616 matches
-
absolvit Facultatea de Hidroenergetică din cadrul Institutului Politehnic din București. Debutează în 1981, la „Știință și tehnică”, cu povestirea SF Vis de familie, desfășurând o activitate susținută în fandem. Colaborează la „Almanahul Anticipația”, „Orion”, „Helion”, „Paradox” ș.a. După 1989 intră în ziaristică. A primit în 1992 Premiul Eurocon pentru autor tânăr. Deși optzecist, coleg de generație în SF-ul românesc cu Cristian Tudor Popescu, Alexandru Ungureanu și Dan Merișca, U. debutează editorial abia la începutul anilor ’90. Generația și modelele se schimbaseră
UNGUREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290343_a_291672]
-
publicist. Este fiul Anei (n. Comănac) și al lui Damian Ureche, muncitor forestier. A urmat cursul seral la liceele „Moise Nicoară” din Arad și „Constantin Diaconovici-Loga” din Timișoara, Facultatea de Filologie a Universității din același oraș (1966-1974) și cursuri de ziaristică la București. După o perioadă în care a lucrat ca tăietor de lemne la pădure și muncitor în întreprinderi forestiere și miniere, intră corector la ziarul „Flacăra roșie” din Arad (1957-1961), de unde trece tot corector, ulterior redactor, la revista „Scrisul
URECHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
gazetar și prozator. Este fiul Mariei Utan (n. Gherghel) și al lui Teodor Utan, învățători, și frate cu poetul Tiberiu Utan. Urmează școala primară în satul natal, Școala Medie Metalurgică din Cluj (terminată în 1952) și Facultatea de Filosofie, secția ziaristică, a Universității „C.I. Parhon” din București (1954-1959). În 1953-1954 este încadrat la ziarul „Drumul socialismului” din Deva, unde va debuta cu versuri. După absolvirea facultății este corespondent în județele Maramureș și Satu Mare, apoi redactor la „Scânteia” (1959-1990) și la „Adevărul
UTAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290396_a_291725]
-
la obiect nu le diminuează elasticitatea. O măsură justă păstrează și succintele analize propriu-zis literare, Z. îndărătnicindu-se să nu piardă din vedere, chiar și la condeierii mai mărunți, „semnele talentului”. Profesionalismul său îmbină sobrietatea și neliniștea explorării. Pentru Z. ziaristica este o pasiune, dar, mai mult decât atât, înseamnă „o lume, o istorie, o mitologie”. SCRIERI: Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900 (în colaborare), București, 1979; ed. București-Chișinău, 2002. Ediții: B. Fundoianu, Iudaism și elenism, pref. edit., București
ZASTROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]
-
Odorheiu Secuiesc - 9.I.1978, București), traducător. Învață mai întâi în orașul natal, iar între 1917 și 1923 la Brașov. Urmează Facultatea de Drept la Universitatea din București, absolvită în 1930. Se stabilește la Brașov, unde practică avocatura și, paralel, ziaristica. În 1948 se mută la București, în 1953 se reîntoarce în Brașov, în 1956 revenind definitiv în capitală. Renunță la avocatură în favoarea literaturii. Va fi unul din secretarii Uniunii Scriitorilor (până în 1962) și va face parte din colegiul redacțional al
SZEMLÉR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290029_a_291358]
-
Maramureș), publicist și prozator. Este fiul Rozaliei (n. Ciocean) și al lui Teodor Pop, țărani. Învață la Satu Mare, terminând liceul în 1949. Va absolvi la București Școala de Literatură „M. Eminescu” (1952) și Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”, secția ziaristică (1968). Lucrează ca gazetar la săptămânale din Satu Mare și din Baia Mare (1949-1951) și ca reporter la Radiodifuziunea Română (1952-1958). Deține funcțiile de secretar și apoi de vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor (1958-1968). Este redactor-șef al revistelor de turism „România pitorească
POP-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288893_a_290222]
-
de Drept din București (1967), fiind doctor în științe juridice. Urmează și un curs postuniversitar de jurnalism, între 1967 și 1972 lucrând ca redactor la „Scânteia”, iar între 1987 și 1990 ca șef al Catedrei de presă la Facultatea de Ziaristică din cadrul Academiei de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. Ulterior este redactor-șef la „Românul” (1990) și „Românul magazin” (1991-1993). Intră în lumea politică, fiind numit secretar de stat, membru al Guvernului (1993-1994), director general al Televiziunii Române (1994- 1996), membru în Consiliul
POPA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
Propunându-și să recupereze o imagine cât mai completă și mai fidelă a culturii și a civilizației române din cele mai vechi timpuri, autorul ține să noteze domeniile abordate chiar pe pagina de titlu a lucrării: „Istorică, culturală, literară, publicistică, ziaristică, folklorică, militară, religioasă, juridică, economică, medicală, tehnică, științifică, artistică (muzică, pictură, sculptură, dramaturgie), politică, diplomatică, sportivă etc.” Limitându-se strict la spațiul național, el nu înglobează decât personalitățile străine care au avut în vreun fel de-a face cu românii
PREDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289005_a_290334]
-
Paul I. (29.VI.1890, Focșani - 29.IV.1938, București), cronicar dramatic și dramaturg. Urmează cursurile liceale la București, unde va absolvi și Facultatea de Drept. Face și un stagiu de doctorat la Paris, nefinalizat. Practică avocatura și intră în ziaristică, mai întâi ca redactor la „L’Indépendance roumaine”, apoi la „Viitorul”. Scoate la București „Revista critică” (1918-1919), la care va fi și director. Jurnalistica lui P., cu vederi originale, noi - a scris cronici teatrale, literare, artistice, dar și articole politice
PRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289030_a_290359]
-
, Lucia (24.I.1949, Voloave, j. Soroca - 23.V.1998, Chișinău), eseistă. Este fiica Tatianei (n. Cramarciuc) și a lui Simion Purice. Și-a făcut studiile la Facultatea de Ziaristică a Universității de Stat din Chișinău. A fost mai mult timp reporter și cronicar cultural la revistele „Nistru” și „Literatura și arta”. Debutează editorial cu volumul Eleonora Romanescu (1983). Grav bolnavă și imobilizată la pat multă vreme, P. continuă să
PURICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289068_a_290397]
-
Liceul „Știrbei Vodă” din Călărași (1942-1950) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1951-1955). Paralel, audiază cursuri la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” și la Facultatea de Arte Plastice. După absolvire devine cadru didactic la Catedra de literatură a Facultății de Ziaristică din București, iar între 1968 și 1970 conduce Direcția Bibliotecilor din Ministerul Culturii. Își susține doctoratul în filosofia culturii (1978), cu teza Circulația ideii de progres în cultură. Debutează în „Contemporanul” cu Eseu despre lectură (1958), iar editorial, ca prozator
RADU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289096_a_290425]
-
August Strindberg, Tată, București, 1895. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, Dramaturgia română, București, 1905, 171-175, 189; Ibrăileanu, Opere, IV, 227-231; Arghezi, Scrieri, XXVII, 188-189; Călinescu, Ist. lit. (1941), 728-729, Ist. lit. (1982), 728-729, 1019; Ciopraga, Lit. rom., 298-300; Perpessicius, Memorial de ziaristică, București, 1970, 257-258; Straje, Dicț. pseud., 587-589; Brădățeanu, Istoria, II, 76-77; Constantin Paiu, „Romeo și Julieta la Mizil”, RL, 1986, 41; Cioculescu, Itinerar, V, 360-365; Dicț. scriit. rom., IV, 22-23. C.Pp.
RANETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
1934; Pețitorii, București, 1934; România de azi, București, 1939; Sub scutul Regelui, București, 1943; Spitalul 2 de campanie, Cernăuți, 1943; La marginea orașului, Cernăuți, 1943; Ne caută pământul, București, 1944; Istoricul Societăților Scriitorilor Români, București, 1998. Repere bibliografice: Emil Samoilă, Ziaristica, București, f.a., 297; Predescu, Encicl., 576; Scrisoare de la Ion Munteanu. 1985, ADLTR, M-109. V.D.
MUNTEANU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288296_a_289625]
-
VIII.1943, Lipnic-Hotin - 27.IX.2001, Lehliu), poet. Este fiul Virginiei Muscalu, soră medicală, și al lui Simion Muscalu, profesor. A absolvit Liceul „Al. Vlahuță” din Râmnicu Sărat, Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Constanța (1966) și Facultatea de Ziaristică din București (1979). Între 1969 și 1989 a funcționat ca redactor la ziarul „Milcovul”, iar din 1979 a condus cenaclul Uniunii Scriitorilor din Focșani. Începând cu 1990 este redactor-șef adjunct al „Revistei V”, editată la Focșani, și director al
MUSCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288327_a_289656]
-
o face și mai rea, Brașov, 1848. Repere bibliografice: Aron Densușianu, Cercetări literare, Iași, 1887, 121-142; Maiorescu, Critice, III, 90-100; Ioan Rațiu, Viața și operile lui Andrei Murășan, Blaj, 1900; Iorga, Ist. lit. XIX, II, 240-241; I. Lupaș, Din activitatea ziaristică a lui Andrei Mureșanu, București, 1925; Aurel A. Mureșianu, Andrei Mureșanu intim, „Ritmuri”, 1929, 2; Călinescu, Ist. lit. (1941), 237-239, Ist. lit. (1982), 253-255; Mircea Bogdan, Andrei Mureșanu. Contribuțiuni biografice, Brașov, 1942; Livia Grămadă, Ideile literare în publicistica lui Andrei
MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
, Irina (1.I.1962, Antonești, j. Cahul), poetă. După studii făcute la Facultatea de Ziaristică a Universității de Stat din Chișinău (1979-1985), devine redactor la „Tinerimea Moldovei” și după 1990 la săptămânalul „Literatură și artă”. Colaborează la „România literară”, „Poesis”, „Vatra”, „Familia” ș.a. În primul său volum de poezii, Șarpele mă recunoaște (1992; Premiul Uniunii
NECHIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288393_a_289722]
-
trimis la București pentru a frecventat gimnaziul la Liceul „Matei Basarab”, dar după un an, murindu-i tatăl, se mută cu familia la Craiova, de unde era originară mama, și continuă aici liceul ca bursier. Încă din școală era pasionat de ziaristică și oratorie. În 1876 debutează cu versuri și cu un articol despre importanța învățământului în gazeta „Oltenia”. Între 1876 și 1879 urmează la București cursurile Facultății de Litere și ale Facultății de Drept. A inițiat Societatea Unirea în 1879 și
NEGOESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288402_a_289731]
-
literar. Este fiul Elenei (n. Radu) și al lui Petre Dumitrescu, mic industriaș, apoi mecanic la Uzina Chimică „9 Mai” din București. Urmează cursurile primare în comuna natală, apoi Liceul „Mihai Viteazul” din București, absolvit în 1952. Studiază un an ziaristica, fiind și reporter la Agerpres, frecventează un timp cursuri la Politehnică, dar alege în cele din urmă Facultatea de Filologie a Universității din București, pe care o termină în 1959. Lucrează ca pedagog (1959) și profesor suplinitor la două licee
PETRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
asistent. În 1968 devine doctor în filologie. Între 1969 și 1971 va fi lector la Universitatea din Leipzig și la Universitatea „Martin Luther” din Halle. Din 1993 funcționează ca profesor la Universitatea „Athenaeum” din București, în cadrul Facultății de Filologie și Ziaristică, fiind și decan al acesteia. Debutează în 1957, la revista „Tânărul scriitor”. Colaborează la „Analele Universității București”, „Limbă și literatură”, „Tribuna”, „Ramuri”, „Argeș”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Literatorul”, „Viața românească” ș.a. În cartea sa de debut, Opera lui
PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288792_a_290121]
-
Academice „România jună”. Debutase încă din 1903, în revista „Luceafărul”, care apărea la Budapesta, cu o povestire, continuând să publice proză, versuri și mai ales comentarii de literatură și publicistică socială în numeroase gazete sau reviste. Din 1911 intră în ziaristică, angajându-se la cotidianul „Românul” din Arad. Un an mai târziu este chemat la Brașov și numit secretar literar, stipendiat al Societății pentru Fond de Teatru Român; în această calitate editează publicația societății, „Revista teatrală” (1913-1914), și îngrijește colecția „Biblioteca
PETRA-PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
Eminesciana, București, 1944; Mențiuni de istoriografie literară și folclor, București, 1957; Alte mențiuni de istoriografie literară și folclor, I-III, București, 1961-1967; Opere, vol. I-IV, București, 1966- 1971, vol. V-XII, îngr. Dumitru D. Panaitescu, București, 1972-1983; Memorial de ziaristică, București, 1970; Eminesciana, îngr. și pref. Dumitru D. Panaitescu, București, 1971; Lecturi intermitente, Cluj, 1971; Patru clasici, pref. Edgar Papu, București, 1974; Mențiuni critice, îngr. și pref. Eugen Simion, București, 1976; 12 prozatori interbelici, îngr. și pref. Dumitru D. Panaitescu
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
-i-se în lipsă Ordinul de Cavaler cu Panglică „Virtutea militară” și „Frunză de stejar” pentru acte de vitejie pe frontul din Ungaria. Fiind în Germania, refuză repatrierea și își continuă studiile trei ani la Universitatea din Erlangen (istoria artei, ziaristică, istoria muzicii). În 1954 se stabilește în Statele Unite ale Americii. Lucrează ca funcționar la o fabrică din Indiana (1954-1983). Editează, mai întâi în Germania și apoi în Indiana, revista „Vers” (1951-1957), destinată să cultive valorile tradiționale românești. Va fi realizatorul
NOVAC-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
le urmează între 1950 și 1952. Este repartizat în redacția revistei „Viața românească”, în secția de teorie și critică literară. Între 1952 și 1955 frecventează Institutul „Maxim Gorki” din Moscova. Revenit în țară, se înscrie la Facultatea de Filosofie, secția ziaristică, a Universității din București, pe care o termină în 1959. În 1956 este numit șef al secției de teorie și critică literară la „Viața românească”, de aici trece redactor-șef adjunct la „Luceafărul” (1961-1966) și redactor-șef adjunct al revistei
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
și Banat, precum și studii de istorie, filologie și filosofie. Ioan Georgescu publică eseul Idei despre cultură, iar I. Mateiu semnează o seamă de articole referitoare la învățământ. La rubrica „Istorie” figurează câteva studii de Ioan Lupaș, precum monografia Din activitatea ziaristică a lui Andrei Mureșanu. N. Drăganu trimite, pentru rubrica „Filologie”, studii de literatură veche și note etimologice. Lucian Blaga susține rubrica „Filosofie”, în care publică patru eseuri, unele interpretări privind miturile și mai multe cugetări și aforisme. Al. S. Iorga
PAGINI LITERARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288613_a_289942]
-
Roma. La începutul aceluiași an, s-a angajat telegrafist în București. De aici e mutat la Brăila și, după un timp, în comuna Piua Petrii, județul Ialomița. Intrat în conflict cu mai marii lui, își va da demisia, dedicându-se ziaristicii. Acum colaborează mai regulat la „Adevărul”, „Adevărul ilustrat”, „Arhiva”, „Evenimentul literar”, „Literatură și știință”, „Munca”, „Munca științifică și literară”, la publicațiile muncitorești îndeosebi, P.-P. fiind atras în această vreme către mișcarea socialistă. Dar tribulațiile vieții de slujbaș îi zdruncinaseră
PAUN-PINCIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]