767 matches
-
cu spatele, după ce și-a făcut datoria. Îl vezi în piața de pește, unde e atât de ocupat, de simți că-l încurci, că îi stai în picioare. Femeia ce deretică la hotel nu-și întrerupe munca nici când se zgâlțâie candelabrele de cutremur. Ea e prea ocupată să bage de seamă sau să se lase întreruptă. Curățenia este obsesivă la japonezi. Ei nu fac lux, dar curățenia e sfântă, acolo nimic nu se compromite. Sunt perfecționiști din acest punct de
MILENA MUNTEANU – AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) () [Corola-blog/BlogPost/339443_a_340772]
-
pe farse, e momentul comic de vârf. Toate acestea apar ca precursoare ale finalului, Grand Finale, în stil Hollywood clasic. Coregrafia, scenografia, muzica, versurile, pe tema iadului mitologic și iadului lumii contemporane, prin care rătăcește un Orfeu buimac și dezamăgit, zgâlțâit de obsesia cutremurului, a bulinei roșii, agățat de iubire ca ultimă speranță, fac un spectacol demn de istoria mare a filmului românesc. Doar niște împrumuturi din All that Jazz, al lui Bob Fosse, nu foarte bine ghilimetate, ar putea să
Cutremure de suprafață () [Corola-blog/BlogPost/339212_a_340541]
-
neagră și urâtă, fără lună, fără stele, cu vânt și ploaie izbită în ferestre, cu crengi ude care băteau în geam parcă implorând să le primești înăuntru ... nu puteam dormi. Aveam parcă o agitație nelamurită și... vântul și ploaia-mi zgâlțâiau fereastra. Cred că era ora 2 din noapte. Am auzit parcă ceva la ușă. Am crezut că e ploaia sau vântul care se înverșunau din ce în ce mai tare. Era ceva ca un râcâit... și-am aprins lumina. Am deschis un pic ușa
LINDA (SERENADĂ TÂRZIE PENTRU SUFLETE PIERDUTE ÎN NEANT) de FLORIN MARINESCU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342300_a_343629]
-
să plângă: - Meg acasă la mine, aici nu este acasă, mă duc la mama... - Acum e noapte, mâine o sun pe mama și vine să te ia... A mai plâns puțin și a adormit. La ora trei noaptea Anastasia mă zgâlțâie cu putere: - Titina, a venit gonoiul...! Girofarul mașinii de gunoi lumină puternic fereastră. Eu muream de somn iar Anastasia privea cu încântare luminile ce pătrundeau prin fereastră... Apoi s-a mai foit puțin și a adormit. Pe mine somnul m-
O NOAPTE PALPITANTĂ, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342409_a_343738]
-
neagră! Într-o zi, întorcându-se dintr-o cursă făcută la Liverpool, la ieșirea din strâmtoarea Sfântu Gheorghe, situată în sudul Mării Irlandei, o furtună groaznică îi ajunse din urmă, aruncând toate furiile vântului și a mării peste corabie. Totul se zgâlțâia și se zbuciuma. Ispas, zăpăcit și speriat, se ascunse sub pat înfingându-și adânc ghiarele în dușumeaua de lemn pentru a-și putea menține echilibrul. Panait, la timonă, încerca cu mare greutate să țină corabia cât mai dreaptă. Deodată, furia naturii
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
vadă pe mort cum scoate un briceag din buzunar cu care taie funia și își dă drumul în mijlocul camerei, venind spre ea cu briceagul în mâna dreaptă. Închide ochii și se lungește pe linoleum. Ghiță se apleacă asupra ei, o zgâlțâie și îi dă cu blândețe câteva palme: - Hai babo trezește-te că eu nu am nici o vină. Nu te duci în casa mortului cu gând de ciordeală. Uite că și acum îmi mai curge sânge din degete. O stropește cu
FUGIŢI, MORTUL!!! de ION UNTARU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342661_a_343990]
-
Dacă mă trezești noaptea din somn, mă zgâlțâi și-mi spui zi repede o scenă din Shogun, printre primele care-mi vin în minte va fi cu siguranță scena băii. Nu cea de pe Youtube, în care din kimono, în aburi, face țup! și Mariko san lângă John Blackthorne
Să stai gol pușcă în cadă cu vecinul e acceptabil în Japonia. Ritualul îmbăierii când locuiești cu socrii și vrei să faci economie la apă () [Corola-blog/BlogPost/338015_a_339344]
-
acid hialuronic, ca să nu se mai frece oasele unul de altul. Și dacă vrei, scoatem și lichidul. Sunt departe de a fi un om bun. Primul lucru la care m-am gândit a fost: și dacă n-o să mai pot zgâlțâi patul, în genunchi? În fața mea, cu cinci minute înainte, medicul îi spusese unui pacient de 35 de ani că organismul lui nu îi mai recunoaște articulațile, le percepe ca pe un element străin, toxic și le distruge. Va avea nevoie
„Medicamentele japoneze sunt ambalate frumos și diluate cinstit, la jumătate din concentrația din Europa” () [Corola-blog/BlogPost/337779_a_339108]
-
ăsta e faptul că există în ciuda tuturor: în ciuda locuitorilor cărora nu le pasă de el nici cât negru sub unghie, în ciuda autorităților care sunt fie corupte, fie incompetente, fie răuvoitoare (sau, cel mai des, toate trei), în ciuda cutremurelor care îl zgâlțâie când și când, mai ciobind niște tencuială. Un alt oraș de mult s-ar fi dat bătut și s-ar fi prăbușit, îngropându-i sub el pe toți și pe toate, oameni, mașini, șobolani, copaci, troleibuze și străzi asfaltate la
Bucureștiul mișto [Corola-blog/BlogPost/100647_a_101939]
-
-o în boscheți, eliberând locul uscat și călduț pe care s-a așezat Titi, trăgând pentru orice eventualitate geamantanul sub bancă. Apăsat de ultimele evenimente și de drumul obositor a ațipit probabil preț de câteva minute și s-a trezit zgâlțâit destul de violent de cineva. Tresări și duse mâna imediat să verifice prezența geamantanului. Era la locul lui. În momentul următor a sărit în sus, dar s-a văzut înconjurat de trei milițieni. Unul din ei îl cerceta cu o lanternă
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
privirea i se limpezi, duse încă o dată binoclul în sus” (p. 53). Concomitent, și corelativ, dispare, sub puterea obsesiei, timpul: “Omul-orologiu din turnul Casei pompierilor. Însăși amabila lui gazdă. Se apropie de el și reuși să întindă mâna, să-l zgâlțâie, pentru ca să vadă, cu acel ultim dram de omenesc ce-i mai rămăsese, dacă moșneagul se mai găsea în viață. Mâna prinse în gol și de palmă i se agățară câteva particule fine de praf, pe care vântul le și smulse
PROZA LUI DUŞAN BAISKI SAU DESPRE IREALITATEA IMEDIATĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342878_a_344207]
-
Țin minte că mi-ai povestit mai demult o întâmplare cu fiica ta, care te-a văzut cufundată în gânduri, privind cu milă și curiozitate într-un punct fix. - Da, îmi amintesc. A pus mâna pe umărul meu, m-a zgâlțâit puțin și m-a întrebat: - Mama, la ce te gândești? - Mă gândesc la chinezii aștia, că tare-s mulți. Oare ce-or fi mâncând săracii de ei? Zile în șir a râs fata mea. O auzeam bodogănind: ,,Auzi! Ce-or
TĂLMĂCEŞTE, DRAGOMANE! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342996_a_344325]
-
mâncând săracii de ei? Zile în șir a râs fata mea. O auzeam bodogănind: ,,Auzi! Ce-or fi mâncând săracii? Numai grija chinezilor n-a avut-o mama’’. De atunci, când mă vede îngândurată, îmi pune mâna pe umăr, mă zgâlțâie ca să mă trezească și-mi spune încurajator: ,,Mama, lasă-i, că au ce mânca! ‘’ - Simona, ia zi, cu cine te certai acum câteva minute? Nu mă certam. Recitam niște versuri care mi-au venit în minte în timp ce mă gândeam la
TĂLMĂCEŞTE, DRAGOMANE! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342996_a_344325]
-
fizică, fiindcă au copiat toți de la mine? O fi știind ea legile lui Kirchhoff, alea cu nodurile(sau cu înnodatele), dar habar nu are de legea lui Ohm, că ea nu s-a curentat niciodată, și cine nu a fost zgâlțâit nu știe ce-i ăla gustul curentului. Dar cică are toată casa plină de bibelouri, lua-mi-ar bibeloul la muștiuc, cu toate mamele proaste la un loc, care i-au cărat sacoșele ca să treacă netoatele lor clasa, că, nu
EU PE CINE MAI ÎNJUR?... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343555_a_344884]
-
Mihai o carte (Biblische Geschichte Altes Testament) și acesta refuzând, băieții îl îmbiară să doarmă cu ei într-o chilie, unde-i spuseră că s-ar fi spânzurat un călugăr. Peste noapte, cu o sfoară legată din vreme, începură să zgâlțâie geamul, în vreme ce unul, vorbind într-o cofa goală, ca un strigoi, zicea: "Eminowicz, Eminowicz, warum kaufst du nicht Biblische Geschichte?" (Eminovici, de ce nu cumperi cartea?). Apoi îi puseră plapuma în cap și-l loviră cu sfeșnicul, până ce acesta, tremurând de
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
Suciu, ca să poată intra și comisarul. Văzând-o pe doamna Mariana în mijlocul încăperii, legată cu acea sfoară și cu acea bandă adezivă pe gură, comisarul îl mai îmbrânci încă o dată cu forță pe partea stângă. După aceea îl prinse și-l zgâlțâi de umeri, cât putu de tare și îl trânti cu putere la pământ. - Mariii! Mari, draga mea, gata! Eu și Andrei am venit să te luăm acasă! strigă domnul Tică după ce își luă nevasta în brațe. Ea tresări în brațele
RĂPIREA (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378447_a_379776]
-
Dora se întâlnesc în scopul comun de a ajunge acasă, în aceeași noapte deși au de străbătut mulți kilometri prin pădurea cu lupi flămânzi. Reușesc să se ascundă într-o fântână părăsită, haitele de lupi le dau ocol toată noaptea, zgâlțâind și bătând în capacul fântânii iar cei doi adolescenți, dincolo de realitatea crudă, asasină, își trăiesc vraja primei iubiri. Toate demersurile teoretice ale prozei fantastice se regăsesc în această povestire: Apariția unui element misterios, inexplicabil, care perturbă ordinea firească a realității
CONSTANTIN T. CIUBOTARU- DOR DE BUCOVINA de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379121_a_380450]
-
cu mare greutate, să domolească goana aceea. - Unde mergi, Mariane?... - Plec la oraș! - La oraș? Prrr!... Urcă-te aici lângă mine!... N-am încotro, arunc valiza în căruță și reușesc să mă cațăr de coșul căruței. Văzându-mă lângă el, zgâlțâit din toate încheieturile în afurisita lui de căruță, încerc să-l privesc numai cu coada ochiului. Avea pe față ușoare urme de necaz. Părea mai nebărbierit ca prima oară, iar dintele de metal din față îi ieșea parcă mai pregnant
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]
-
oară, iar dintele de metal din față îi ieșea parcă mai pregnant la iveală. Nu mai avea aceeași bunăvoință față de mine. Iar asta era simplu de explicat. Norocul meu era că, gonind la vale, căruța făcea atâta tărăboi și se zgâlțâia atât de tare, că nu era chip să deschizi gura să spui o vorbă, căci puteai să-ți muști limba, ori să-ți spargi dinții din gură din cauza zdruncinăturilor. Ajunși la Rotunda unde nea Macovei avea treabă, după ce coborârăm amândoi
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]
-
care iubește total o femeie seamănă cu aceea a unui om care a atins un fir de înaltă tensiune și care dacă nu se zbate, dacă instinctul nu l-a ajutat să se smulgă în chiar clipa când a fost zgâlțâit, moare agățat acolo fără scăpare. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni, volumul 1 (1980) Te desparți de mai multe ori până te desparți, iar când e să fie de-adevăratelea simți cum moare pentru tine speranța fericirii despre
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
Preda în Viața ca o pradă Omul este făcut să trăiască și dacă și-ar uita ororile de care este responsabil, ar trebui să se sinucidă. citat din Marin Preda Conștiința e unitară, dar, ca și în natură, ea este zgâlțâită când de furtuni și cataclisme, când invadată de înseninări miraculoase. citat din Marin Preda Nu doresc să mă apropii! O părere rea despre mine e un scut de apărare împotriva amestecului și a compromisului cu cei pe care-i disprețuiesc
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
-i mai spui că tata s-a dus într-o dimineață devreme în pădure după vreascuri și nu s-a mai întors hornul de la casă a căzut peste iedera urcată până la cer cireșii au privirile pline cu flori poarta se zgâlțâie în balamaua ruptă de anul trecut duminică bătrânele satului cu mâinile sorojite de vreme au îngenuncheat lângă altar clopotul a bătut în dungă s-a dus și mătușa... anul ăsta nu vom împodobi bradul să-i spui că răsăritul caută
O ALTĂ IPOSTAZĂ (MAMEI PLECATĂ ÎN LUMEA FĂRĂ TIMP) de TEODOR DUME în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381181_a_382510]
-
toată în flăcări! Pălălăile mari invadaseră întreaga casă pe sub streșini. Îngrozit, Nerun nu stătu mult pe gânduri și se repezi într-acolo. Dar, ce mai putea să facă? Cum s-o salveze pe Mona? Năvăli în curte sărind peste garduri, zgâlțâind ușile de la intrare până descuie una din ele. Alergă prin fum pe holul lung până ajunsese la camera unde ar fi trebuit să fie Mona. Era întuneric peste tot, numai flăcările din jur mai luminau, era mult fum înecăcios. Flăcările
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
mai ales cu taxă. Le iau în mână, le modelez, le așez frumos pe pamant la soare Să se zvinte de înțelesuri, Să rămână doar esență lor, pură, Că mai apoi să le pun în mașina de poezii, Să le zgâlțâi puțin să prindă viață Și să le încolonez să se ducă ștrengărește pe hârtia albă, imaculata, Să le strig pe rând: Tu, cel mic de colo, treci în frunte! Tu esti titlul! Apoi chem cuvintele mari și mici, Grele și
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
și mai ales cu taxa.Le iau în mână, le modelez, le așez frumos pe pamant la soareSa se zvinte de înțelesuri,Să rămână doar esență lor, pură,Ca mai apoi să le pun în mașina de poezii,Să le zgâlțâi puțin să prindă viataSi să le încolonez să se ducă ștrengărește pe hârtia albă, imaculata,Să le strig pe rând:Tu, cel mic de colo, treci în frunte!Tu esti titlul! Apoi chem cuvintele mari și mici,Grele și ușoare
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]