341 matches
-
perpelea ea nici pentru nepoți, așa că bieții de ei, când îi ajungea vreo nevoie, dădeau fuga la unchi-su, Spală-Varză, care-avea casă peste drum de biserică : avea casă mare, cu gardu-nalt și pivnițe de vin și cu câini răi. Un zgârcit ș ăla, un zgârcit și un zgârie-brânză, d-aia îi și zicea oamenii Spală-Varză... — Trage-ți, femeie, coșu ăla-ntr-o parte, că de când te-ai suit, tot în drum stai cu el, de-se-mpiedică lumea... strigă chiar lângă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vremuri, le punea madam Ioaniu, ea era care-i înnădise. Ea le punea și grăunțe, ea le punea și fărâmituri de pâine : Muti parc-ar fi Sfânta Vineri, se miorlăia Ivona cu vocea aia a ei prefăcută. Prefăcută, da și zgârcită. De la ea nicio vietate n-are ce s-apuce... Zgârcită și dată dracului, și călăreață... Pe unde-o mai fi bătând acuma orașu ? Mă-sa n-a fost așa, mă-sa era femeie cu cap și socotită. Aia-și vedea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
repetitivități senile (Sofia Ioaniu, fostă Mironescu, fostul cap al familiei, care tot fuge de-acasă). Băieți isteți, dacă nu hiperinteligenți, care ar învăța toată ziua (Niculaie, fratele Vicăi, mai târziu Gelu, nepotul ei, ori Tudor, băiatul Ivonei, și tații lor zgârciți sau absenți. După cum nu are un centru care să disemineze semnificațiile, și nici un personaj privilegiat, din a cărui perspectivă să se contureze totul, Dimineață pierdută nu prezintă un moment sau o secvență temporală dislocate, prin propria importanță, de restul. În
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
trebui să-mi amintesc cum arătai acum doisprezece ani. Femeia scapără în colțul gurii un zîmbet ascuțit. "De ce-am trăit cu impresia că era frumoasă, ba chiar fermecătoare?" se întreabă el, simțind gustul amar al iluziei destrămate. La lumina zgîrcită a becurilor cocoțate în înaltul cerului, femeia din fața lui i se pare un cenușiu monolit de tăcere și răceală, asemeni serii acesteia, cu șfichiuiri de vînt aspru și strat gros de mîzgă pe trotuare. "De ce-am fost idiot și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
oamenii? Și ei sunt răi cu mine! Ei și? La o faptă rea se răspunde cu o faptă bună! De ce nu-ți iubești copiii? Pe Artemis? Sunt doar copiii tăi! Ai vrut să ai mulți urmași. Ești prea rău, hapsân, zgârcit și fălos. Într-adevăr! Dar este prea târziu! Artemis este acum mare, nici n-o mai văd! Dar Ursa, din ceata lui Artemis, ai nenorocito! acum este în ceruri, împreună cu fiul ei! Da! am greșit prea mult! Ah, ce mult
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și tot entuziasmul. Azi însă mă aflu într-o imposibilitate morală... Generalul se cutremură, ca și cum i-ar fi împlîntat o spadă în piept. Ochii i se aprinseră și luciră ca oțelul. Se repezi furios la Bologa, cu brațele ridicate și zgârcite, gata să-l zdrobească, răcnind: ― Ce? Imposibilitate morală?... Ce vorbe sunt astea? Cum îndrăznești?... Eu nu cunosc asemenea fleacuri, care ascund pur și simplu lașitatea unor oameni fără sentimente patriotice! Nu cunosc, înțelegi? Nu vreau să cunosc! Apostol căută să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cameriste și un fochist. Acest întreg trib condus sub cravașă era înghesuit în încăperi comune strâmte și în camerele de sub acoperiș, unde pe timp de iarnă apa îngheța în căni. Procurorul le mulțumi și unora și altora. Nu se arătă zgârcit. Fiecare primi o scrisoare de recomandare și o sumă frumoasă. Nu îi păstră decât pe bucătăreasă, Barbe, care deveni, prin forța împrejurărilor, și cameristă, și pe soțul ei căruia i se spunea Gravul, fiindcă nimeni nu-l văzuse vreodată zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
debarasăm de ei pentru totdeauna. Nu-mi vorbi de viitorul nostru. El trase adânc aer în piept. ― Hai, Ripley. Creaturile astea ne pun probleme pentru simplul motiv că nu le înțelegem. Unicitatea este o calitate cu care cosmosul este foarte zgârcit. Trebuie să studiem cu grijă și în bune condiții, pentru a ne lărgi cunoștințele. Dacă aici lucrurile n-au mers prea bine, asta pentru că ei, colonii, au încercat să afle mai multe singuri, în lipsa materialului necesar. Nu știau despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
oprit? Da - răspunse Tănase - s-a oprit și-a dat de patru galbâni. Om de treabă, nimic de zis. Episodul 175 SPRE CONAC — Da’ azi a trecut cineva? întrebă spătarul Vulture. — A trecut un negustor polac, de la Lemberg, da’ cam zgârcit: n-a dat decât o dată - răspunse țiganul. De-aceea fie-vă milă de bătrânețile mele și trageți-mi câteva, că-mi plâng puradeii de foame. — Omu’ are dreptate, că doar creștini suntem - zise plin de milă Barzovie-Vodă și se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai atingeam), ale ei bătătorite și având culoarea pământului, cu noduri tari ca lemnul în podul palmei și cu pielea încrețită. "Uite, maică, zicea, nici nu pot să le mai întind bine"... Și încerca să le întindă. Avea mijlociul chiar zgârcit, se înțepase într-o furcă, se obrintise și o vară întreagă îi cursese din tot degetul puroi. Iarna suferea de el, îi îngheța... Mi-acoperea pe ale mele cu un gest reținut, vrând parcă să spună că nu în zadar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ascuțite și mirate de găinuși răspunseră din trestii, câteva rațe căzură greu în stropi roșii, pe apă, pe când stolul, ca izbit de furtună, se întorcea brusc, se înălța, se pierdea pe deasupra luncilor. IItc " II" Din tăcerea sau din vorba ruptă, zgârcită a vânătorului, nu putusem să pricep multe lucruri. Sandu crâșmarul, iar, vorbea prea mult, și ce voiam eu să aflu, ori nu era în stare să-mi spuie, ori se prefăcea că nu înțelege. Și mă lua cu vorba-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu un singur etaj, aproape pătrată, care avea însă, dacă te uitai mai bine, ceva de mânăstire sau de fortăreață în ciuda albului strident, zgomotos, al zidurilor; sau poate din pricina lui. Nici o podoabă în arhitectură. Ziduri drepte, rezistente și grosolane, ferestre zgârcite, mici, și acoperișul de tablă vopsită în roșu putred. Câteva trepte de piatră suiau spre singura intrare. La capătul lor, imediat la stânga, se afla ghereta portarului, din fața căreia pornea un coridor întunecos. O femeie tânără, înaltă, strânsă într-un halat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fi putut deschide chiar o sucursală la New York. Toate erau în mâna ta și tu ți-ai bătut joc. — Slăbește-mă cu prostiile astea. Stai comod? — Tatăl tău avea caracter. L-am respectat. — Tatăl meu era un om meschin și zgârcit, un mic tiran. În tinerețe aveam un oarecare interes pentru fabrica asta. Ba chiar aveam foarte mult interes. Ei bine, a distrus totul cu tirania lui. În ceea ce mă privește, Levy Pants e compania lui. N-are decât să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de nou, de bine, într-o nouă zi! O nouă zi pentru Mura. Ea știa că, împreună cu frățiorii ei, va pleca astăzi la câmp. Așa micuță cum este ea, va fi de ajutor... așa îi spunea mătușa ei, femeia aceea zgârcită și rea, care o trimitea mereu să aducă apă de la fântână. Locuia lângă casa bunicii. Era una din nurorile ei. Voia bunica uneori să o pună la punct în felul ei înțelept, bătrânește, dar nu avea cu cine și era
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
unei femei, povestea unei aristocrate de patruzeci și doi de ani, care ajunge să petreacă o neașteptată noapte de dragoste cu un tînăr de douăzeci și patru pe care tocmai voia să-l salveze de viciul jocului la ruletă. Nu detaliile, oricum zgîrcite, ale acelei nopți mi le aminteam, ci lumina difuză din tripou, cu cercurile roșii și negre ale ruletei hipnotizîndu-l pe tînărul polonez, sorbindu-l În clipirea lor. Să le fi fost ochilor mei la Îndemînă filmul, nu mi-ar fi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-ul condus de Sile Dinicu, desigur, care cânta orice. Duminicile alea, prelinse în așteptarea plăcintei cu dovleac (făcută de tanti Linița după o rețetă luată cu sine în mormântă, mi-au săturat pofta de jazz. Dar celelalte duminici, în care zgârcita nevastă a unui văr de-al tatei mă ținea nemâncat până venea omul și la-ndemnul lui se îndura să se scoale din pat să pună de omletă, m-au lecuit definitiv. Nu pot asculta jazz decât în zile ploioase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
mers. Își dorea un duș lung, rece, un adevărat duș, american, cu jet puternic de apă care să-i curețe praful și jegul din păr și de pe față, și s-o Învioreze. În loc de așa ceva, va trebui să stea sub picăturile zgârcite ale dușului ei improvizat cu un furtun și cu o stropitoare. Apa scursă pe țeava subțire care stătuse la soare avea să fie călâie, dar nici asta n-o să fie rău. Pe urmă o să bea un whisky, unul zdravăn, apoi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Ele slujiseră, în decursul timpului, drept modele pentru naturile moarte pline de praf tipice ale lui Morandi, astfel încât urcioarele, sticlele și vazele adunate acolo, fiind în egală măsură colorate de un strat de praf gri-brun, lăsau să se bănuiască farmecul zgârcit al tablourilor maestrului. Acesta purta ochelari cu lentile rotunde și zâmbea, în vreme ce noi priveam uimiți ceea ce preceda și ceea ce rămânea din arta sa, pe care o admiram atât de mult. Pânze de păianjen, unele chiar locuite, se țesuseră între vaze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
paltin pe umărul stâng, lovind-o ritmic cu ciocănelul. Călugărul intră în schit și Bătrânul îl urmă. Bisericuța, cât o încăpere mică, era clădită după datină și toți pereții erau zugrăviți cu chipuri de sfinți. Prin ochiurile de geam, lumina zgârcită mângâia scândurile, geluite și ferecate cu nisip, cu care era podită biserica. Sihastrul își puse odăjdiile și ținu utrenia după pravilă, asistat de Bătrân singurul enoriaș de ocazie. Obrazul împrumută culoarea zidului, vocea liniștea umbrei, privirea se stinse scăpărând în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și acelea șubrede, făcând urcușul aproape imposibil. Deschiderea bruscă a ușii ridică praful de pe podele. Din aceeași poziție ca în urmă cu câțiva ani, Bătrânul privi cum colbul plutește suspendat, așezându-se leneș pe pielea jilțului. Doar lumina era mai zgârcită și lipsea cufărul ferecat, cu capacul boltit. Se ghemui în jilț cu genunchii la gură, ca un făt. în fața lui, pe podea, zăcea cornetul acustic al fostului locatar. Soarele răsărea timid. Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Bertha o Întreba: „Tu cine ești?“. Mașa Îi răspundea că o cheamă mereu altfel. „Și cât ai de gând să stai aici?“, se zburlea bătrâna. „Mai stau o zi și plec...“ În ciuda cochetăriei pe care o afișa, Bertha devenise extrem de zgârcită și nu suports să stea cineva pe cheltuiala ei. „Și cine te plătește?“, o chestiona. „Firma Golden“, răspundea Mașa. „Cred că nu ai pretenție să-ți dau un ban În plus?“ „Sunt mulțumită cu cât câștig“, zicea Mașa. „Te cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de oameni și căruțe, turn Babel cu toate limbile răsturnate de prin localitățile județului. Ne uitam la ei, ei la noi și speram să găsim pe cei de trebuință. Tânărul hangiu era blond, deși grecii nu prea sunt blonzi, răutăcios, zgârcit și afurisit, ca și cei zece lei pe care îi cerea pentru fiecare noapte de popas la obște. Mâncarea - altă mâncare dar nu de pește că era scump. Obștea era un dormitor într-o încăpere mare, cu paturi late, acoperite
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și între bulgarii din Dermendere, pe de altă parte. Cei din Cișmeaua Văruită erau mai bogați fiindcă se ocupau cu viticultura iar cei din Dermendere erau mai săraci și mai cheflii. Cei din Dermendere ziceau că cișmelenii nu-s doar zgârciți, da-s și fuduli. Și totuși am spart obiceiurile. Fiica lui moș Filip, ucrainian, s-a măritat cu fiul prietenului lui, Sava Mataman, bulgar. Mai târziu, când eram învățători la Câșlița Dunăre, au venit părinții cu Ana, fiica lor și
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
după casa părintească, aici la sora mea era cel mai ideal loc de odihnă, liniște și pace sufletească. Sora era atentă, frumoasă, curată și nu în ultimul rând foarte darnică și prietenoasă. Cumnatul la fel, doar puțin mai morocănos și zgârcit. Zilele și nopțile petrecute la ei, mesele îmbelșugate, atmosfera plăcută din jur, îmi creau întotdeauna un sentiment de pace și liniște sufletească. - Ilie, strigă sora, fugi și prinde o găină, dar vezi să fie una mare și grasă. Rapid, ea
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
am luat-o de-a lungul unei străzi bulevard fiindcă Silvia nu știe unde se află o stație de autobuz care ne duce mai aproape de casa prietenei noastre, și nici bani pe taximetru nu dă. Se spune că este foarte zgârcită. Cu mine este foarte generoasă. Alergatul pe străzi nu mă deranjează, căldura este cea care îmi face probleme, și sacoșa în care cărăm o salată de cartofi. De la mine nu așteaptă nimeni nimic, se știe că cei care vin din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]