — Unde mergem? Nu știu. Unde mergem? Nu știiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiu! Colțul de pădurice anostă. Râsul ei plin, de copil. Un ghiile tăiate scurt. — Vedeți că nu aveți voie să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]