360 matches
-
de capul lui, își spune, toată țara este mai rău ca după un război care a devastat totul în urma lui, animale, oameni și locuri, ascultă jigodie, că nu scapi așa ușor de mine, își trage sufletul, tot o să pun eu zgarda pe tine, chiar și numai de dragul lămuririi micului tău rol pe care l-ai interpretat mai prost decît ar fi făcut-o un debutant. Hai să dăm totul pe față să afle lumea cine a fost cu adevărat marele General
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
face loc cealaltă.” „Dispare frica, apare ura, așa că, dragul meu... Puh!... Știu că ai să pleci! Nu-i loc de lacrimi, prietene, și nici de nod În gât! Dacă vrei, Îți dau un lup cu tine, să-l porți În zgardă prin marile orașe, printre farmaciste. Alea care tot râcâie la cornul de rinocer și-ți pun În plicuri fine rumegușul osului mult râvnit. Ca să te facă om, cu ștremeleagul tare și vânos! O să-ți povestesc o Întâmplare, e de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-mi revin. În ziua asta, totul mi-a mers cum nu se poate mai prost. M-am ridicat în coate și am văzut-o pe Sgsdgff îndepărtându-se cu spatele, trăgând de Jerry, care se opintea, ridicat în două labe. Zgarda îl sugruma și nu mai putea să latre. Atunci, ca ziua să nu se încheie și mai prost de atât, am privit în ochii lui Sdsgdff și am întrebat, cu o voce pe care nu mi-am recunoscut-o: - Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
unde radio-șanț funcționa de minune. S-au găsit „binevoitori” care au anunțat poliția. Tata a plătit o amendă, iar câinele nostru a fost înregistrat la secție, avea acum la gât un număr pe o bucățică de alamă rotundă și o zgardă cu botniță. Și când frații mei mai mari ieșeau cu el la plimbare și erau atacați de câini, și erau mulți atunci, la fiecare casă câte doi trei, îi lăsau botul liber și, bineînțeles, tata plătea oalele sparte. Apoi, povestea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu ce se mai îmbracă Madonna.Oare anul ăsta suntem spirituali? Citim filosofii orientale, ne pictăm mâinile cu henna și ne dorim să fim în armonie cu vibrația Vieții? Poate că este anul emancipării feminine, când bărbații sunt plimbați cu zgardă la gât. Sau s-ar putea să fie la modă un lifestyle simplu, în care blugii spălăciți și cămașa de bumbac în carouri sunt suficiente să ne exprimăm întoarcerea la rădăcinile vieții. Dacă vrei să mergi la sigur, îți poți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
făcea lunea, marțea și joia... - Erau oamenii mai bogați atunci? - N-o fo’ mai bogați! Rar dacă se făcea câțiva gogoși, colaci, nu ca amu, cu tot felul de prăjituri. Se-mpodobe găina cu plută cu țigară în gură. Îi legam zgardă, o îmbrăcam în pene frumos. Chemătorii la nuntă strigau: «Șocăriță, țâpă gacii/ Că-ți rupe stegaru cracii!» - Cum era îmbrăcată o mireasă? - Ave cunună, chimeșă (cămașă), pindileu (fustă) și zadie (șorț, pestelcă). Un laibăr sau un cojoc, dacă era răce
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Șocăriță, țâpă gacii/ Că-ți rupe stegaru cracii!» - Cum era îmbrăcată o mireasă? - Ave cunună, chimeșă (cămașă), pindileu (fustă) și zadie (șorț, pestelcă). Un laibăr sau un cojoc, dacă era răce. În picioare, cizme sau pantofi. Mărgele mici, împletite în zgardă la gât. - Pe coafezele din oraș nu le-ați învățat să împletească mirese? - Nu vor să învețe. - Cât vă plătea pentru împletirea unei mirese? - Eram pretini, nu să plăte. Amu, i-aș da io un milion, numa’ să se lase
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
a cuprins așa, ca o jale, pentru noi cei «evoluați, moderni, europeni». Doamne, câte am pierdut... Finta Floare din Negrești mai așteaptă miresele din Oaș să-i treacă pragul, poate mai vor să le împletească, să le pună cunună și zgardă, cum știe ea de frumos. Nu înțelege că toți avem zgardă nevăzută, pusă bine, să n-o mai scoatem... Întoarcerea S-a mutat de la Galați. Și-a vândut apartamentul și n-a mai așteptat să plece «cu ordonanța» lui Ciorbea
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
europeni». Doamne, câte am pierdut... Finta Floare din Negrești mai așteaptă miresele din Oaș să-i treacă pragul, poate mai vor să le împletească, să le pună cunună și zgardă, cum știe ea de frumos. Nu înțelege că toți avem zgardă nevăzută, pusă bine, să n-o mai scoatem... Întoarcerea S-a mutat de la Galați. Și-a vândut apartamentul și n-a mai așteptat să plece «cu ordonanța» lui Ciorbea. Românii au ajuns bine: îi plătesc guvernanții să nu muncească, să
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Începură să se aprindă lumini. Curioșii scoteau capul pe uși. Jack se Întoarse În casă. Ceață de marijuana. Chiar dacă trecuseră patru ani, tot i se părea că miroase ca lumea. Hudgens trăgea de sertare, scoțînd la iveală falusuri artificiale și zgărzi de cîine țintuite. Jack găsi telefonul și căută În agenda telefonică informații despre furnizori, dar nu avu baftă. Dinăuntru căzu o carte de vizită: „Fleur-de-Lis. Douăzeci și patru de ore pe zi. Orice vă doriți.“ Sid Începu să bombăne. Jack puse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
apăsă butonul soneriei. Dinăuntru se auziră lătrături - de fapt urletele unui adevărat monstru. Denton rămase Într-o parte, supraveghind cu un ochi aleea și cu altul ușa. Le deschise un negru musculos, cu Înfățișare de dur, care ținea energic de zgardă un dog mastiff. CÎinele mîrÎia. Omul spuse: — Asta pentru că n-am plătit pensia aia alimentară? Fir-ar să fie, și pentru asta a ajuns să te caute poliția? — Ești Leonard Timothy Bidwell? — Corect. — Iar mașina de pe alee e a ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Tallulah Bankhead practicau diverse perversiuni, cunnilingus... Cadavre În poziția 69 pe mese de morgă. O fotografie color: Joan Crawford și-o trăgea cu un figurant samoan despre care toată lumea știa cît de bine era dotat, numit „O.K. Freddy“. Vibratoare, zgărzi de cîine, bice, lanțuri, stimulente cu amilnitrit, chiloței, sutiene, inele pentru penis, catetere, pungi de clismă, pantofi negri, din piele de șopîrlă, cu tocuri de cincisprezece centimetri, și un manechin femeie, acoperit cu o prelată - rigips, buze de cauciuc, păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nici Julius numai erau acolo. O luă la fugă și străbătu jumătate din grădină strîgÎnd: Julius! Julius! Din Învălmășeală ieșeau cîțiva copii pe brînci, erau cîinii, iar stăpînii lor, alți copii, cei mai măricei, Îi duceau legați de gît cu zgărzi de sfoară și curelușe. Și Julius și Cinthia În mijlocul acelui vacarm, Cinthia tușind, discutînd cu Însuflețire: nu și nu!, ba da! striga Rafaelito, trebuia să se joace la fel cu toată lumea! Julius trebuie să se supună și să-și pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de sfoară și curelușe. Și Julius și Cinthia În mijlocul acelui vacarm, Cinthia tușind, discutînd cu Însuflețire: nu și nu!, ba da! striga Rafaelito, trebuia să se joace la fel cu toată lumea! Julius trebuie să se supună și să-și pună zgarda În jurul gîtului! Julius striga și el: nu și nu! și atunci Cinthia spuse că, dacă țineau așa de mult, ei primeau să se joace, dar că ea o să fie cîinele lui Julius. Atunci Vilma, Încă zăpăcită de spaimă, o văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Cinthia spuse că, dacă țineau așa de mult, ei primeau să se joace, dar că ea o să fie cîinele lui Julius. Atunci Vilma, Încă zăpăcită de spaimă, o văzu pe Cinthia trîntindu-se la pămînt În patru labe și punîndu-și o zgardă de gît: „Hai, Julius, trage!“ Julius trase. Vilma Îi ajută să iasă din Învălmășeală, dar chiar În clipa aceea văzură cîteva picături de sînge care se prelingeau pe brațul Cinthiei, Cinthia se smulse din mâinile lor și o luă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fumez. Adică m-am gândit să renunț, însă, totuși, fumez în continuare, pentru că fereastra e deschisă. Cățelușa șade pe genunchii doamnei în albastru, e mică de tot, cam cât pumnul meu, neagră, cu lăbuțele albe, o raritate, ce mai. Are zgardă de argint cu deviză. Eu - nimic. Remarc numai că doamnele par supărate, desigur din pricina trabucului. Una se holbează la mine prin lornionul de baga. Eu iar - nimic: doar nu mi se spune o vorbă! Dacă mi-ar fi spus, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spintecat și zdrobit Încât nu se mai poate recunoaște nimic, e Împrăștiat peste tot pe trotuarul plin de zloată. Mă uit la cer, suspectând vechiul nostru amic gravitatea și apartamentele. Ăsta a fost probabil modelul de anul trecut a cărui zgardă a devenit puțin cam strâmtă și care a fost aruncat peste bord pentru a face loc unui pui de cățel la Crăciun. Apoi Îl ginesc pe Ray, care pare puțin cam speriat și-mi spune că era unul dintre câinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
accesoriu dimplastic al unei jucării, lancea aia a lui Darth Vader de la Toys R Us. Hector pornește casu la care cântă melodia de fundal din The Archers’. Asta a fost ideea lui. Îndreaptă câinele care chelălăie spre Claire, ținându-l de zgardă. Apoi Îi dă drumul. Animalul o ignoră complet, se năpustește spre mine și se prinde de piciorul meu, Împingându-se sălbatic În el. — Ia rahatu ăsta de pe mine, zbier eu, Încercând să-l dau deoparte, da ticălosu scoate flăcări pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Încă o dată, porcăria asta ușchită se repede să se lipească de mine. — Gâții măsii! Pula aia subțire și roz Îmi sfâșâie și Împroașcă pantalonii. — Pantalonii mei noi n pula mea! — Scuze Bruce, ridică din umeri Hector și-l Înhață de zgardă pe animalul dement care chelălăie. Claire Începe să râdă, un hihăit strident ca de cal. Câinele ăla e un poponar de rahat, Înjur eu, arătând spre ticălos. Hector are tupeul de rahat să pară indignat. — Câinele ăla a prăsit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pârnaie și relația dintre tine și mine intră În agonia morții. Reține bine, poate c-o să mân vita asta Încă o vreme; nu pune Întrebări stânjenitoare și face curățenie ca lumea acasă. O să se-aleagă cu o Încrețitură formidabilă pe zgardă individa! — Și eu te iubesc Bunty. Urmează un moment de tăcere. — Trebuie să Închid, Îi spun eu. Mă mai sună cineva. Chiar așa și e. E Shirley. N morții măsii. Am auzit eu expresia că vine-o pizdă pe conductă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mai rânjește, nu mai sare la om. Scheaună și se gudură, bate pământul cu coada, chiar și la străini; când merge, merge pieziș, ponciș, de parcă n-ar ști care-i Înaintele. Mama i-a desprins lanțul, l-a lăsat cu zgarda cea frumoasă, de piele roșie, cu ținte argintii, deși acum i-ar putea-o fura oricine. Câinele Osman care era lup a devenit un ceea ce se cheamă: câine ușernic. Chiar dacă nu umblă pe la alte uși decât a noastră. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pus cu nasul pe urmele mele. Capauca îl bate cu coada peste bocanci. —Sărut mâna, maică, zice încet și cu bucurie Culi Ursake; de data asta bine mi-ai priit. Trage din geantă curelușa cățelei și i-o anină în zgardă. — Haide acasă, Vidra, îndeamnă el. Vidra trage de curelușă îndărăt - în partea de unde a venit Culi. Lui Culi i se pare că trebuie să se miște tocmai în partea din potrivă; însă Vidra cunoaște mai bine socoteala drumului. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
numiți? Când a auzit numele meu pe care-l port din vina răposatului meu tată, bruta mă îmbrânci printre călăreți, până dincolo de cordonul compact. Atunci observai că mi-am pierdut buldogul. Țineam în mână numai curelușa de care era prinsă zgarda lui zile mari. - Reeex!... strigai deznădăjduit, gata să plâng de disperare. Buldogul mă auzi și veni glonț în brațele mele, țâșnind dintre copitele neastâmpărate ale cailor încălecați de oaste. Depozitul meu de mărfuri, în valoare de câteva milioane, nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
n-o să aibă o Înmormîntare mai cu pompă ca tine...“ Pentru Înmormîntarea Marietei au fost pustiite nu știu cîte sere de flori și devastate grădinile mahalalelor, că toată noaptea lătraseră cîinii, tot chemîndu-se Între ei dobermani cu cîini-lupi, Îndîrjiți În zgardele lor aidoma unor coroane de spini; lunecau verigile grele ale lanțului pe sîrma de oțel temeinic Întinsă, răsunînd precum lanțurile sclavilor din negura istoriei, fără ca nimănui să-i treacă prin cap, chiar nici bătrînilor grădinari osteniți, În a căror oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pregătise eroul se dovedesc a fi inutile pentru că cele două personaje se înfruntă „în lupte, că-s mai drepte” (29, p. 78). După o „zi de vară până-n seară”, voinicul răpune leul și-l leagă cu „curea neagră”, sau cu „zgardă albă de bumbac”, sau cu „o sfoară de mătasă,/ împletită-n cinci, în șasă” (29, pp. 71-78). Mi-l leagă cu curele și în frâne subțirele ca de-o ață răsucită în trei [șu]vițe împletită (30, p. 536). Până în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]