2,254 matches
-
să înaintezi, ușor-ușor, pe marginea hăului, păstrând echilibrul dragostei tale în suflețelul candid, vrăjitoarea fuamnach, zmulgându-și părul din cap de ciudă, face vraja gâdilării sacrei mame a broaștelor țestoase de galapagos, care nu mai poate sta nemișcată, un cutremur teribil zguduie muntele și poteca ta, pentru a nu pierde dragostea ta, te reechilibrezi, sucindu ți capul în lateral și în jos, desaga-fără-fund îți alunecă de la gât și dispare în negura mișcândă a crevasei adânci. zguduirea apocaliptică se potolește apoi, în aer
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
care mai de care mai sărată și mai chipărată... PAFNUTIE (scârbit): Toate cu carne... FARNACHIE (melancolic): Este și rachiu... HABACUC (la fel): ...și titiun... FARNACHIE (cu spaimă): Sunt și muieri de cele vii și adevărate! (Toți trei se privesc crunt, zguduiți de această veste. Își fac cruce și scuipă în patru părți.) PAFNUTIE (descurajat): Vai de sufletul și de viața lui! Cam ce minuni va să facă un sfânt nevolnic între atâtea și atâtea răutăți? FARNACHIE (pune mâna streașină la ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să-și arate încă fața spălată în roua dimineții, așa cum o făcea de când lumea?... Totul părea încremenit nefiresc. Până și lumina soarelui rămăsese parcă agățată de creasta dealului... Un tunet prelung... căzut din senin a hăuit din vale-n vale, zguduind pământul din țâțâni, gata să prăbușească bolțile de cleștar ale cerului... a fost răspunsul la întrebarea nerostită... Bătrânii ieșiți la coasă, pe rouă, s-au oprit în loc, cu tresărire de inimă. Fără voie, privirea li s-a ridicat spre cerul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
îi crește tărtăcuța, ca să mă exprim elegant. Să vezi ce cântec o să iasă. Drăgoi chiar pregătea un cor pe patru voci, glumi ea, dar n-avea o partitură potrivită. Acum o are! Izbucniră amândouă într-un râs molipsitor, de se zgudui până și măsuța pe care erau ceștile de cafea. Dacă n-ar fi fost atente, s-ar fi răspândit pe covor bunătatea de cafea și zațul din cești... * În zilele ce urmară, Ema și Gina constituiră două bisericuțe ad-hoc în cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
obligațiile unui om îndurat sub acest acoperiș? Nimic! Tot ce ai făcut e mai mult decât suficient, nu crezi!? și plecă la culcare. Teo rămase în sufragerie fără replică, urmărindu-i pașii și gesturile urmate de închiderea ușii care-i zgudui întreaga ființă. I se părea totuși că o luminiță, mică ce-i drept, al cărei licăr abia se zărea, venea de undeva. Doina amintise numele fetei. Înseamnă că pentru ea o făcea. Putea oare să spere că această casă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nu tu ai provocat accidentul. Sunt încredințată că nu ai dorit niciodată un asemenea sfârșit. Dumnezeu a găsit să te ispășească de un păcat pe care Timpul m-a convins că nu l-ai făcut cu premeditare. În pofida cutremurului care zguduise din temelii familia lor, aceasta rămase întreagă. În fața lui Teo însă persista o imagine stranie: i se părea că pereții casei sale, și tocmai cei de rezistență, prezentau fisuri. Se întreba în sinea lui, va avea timpul și puterea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
plecase, tot așa cum venise, într-o frumoasă zi de primăvară, poate cea mai frumoasă din primăvara aceea, dar încărcată de atâta tristețe... Nu venise seara, dar cerul întreg se înnoptase. Natura se dezlănțui cu o furie de nestăpânit. Tunete cumplite zguduiră pământul. Șfichiurile de foc ale fulgerelor răniră înaltul, dar ploaia nu veni. Nici cerul nu mai avea atâtea lacrimi cu care să plângă alături de sufletul îndoliat al unei mame și a celor care trăiseră o cumplită și de nedescris tragedie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
preumblare prin sufletul cuiva, cu atât mai mult când este într-atât de împovărat, sensibilizează întotdeauna pe om și îl pune adânc pe gânduri... noiembrie, 2012 Voință împlinită oarte de curând, o întâmplare din cale-afară de neobișnuită a reușit să zguduie cugetul și bunul mers al treburilor populației din micul oraș, din care eu stau și notez pe foi răzlețe de maculatură aceste rânduri, ce, la finele lor, poate chiar vor cutremura pe unii. Se știe că lucrurile sunt meticulos aduse
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
clipa în care deschise ușa și găsi un plic înfipt în tocul ei, senzația de nedumerire îi crescu simțitor. „Ce ar mai putea fi și asta?! Doar poștașul nu vine niciodată duminica!” Se-nțelege de la sine ce sentimente teribile o zguduiră pe ea de la temelie, atunci când termină, pe urmă, scrisoarea primită de citit. Deloc nu cred că-i nevoie să mai intru acum în sufletul ei și să încerc, pe cât posibil, să le descriu. Și, de fapt, nici nu cred c-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
călău hidos, care, cu un rânjet sinistru, a ridicat securea timpului... Aproape că simțeam lama subțire și rece pe artera În care mai pulsa Încă sufletul zdrobit. Am Închis ochii și două brațe puternice au oprit trupul ce se prăbușea, zguduit de spasmele unei realități crude, care nu putea să fie realitate. Oct. 2004 Destin (scrisoare către A.S.) M-ați rugat să vă spun câte ceva despre mine. Nu știu cum să Încep dar mă voi strădui. Îmi voi imagina un interviu. Mai Întâi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dor, se topeau! Mi-am culcat sufletul pe lespedea tăcută și rece. Și lacrimile iubirii, ca-ntr-un vis, livezi de cireși, Înfloreau. Mi s-a părut c-aud șoapte, voie bună și râs?! Era doar rătăcita-mi umbră, amar zguduită de plâns, de plâns... ... născut cu strigăt - când toamnele plângeau ... și plecat În mare taină, când fulgi albi sărbătoreau ...” File de jurnal. (10 oct. 2001) Iubire și neant... ( din jurnalul Arianei Bronte, o fată frumoasă, de o mare gingășie sufletească
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
zicea mamei: - Cu cine îi lași pe ăștia, Irinuțo? Gândește-te și la ei! Cine oare ar rămânea neatins de această priveliște? Cum se putea rezista? Niciun ochi, din cei care priveau, nu rezista, fără a scoate lacrimi. Această întâmplare zgudui mult sufletele părinților mei. Dacă până atunci, mama își plângea des durerea și suferința ei, după această întâmplare, pur și simplu, nu i s-au mai uscat ochii. Aștepta să plece toți, pe unde aveau de plecat, și bocea cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să-ți cotropească intimitatea, erai ca în piața publică, văzuse într-un film, poate singurul la care se uitase în ultimii zece ani, cum un bărbat făcea dragoste cu "femeia vieții lui" în timp ce perfecta o afacere prin telefonul mobil. O zguduise în așa măsură acea scenă încât a jurat că ea nu va vorbi în viața ei decât la telefoanele fixe, iar cu iubitul ei ficțiune vorbea doar la telefonul de la birou. Acolo nu avea de ce să se teamă că îl
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-și rupă oasele cu ceva, managerii sunt băieți buni, afacerea este grasă și pe termen lung. De ce nu s-a gândit până acum la o astfel de afacere cinstită? Începe să sară prin încăpere ca un apucat, chiuie de se zguduie pereții, dar deodată cade moale în fotoliu, ca plesnit cu toporul în cap. Sunt tâmpit, suuuuunt un mare tâmpit. Cum de mi-a trecut o astfel de măgărie prin cap?! Cum de nu m-am gândit că pășesc pe un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
curte s-a uitat la ea cu un fel de admirație amestecată cu milă. "De ce nu te-ai făcut membră de partid până acum?" a întrebat-o evident enervat. "Vreau să devin o bună specialistă, nu activistă de partid." A zguduit-o de umeri și i-a șoptit la ureche: "Pe ce lume trăiești?" și a lăsat-o baltă în mijlocul curții. Era prima zgârietură în pielea pe care avea să o piardă zi de zi de acum încolo, încerca să înțeleagă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
devenit nerăbdătoare, irascibilă. În sufletul meu s-a deschis o grotă în care s-au adunat atâtea lacrimi, că dau în afară, de plină ce e. Nu mai pot, nu mai pot...! Și Ina izbucni într-un plâns care-i zgudui întreaga ființă, asemenea unui copac aflat în calea unor vânturi vijelioase. - Tu crezi că eu nu sufăr? Dar ce pot să fac, ce putem face noi amândoi? - M-am hotărât! Mă voi duce eu în fiecare zi la Miliție. Colonelul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
prietenește. - Să fie bună, domnule, dacă spuneți dumneavoastră! Cum se arată, nu pare a aduce ploaie. Până și vântul s-a aciuat undeva, poate cu gândul de a se odihni, că toată noaptea n-a avut liniște și ne-a zguduit zdravăn corturile. Dar dumneavoastră, cu ce treburi pe la noi? Vă putem fi cu ceva de folos? - Eram în trecere pe drumul care duce către Colțurești, am văzut corturile și mi-am zis: nu cumva o fi șatra lui Iorgu Stănescu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
bătrâni goi, strâns lipiți unul de altul, Își mângâiau trupurile cu pielea groasă, atârnată. Bătrâna pântecoasă, cu o față Înspăimântătoare, de crustaceu, scotea intermitent o limbă vâscoasă, lungă și crăpată la vârf. Avea privirea risipită și un tremurat nervos Îi zguduia trupul galbenverzui, asaltat de săruturile descătușate ale bărbatului micuț și chelos, cu șuvițe rare, de păr albit. Spatele bătrânului părea, dea lungul coloanei, acoperit cu solzi lucioși, iar unghiile, Înfipte În carnea gelatinoasă și vălurindă a celei pe care o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Într-un zumzet blând, care-l Împresura somnolent, ca o șoaptă prelungă. Plutea undeva Între reverie și somn, când simți dintr-o dată o foșnire caldă În preajmă și degete fierbinți mângâindu-i ochii. Inima Îi zvâcni cu putere și se zgudui de o trăire izvorâtă din adânc, care-i Înrâuri toată ființa, Învăluind-o cu un dulce semn de Întrebare: era ea? Marea lui dorință, eterna lui așteptare, dorul său fără margini era acolo!?... Tresări cu un surâs reținut și, ridicându
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îndreptat șovăind spre ușa de la baie. Un miros fierbinte, nesuferit, colcăia În aer. Glasuri ciudate, țipete, vaiete răzbăteau dintr-acolo șters, În surdină. Fereastra era animată de zvâcnetele șerpișorilor de lumină, ce se zbăteau pe sticla Întunecată. Un tremur Îmi zgudui Întreg trupul și o stare de amețeală pusese din nou stăpânire pe mine. Soneria de la intrare zbârnâi isteric. M-am gândit că putea fi mama (care venea uneori să-și bea cafeaua la mine), ori poate ca era Paulina, nenorocita
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
făceam curaj. Dincolo de ușă deocamdată era tăcere. Începusem să tremur ușor, dar mă imaginam într o scenă eroică și asta mă împinse în picioare. Degetul meu era acum deasupra soneriei și aștepta un impuls. Iar acesta veni. Lemnul ușii fu zguduit de un răcnet de animal peste care se auzi soneria. În umbra cadrului apăru vecinul cu urme de sânge pe piept și pe mâini, cu ochelarii căzuți pe nas și cu fruntea transpirată. — Repede, trebuie să mă ajuți. Am ezitat
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de aceea te-am chemat... - Spune-mi, spune-mi, povestește-mi cum ai putut? Cum? Dă-mi amănunte... Și fără să țină seama de faptul că în pat se afla o epavă, o prinse de umeri și începu să o zguduie, repetând fără încetare, aproape țipând: spune-mi, Olga, spune-mi tot, tot... spune-mi ce ai făcut, spune-mi!? Cu ultimele puteri, cu vocea gâtuită, Olga abia mai putu să îngaime câteva cuvinte: - Țiganca era vecină cu patul tău, nici
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
se blochează. Așa că răspunde tot el: "Văd că împrospătezi aerul pe holuri, tu. Te tot fâlfâi de colo până colo. Nu știu ce făceai tu pe la dermato, da' aici ai dat de dracu', scumpo. Aici e de muncă și dacă o mai zgudui așa, s-ar putea să zbori din spitalu' ăsta, indiferent de cine te-o ține-n spate și de ce. Ți-o spun așa, că-mi ești simpatică, micșunico. Ai grijă, fata mea, ai grijă!". Mai răcorit, medicul făcu un gest
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
reluat povestea: Și cum spuneam, în sat la noi era unul pe care nu l-am văzut zâmbind niciodată. Când se uita la tine, te apuca trepădu’. Înalt cât îi stâlpul, cu niște mâini cât cazmaua, iar când călca se zguduia pământul sub el... Nu era însurat. Care-i muierea să se ducă după un asemenea om? Până la urmă, s-a găsit una cam zbanghie, care trăia cu el așa... Ei! Și potopul ista de om era muncitor peste poate, dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de râs... Până atunci însă eu țineam de urât bucătăresei, care mă punea mereu să-i repar patul după ce... îl stricam împreună. Că, vorba ceea: frumos am fost, deștept am să fiu... hă hă hă! Un tunet de râs a zguduit geamurile crâșmei. Până și câinii din curte, speriați, au hămăit de câteva ori. Apoi pe aista dacă îl iei încet spune tot - a mai reușit să spună moș Dumitru, printre hohotele de râs ale cărăușilor. Și câte or mai zace
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]