3,317 matches
-
a unei porțiuni de text îl asigură. Un scriitor bucureștean, taciturn și epuizat, descinde într-un orășel de provincie. Pelerinajul celor care au întotdeauna un subiect gata de oferit transformă holul hotelului într-o adevărată bursă a poveștilor, sufocantă și zgomotoasă. Evident îngrozit, vilegiaturistul părăsește clandestin spațiul de odihnă. Înainte de a scoate o vorbă! (A venit un scriitor din București). După un lung excurs etimologic, trecând prin istoria triburilor de daci și prin niscaiva termeni rusești, numele CARP își capătă aplicația
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
ar primi înapoi - cu onoruri postrevoluționare - adevăratul nume. Nu despre riscurile acestei atitudini va fi vorba în cronica mea. Și, deși l-am atins în trecere, nici despre volumul recent alcătuit de Liviu Malița (Ceaușescu, critic literar). Panica și alarmele zgomotoase în numele unei destul de abstracte responsabilități civice le las - spre delectare - politologilor de meserie. Ceea ce trebuie să rețină literatura, fiindcă ține de domeniul ei de cuprindere, e natura profundă a falsului comunist. Atmosfera sumbră, prostul gust generalizat, rezistența tacită, supapele improvizate
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
prieten, consulul și compozitorul Brzezinski cu soția lui, și care în chipul cel mai afectuos m-au invitat să locuiesc la dânșii. Primită am fost cu toată căldura de acești buni prieteni. Însă atmosfera în Varșovia era apăsătoare. Întruniri politice zgomotoase avură loc, chiar noaptea treceau cortegii întregi pe la ferestrele mele, vociferând și cerând intrarea Poloniei în război pentru a pedepsi pe Hitler, pentru acțiunea sa neașteptată. Se temeau polonii de soarta cehilor și cam nu i-au înșelat presimțirile. De
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
condiționează, demolându-și entuziasmul prea facil: "dacă va rămâne curată." Aceasta la 7 octombrie 1940, când "mișcarea" se pregătea pentru cele mai barbare asasinate. Presimțind parcă modul în care va evolua Garda de Fier după abdicarea lui Carol II, suspectând zgomotoasa gesticulație misticoidă, infantilismul agresiv, doritor cu orice preț, să dicteze, Rebreanu opinează în mod rezonabil că generalul Antonescu "nu se va putea baza pe legionari, ca singura forță politică aliată cu el." Atitudinea scriitorului devine foarte repede oscilantă și circumspectă
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
legionari, fiind profund indignat și dezgustat de fărădelegile lor. în ianuarie 1941, el descrie rebeliunea și represiunea armată, care, după câte acte odioase se petrecuseră, i se pare că vine "cam târziu". Privind figurile de derbedei ale gardiștilor, care demonstrau zgomotos în stradă, Rebreanu vede cu mare dezamăgire întregul adevăr, despuiat de aura imaginară, care putuse pentru o clipă să-l deruteze: "Vai de capul lor. Lombrozieni. Și acești nenorociți vreau să regenereze neamul românesc! Aceștia să-l creeze pe românul
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
de reculegere, criticul care crezuse în România Mare, notează cutremurat: "Plâng ca un copil pe stradă... Materializarea unei îngropăciuni." Mutilarea Transilvaniei la sfârșitul lui august îl face să se întrebe: Finiș? Monitorizează apoi dictatura Antonescu-legionari, conflictele ce apar între ei, zgomotoasele manifestații gardiste, suprimarea unor publicații (Azi, Facla), asasinarea bestială a celor 64 de demnitari la Jilava, a lui Madgearu, a lui N. Iorga la Strejnicu: "Astfel sfârșește un mare savant." Un reprezentant al tinerei generații de atunci, Pericle Martinescu, reacționează
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
și de alpin, de serenitate și de înfiorări metafizice, de pulsiuni senzuale și de tentații mistice, de vegetație luxuriantă, barocă, și de calcare seci, rostogolite în trepte, asemenea peisagisticii sacre din pictura bizantină, de izvoare dulci, în cădere abruptă și zgomotoasă, așa cum îi stă bine oricărui rîu de munte bine integrat în peisajul său legitim, și de valuri marine sărate, al căror vuiet este și el firesc așezat la locul său, Balcicul s-a impus, în spațiul românesc, dincolo de orice promisiune
Turism și mitologie la Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6915_a_8240]
-
să călătorească peste trei sferturi de oră în fiecare sens. Un alt factor care diminuează drastic starea de calm și productivitatea la locul de muncă este lipsa informațiilor despre întreruperea serviciilor sau despre ambuteiaje. Poluarea și căldura excesivă și conversațiile zgomotoase la mobil ale celorlalți navetiști se numără, de asemenea, printre principalii factori de stres. Nebunia telefoanelor mobile și comportamentul nepoliticos se mențin și ele în top datorită persoanelor în cauză, care nu realizează sau cărora nu le pasă că strică
Șoferii periculoși, factorul principal de stres pentru români în drumul spre muncă () [Corola-journal/Journalistic/70661_a_71986]
-
și de alpin, de serenitate și de înfiorări metafizice, de pulsiuni senzuale și de tentații mistice, de vegetație luxuriantă, barocă, și de calcare seci, rostogolite în trepte, asemenea peisagisticii sacre din pictura bizantină, de izvoare dulci, în cădere abruptă și zgomotoasă, așa cum îi stă bine oricărui rîu de munte bine integrat în peisajul său legitim, și de valuri marine sărate, al căror vuiet este și el firesc așezat la locul său, Balcicul s-a impus, în spațiul românesc, dincolo de orice promisiune
Balcicul, între mitologie și turism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8104_a_9429]
-
însă toți și-o doreau în pat. Femeile lor erau încă stângace când duceau paharul la gură. Văzuse tinere musulmane, încercând să pară rebele. Nu beau niciodată alcool, dar stăteau la mese, în cafenelele pline-ochi cu bărbați și fumau, râzând zgomotos. Lăsau vremea să treacă. Se mulțumeau cu ocheade fulgerătoare, ca ale șerpilor, fiindcă doar puține îndrăzneau. La apusul soarelui se-ntorceau acasă, singure, cum veniseră. Așa o cucerise Mehria. Intrase în bar, aruncându-și cheile pe tejghea și ceruse o
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
o insulă renumită mai ales pentru posibilitățile de distracție - Ibiza, dar și pentru plajele cu nisip fin și apele limpezi. Playa den Bossa găzduiește cele mai trăsnite petreceri, cu participanți de toate naționalitățile, tot aici deschizându-se și cele mai zgomotoase cluburi - cu specific oriental, irlandez, occidental și altele. Tot la Ibiza poposesc și cei mai renumiți DJ din lume, pentru a mixa la petrecerile de pe plajă. Întrucât locul s-a aflat odinioară sub stăpânirea fenicienilor și a maurilor, iubitorii de
Agenda2006-22-06-turistica () [Corola-journal/Journalistic/285018_a_286347]
-
Bihoi își începuse cariera de specialist în transport electric urban și se apucase de treabă cu 12 oameni inimoși, ingineri, tehnicieni și proiectanți. Își propuseseră să gândească un tramvai mai spațios, mai rapid, mai arătos, dar, înainte de toate, mai puțin zgomotos. Un vis pe care mai târziu l-a văzut cu ochii. Au trecut însă anii și a rămas în urmă doar o legendă, nostalgia unei trecute izbânzi a iscusinței și inventivității bănățene... Apel la tradiție Oameni ca inginerii Gheorghe Bihoi
Agenda2006-03-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284648_a_285977]
-
sau penibile ezitări șirul gândurilor sale. Distractive și odihnitoare sunt pentru ambele părți observațiile exprimate în cursul vorbirii, așa, de pildă, scuzele de a fi început înainte de venirea în sală a vreunui sau vreunei întârziate ce turbură prin intrarea lor zgomotoasă - sau alte asemenea glume. Din strânsa legătură dintre conferențiar și ascultători, din atmosfera înviorătoare pentru vorbitor nasc adesea, pe nebănuite, considerații și concluzii neprevăzute în programul stabilit de acasă. De aceea, adevărații conferențiari nu pot în prealabil încredința hârtiei rostirea
Al. Tzigara-Samurcaș - Din amintirile primului vorbitor la Radio românesc by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Memoirs/9144_a_10469]
-
Trasumanar e organizzar), veneau parodiile, colajele, zigzagarea între registre expresive, ostentarea oralității ale unor Elio Pagliarani (La ragazza Carla), Edoardo Sanguineti (Laborintus), Antonio Porta (Rapporti) și ale altora. Clasicii în viață nu se puteau sustrage atacului. Dar pe cît de zgomotos debutase iconoclasta neoavangardă - și prin inițiative de autopromovare (întărite în plan teoretic de Umberto Eco, membru al grupului), pe atît de scurt i-a fost dat să fie vioara întîi. Dialectic, reacția a dus la soluții contrare, restituindu-le deplina
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
ramificațiile așteptării, despre cum amânările devoră teritoriile speranței. Tocmai de aceea lumile lui Deleanu sunt întotdeauna apocaliptice, iar atmosfera inaugurată încetul cu încetul oferă senzația că universul se poate desfolia cu tact până la miezul tainic, acolo unde respirațiile morții sunt zgomotoase. Un loc în care sugestia nu are alternative. A. R. Deleanu este un artist al stărilor depresive, un poet al elegiilor apocaliptice. Cu toate scăpările, nepotrivirile, uneori trecerile grăbite de planuri ori cu scufundările psihedelice nereușite. Toate acestea pălesc în fața
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
din lotul transferurilor. S-au dat ani grei de pușcărie cu executare, s-a chiuit de fericire și, în cazul celor direct implicați, s-a plâns de disperare. N-am văzut încă popor să se bucure atât de entuziast și zgomotos la arestări. Sau poate n-am umblat eu suficient. Pe undeva, manifestările astea spun și ele destule despre noi, obiectivele și așteptările noastre. N-am suficiente elemente să comentez sentința. Când voi citi motivarea, o voi face. Dar, din propria
Ciutacu, despre sentințele din Dosarul Transferurilor: Nu văd logica () [Corola-journal/Journalistic/42922_a_44247]
-
imediat când rostești numele lui Petre Barbu e neafilierea la niciuna dintre direcț iile (era să zic „găștile”) literare de azi. Jurnalist de profesie, prozatorul și dramaturgul a preferat să păstreze o distanță profilactică față de o lume culturală nu doar zgomotoasă, ci, din multe puncte de vedere, uniformizantă. Până într-atât e de înstrăinat Petre Barbu de mediul autohton, încât am auzit colegi întrebându-se dacă nu cumva s-a mutat în Occident... Ce-i drept, acest autoexil e benefic scriitorului
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
țărâna ce-i scrâșnea strivită sub tălpile bocancilor. Cu senzația că pașii ei trezesc glasurile grădinii și picioarele ei încălțate în bocancii omului ei se auzeau departe, unde o fi fost, ajungând ca o chemare până la el, călca greu, dinadins zgomotos, respirând odată cu lumina lunii sfidând parcă întreg cerul. "Ia te uită!" își spuse. Cum se poate? Să fie și lună plină și să văd și-atâte astele, parcă m-am..." Iarba stelelor acoperea marginile cerului și jos, pe pământ, vântul bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
praf hainele lui Tom, care stăteau pe el prea țepene, stânjenindu-i mișcările. Hai să fugim! strigă uitându-se peste umăr la noaptea care venea după el trăgând covorul de stele în jos. Cerboaica abia-l ajunse din urmă, respirând zgomotos, cu nările dilatate: Mai încet! se rugă. Sunt cu tocuri înalte. Am înțeles. Nu știu ce mi-a venit. Ia-mă de braț. S-ar putea să ne-ntâlnim cu cineva. S-ar putea. Când veneam spre casă, m-am întâlnit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-și dădea duhul. Un miros acru și înțepător de sudoare și sânge le năpădi când se apropiară. Parcă luară în brațe un sac cu pleavă dospită. Omul se agăță de brațele tinerei femei, cu ochii holbați, cu gura strâmbă, horcăind zgomotos. Te doare ceva? Ți-e rău? Ce te doare? Îl prinseră să-l salte amândouă cu fața-n sus, să-l ridice. Se speriară și-i dădură drumul grămadă în grâu. De la piept în jos, cămașa și pantaloni omului erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
goală lângă el astupându-i gura cu palmele. Te-ai scrântit!? Ce-i cu tine? Heraus! Schnell! urlă Erika pe scări și trânti ușa de la apartament cu atâta putere, că se zguduiră pereții. A plecat! Ufff! făcu Irina palidă suflând zgomotos. Ce spaimă am tras! Uite cum tremur! Te-am așteptat toată ziua. Unde-ai fost? Am fost... Să nu ne audă Erika! M-a trimis tata să-l caut pe moș Țurcanu și nu l-am găsit. Tu nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mă ocup de afacerile tale neplăcute, tu... Nu sunt afacerile mele neplăcute, spuse ea cu voce schimbată, și-o înstrăinare ostilă se așeză între ei. Bine, bine, se precipită el, căutându-i ochii prin întuneric. Își aprinse țigara, inspirând fumul zgomotos. La spital! strigă el șoferului. Vii cu mine sau te las undeva? Păi n-o să știi să nimerești singur. Asta voiam să-ți spun și eu. Bineînțeles că... Vin cu tine, hotărî ea. E departe? Să-l găsim întâi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fac din pur interes comercial, dar adevărul nu este acesta și sunt sigură că ea își va da seama de adevăr. Între noi există ceva tainic, o legătură ce face sufletele să vibreze la unison, fără multe cuvinte, fără demonstrații zgomotoase de simpatie reciprocă. O aștept nerăbdătoare, am stabilit să treacă pe la redacție. Încerc să-mi pun ordine în gânduri și în hârtii, ca timpul să zboare mai repede. În mod inexplicabil - sau poate există o explicație, dar pe moment n-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
fizic. Cel puțin pentru mine sunt. Măcar un pic. O posibilă explicație ar fi aceea că pe dinăuntru am rămas undeva, în urmă, destul de departe, cam pe la vreo 28 de ani. Ei pe atunci chiar eram o rebelă, ceva mai zgomotoasă. Acum toată această răzvrătire, împotriva regulilor și tiparelor, se manifestă doar la nivelul a ceea ce scriu, indiferent de gen. Prefer așa pentru că... pentru că încă evit momentele în care cineva ar putea să mă întrebe, să mă iscodească, să îmi ceară
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Apoi cercul se transformă în cub: Și se învârtește, se învârtește Ruleta nebună și nimic nu vrea să spună Acel monegasc În carul său cubic. (L. vorbind) Și cubul se transformă astfel în anarhie, într-un teatru absurd ori grotesc, zgomotos și deșănțat, aflat sub zodia arbitrarului și a luxurei. Dar poate cea mai traumatizantă experiență a poetului este cea oferită de scena goală, teatrul gol, vidat de paiațe și de zgomote, de culori și de forme. Vidat de aplauze: Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]