710 matches
-
subiect controversat există și așa ceva. Prin urmare China a Închis ușile orfelinatelor o perioadă. Fără adopții, operații pentru gură de lup sau pături noi frumoase. Și cât a ținut asta? Poate cel mult un an. Uneori trebuie să accepți câteva zgârieturi dacă vrei să câștigi cursa. Și-n final toată lumea câștigă. Și oricum, subiectul lui nu avea nici o legătură cu copiii care mor și nu va avea, era absolut sigur, decât consecințe pozitive și, În același timp, Îi va conferi statutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
priviri furișe, neliniștite. Disciplina riguroasă pe care le-o impunea regola îi țintui, însă, cu genunchii pe dalele străbătute de mii de crăpături ale pardoselii și luminate nemilos de soarele filtrat prin mica fereastră, care le scotea în evidență fiecare zgârietură, fiecare adâncitură. Abatele oftă: — Au venit aici! observă, profund întristat. Așadar, de ce ne era frică n-am scăpat. Se urni către ușă și imediat cu toții se ridicară și îl urmară, cu mâinile pe piept, căutând parcă să-și păstreze starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dar cred că, una peste alta, nu ai nimic grav. Sigur te-ai lovit la cap și probabil ai o coastă ruptă, de aceea ți-am bandajat și pieptul. Și pe urmă, ești umflat peste tot și mai sunt și zgârieturile de pe gât. E o minune că frânghia nu ți l-a frânt. Oricum, o să-ți revii repede. Vorbea pe un ton sigur, cu simplitatea aspră specifică femeilor cu un caracter puternic și, cu toate că intuise că el era de rang, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe bluza sa îmbibată de sânge semnele rănilor: două găuri de la lovituri de pumnal, una în dreptul stomacului, alta la dreapta, în plămân. — Probabil că nu a murit imediat, comentă. Rutilius, în picioarele lângă el, arătă că pământul din apropiere avea zgârieturi adânci și pete de sânge, lăsate probabil de Etbinus în spasmele agoniei. Ridicându-se, Sebastianus scutură capul cu o expresie îndurerată: — Bietul băiat, comentă, în vreme ce Dubritius, cu un gest lent, aproape ca mângâiere, închidea ochii tânărului. — S-or fi certat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a bătut miile lui, iar David zecile lui de mii?" 12. David a pus la inimă aceste cuvinte, și a avut o mare frică de Achiș, împăratul Gatului. 13. A făcut pe nebunul înaintea lor; făcea năzdrăvănii înaintea lor; făcea zgîrieturi pe ușile porților, și lăsa să-i curgă balele pe barbă. 14. Achiș a zis slujitorilor săi: "Vedeți bine că omul acesta și-a pierdut mințile, pentru ce mi-l aduceți? 15. Oare duc lipsă de nebuni, de-mi aduceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
se descurcase cum putuse mai bine. Toată lumea face concesii. Cei mai norocoși oameni nu au mai mult; au destul. Și totuși, din când în când, amintirile nu-i dădeau pace. Vedea chipul lui Zach în cele mai mici detalii, inclusiv zgârietura de pe obraz și stropii de apă aninați de bărbie. Și-atunci pieptul i se inunda de durere; un râu întreg îi trecea prin suflet. O, da, a răspuns ea. De mine știa ? Jina a închis ochii. Nu. N-am apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în mintea mea unul lângă altul și culmea, pe badea Vasile râzând odată cu puștiul. Copilul mi-l imaginam ca fiind de-o seamă cu mine, la fel de înalt, cu fața la fel de arsă de soare și cu picioarele goale și pline de zgârieturi. Ochii lui trebuiau să fie la fel cum sunt și ai mei că doar așa spusese Mătușa și nu știu de ce, parcă eu mă transformam în cel din poveste sau mintea mea îi desena chipul cu propriul meu contur. Și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
dau seama că imediat după dispariția lui am Început să fiu foarte bănuitor. Un cîine de casă era să mă muște de mînă, așa că mă pot aștepta la orice de-acum... Dar nu v-a mușcat, nu? — Nu, nici măcar o zgîrietură. — Deci nu s-a Întîmplat nimic, dar se putea Întîmpla? — Da, bineînțeles că da. Nemuro preluase o zonă mare și era stăpîn pe situație și dacă ar fi intenționat să profite de poziția pe care o avea... — Vreți să afirmați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe care mi-a dat-o paznicul de la parcare... povestea lui Toyama care venea În sprijinul ei... despre agenția ilegală care angaja șoferi temporari. — Nu mai atingeți tăieturile. Să schimb apa? — Îmi curge sînge din nas... Astea sînt doar niște zgîrieturi. — Oare de ce s-au purtat atît de brutal? — Bănuiesc că așa trebuia. — Toți cei ce se adăpostesc acolo se tem să nu fie descoperiți. Știai că Tashiro s-a sinucis? — S-a sinucis? — De ce vrea toată lumea să fugă? — Oare de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mi-o fac și eu. Nu există munci superioare și munci inferioare; există numai munci prost făcute și munci bine făcute. M-apuc-așa, câteodată, o mânie proletară pe toți intelectualii de mucava, care privesc de sus la popor și cred că zgârieturile lor pe hârtie, bune să facă să juiseze vreo babă frigidă sau vreun tânăr imberb, sunt opere hieratice, eterate, pentru care națiunea trebuie să le poarte recunoștință veșnică. Țara asta e atât de săracă și năpăstuită nu numai pentru că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și să-mi disloce genunchiul. Desigur, au existat pagube colaterale - metalul de deasupra a cedat și, în cădere, mi-a brăzdat adânc fața, iar portiera mi-a smuls două unghii. Dar nu am murit. Șoferul nostru a scăpat fără o zgârietură. Când mișcarea de rotație s-a încheiat în sfârșit, a coborât din taxi și s-a uitat la noi prin gaura care rămăsese în locul ferestrei, apoi s-a dat înapoi și s-a aplecat. Mă întrebam ce face. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dar nu era Aidan. În ajun, în timp ce stăteam pe treapta de la intrare și mă uitam la fotografia băiețelului cu șapca Red Sox, cicatricea de la sprânceană îl dăduse de gol. Aidan o avea din ziua în care s-a născut; o zgârietură în pielea lui nouă-nouță, care nu se vindecase niciodată. Băiatul din poză avea două sprâncene intacte, nici o cicatrice. Apoi am văzut data de pe fotografie. Am rămas uitându-mă la ea, în timp ce creierul meu îmi spunea, nu poate fi adevărat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de epilepsie, își țineau capul cu amândouă mâinile și-l scuturau tare, lăsând să le atârne fălcile și să li se răsfrângă buzele, apoi se rostogoleau pe jos într-un mod atât de dibaci, încât nu-și provocau niciodată vreo zgârietură și nu răsturnau niciodată strachina așezată alături, în care-și primeau obolul. Alții pretindeau că sunt bolnavi de pietre la măruntaie și gemeau necontenit, prefăcându-se a fi pradă unor dureri atroce, în afară de momentele în care Harun și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o dată, și capul soldatului fu despărțit de trunchi, căzând și rostogolindu-se până la trunchiul în spatele căruia era ascuns Valerius. Barbarii scoaseră un urlet sălbatic. Strigăte și hohote de râs umplură văzduhul. Pe trupurile lor aproape goale, Valerius nu observă nici o zgârietură. Făcu repede câțiva pași înapoi, ținându-și respirația, după care se întoarse și, împiedicându-se, simțindu-și genunchii moi, începu să alerge spre locul unde își lăsase calul. Sări peste trupul decapitat, evită privirea capului înfipt în zăpadă, căzu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cerc după ce fuseseră alungate, ca să continuie îngrijirea șuvițelor sale celor alunecoase și lucioase, care, grație lor, deveneau pe zi ce trece mai alunecoase și mai lucioase. Sampath se bucura din ce în ce mai mult de atenția primită, pe măsură ce se obișnuia cu trasul sau zgârieturile ocazionale. — Ia te uită, spuse domnișoara Jyotsna, care, ca și Pinky, scosese un țipăt când o identificase prima dată pe maimuța care o umilise la cinema. E clar că a fermecat maimuțele. Acestea se grupaseră în jurul lui Sampath ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o însuflețește, o încântă. Și eu trebuie să mă lupt pe mai departe pentru onoarea ei prin cârciumi și pe la chefuri. E îmbrâncită, pipăită, i se fac propuneri rușinoase - și iată-mă ridicându-mi iar cu greutate pumnii plini de zgârieturi. Eu îi spun că toate se întâmplă pentru că iese pe stradă ca o revistă cu nuduri. Și asta i se pare tare amuzant. Nu pricep. Uneori îmi vine să cred că Selina ar putea rămâne împietrită în fața unei măgăoaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a întâmplat un lucru de-a dreptul înspăimântător. Capul a început să mi se-nvârtă și mi-au apărut imagini stranii înaintea ochilor. Probabil că am leșinat. M-am trezit pe pământ, lângă Trandafir, plin de praf și cu alte câteva zgârieturi în plus. Mi-e rușine s-o spun, dar primul meu implus a fost s-o iau la fugă. M-am întors la treaba mea și am mai îngropat câteva animale. Apoi a venit Deggle. Condescendența lui a fost cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Aldaya, află că prietena ei Ramoneta fusese ucisă cu lovituri de cuțit În fața porții, chiar În acea noapte, iar copilașul murise de frig În brațele cadavrului. CÎnd se află vestea, locatarii pensiunii se luară la ceartă cu răcnete, pumni și zgîrieturi pentru a-și disputa puținul ce rămăsese de pe urma moartei. Singurul lucru de care nu se atinseră fu comoara ei cea mai prețioasă: o carte. Jacinta o recunoscu, fiindcă În multe nopți Ramoneta o rugase să-i citească una-două pagini. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pat. Curând Însă femeia Își reveni și, stropșindu-se În fața lui, Îl făcu cu ou și cu oțeț, aruncând cu tot ce se afla la Îndemână În capul uimit al masterandului, astfel că a doua zi Oliver era acoperit de zgârieturi și vânătăi. Noroc că la timpul potrivit, când femeia dormea dusă Între ramurile lui, Oliver Îi scosese, vârându-i un prosop În gură, incisivii și punga cu venin, altfel femeia-șarpe, În furia ei oarbă, l-ar fi mușcat de gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îndrume pe „calea cea bună”, anihilându-le voința și aducându-i la același numitor. Acum ei resimțeau victoria lui Oliver ca pe propria lor victorie. Nu era de mirare că, În camera vecină, prestația lui fu răsplătită cu aplauze și zgârieturi În tencuială și pe linoleum. Oamenii-degete și oamenii-unghii se simțeau solidari cu Oliver. Ca și oamenii-gât, de altfel, care strigau: Ura! Nu același lucru se putea spune despre oamenii-mâini sau oamenii-picior, care percepeau lupta lui Oliver ca pe o ofensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zise Grințu, și Zare Își continuă povestirea. În tufăraia aceea, cea mai deasă și cel mai greu de străbătut, era totdeauna sigur că nu va fi găsit. Când se decidea să iasă la lumină, avea mâinile și fața pline de zgârieturi subțiri, mărunte, specifice și era și murdar la bot de roșul ca de sânge al fructelor acelei plante. Se și miră cum de nu-și dădea seama plângăreața de soră-sa (sau ce fel de rudă Îi va fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Nu fota, nu, nu!“ - a precizat din nou bătrânul. E, cam asta-i. Nu știu dacă poți să-ți dai seama ce fel de film aș putea să scot din povestea asta. În orice caz, câteva cadre le și văd. Zgârieturile de pe fresca bisericii trebuie să apară În primul rând. Sunt tot felul de nume scrijelite pe zid - nume de polonezi, de ruși, de unguri, de nemți și chiar de francezi. Un alt element de efect este la sfârșit, când bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să precizeze că orice aparat se pornește și se oprește cu degetul care apasă pe buton și nu cu genele!) obiectele din juru-mi Îmi par câteva secunde altfel. Pânza fotoliului, deși o știu murdară, strălucește misterios, are patină și personalitate; zgârieturile de pe ușa șifonierului nu se mai văd, praful de pe vitrina cu veselă s-a și șters singur sau s-a ascuns; tancul de jucărie al copilului gazdei pare mai adevărat (Închipuirea mea Îl face să salte peste ape și gropi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sunt dement, înseamnă că el e deștept. Știi ce mă miră în discuția pe care o avem acum, domnișoară Anders? Întrebarea întrerupse zâmbetul care începuse să-i înflorească lui Audrey - un zâmbet ce dezvelise doi dinți cam strâmbi și un zgârietură pe buza inferioară. — Nu. Ce? — Că Mickey te apreciază atât de mult, încât discută cu tine asemenea chestii. Chiar mă miră. Zâmbetul lui Audrey se ofili. Mă iubește. Vrei să zici că apreciază favorurile pe care i le oferi. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de mașini” la verificările de dosare. Și am ajuns la numărul o sută patruzeci și unu cu laboratoarele dentare controlate. Merge încet, dar am senzația că o să punem mâna pe el. EL. Danny râse. Rănile de ieri îl dureau, iar zgârieturile proaspete de la încheieturile degetelor îl înțepau și ele. Da, sigur c-o să punem mâna pe el. *** Cu un duș și niște haine curate, Danny intră iar în pielea lui Krugman, Red Ted - Ted cel Roșu -, armăsarul. Își puse pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]