1,652 matches
-
o gătești”? ... -Bine, bine, am înțeles, că timpul va fi frumos și că oamenii pot pleca fără grijă la munca câmpului. Acum vă las, auziți și voi că mă strigă tatbătrân. -Magnolia! Magnolia! Pe unde umbli trancaleuca? își striga de zor bunicul nepoata. De când i-au murit părinții, Magnolia a rămas în grija bunicilor Grigore și Saveta Anastasie și, de mult ce o iubeau, nici când dormeau liniște nu aveau. -Tu, Saveto, n-ai văzut-o pe Magnolia? și-a întrebat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
părinții, Magnolia a rămas în grija bunicilor Grigore și Saveta Anastasie și, de mult ce o iubeau, nici când dormeau liniște nu aveau. -Tu, Saveto, n-ai văzut-o pe Magnolia? și-a întrebat moș Grigore, nevasta care bătea de zor snopi de cânepă la meliță. -Dar ce ai cu ea, bre? Amu era aici, m-a tot necăjit, că vrea și ea la meliță dar n-am lăsat-o șa plecat. -De ce n-ai lăsat-o? Nu-nțeleg! a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să m-audă tot cotul? Când o cauți, tocmai atunci n-o găsești, se tot frăsuia moș Grigore mai mult pentru el, pentru că știa bine că nu-l ascultă decât gutuiul sub care se găsea melița la care lucra de zor mătușa Saveta cu gând mare de a-și termina de melițat până pe la achindii. Magnolia era o fată din cale afară de frumoasă, cum alta în Cristinești nu era. Părul pe care-l purta tot timpul în cosițe era aidoma spicelor
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
jurați a revenit în completul de judecată și judecătorul a dat cuvântul reprezentantului lor să dea citire sentinței: -Insist să se păstreze liniște, în timp ce vom asculta sentința. -Domnule judecător, onorată instanță, măcăi o rață, în timp ce-și scutura de zor coada albă dar murdară, vă aducem la cunoștință următoarele: Pripone și Cocone vor fi vânduți la târg iar banii astfel obținuți vor fi dați fostului lor stăpân pentru a-și cumpăra un singur și bun cocoș pentru ograda lui. CALUL
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dar ce am să te întreb acum sigur nu știi, zise păianjenul. -Nu știu eu, va știi vecinul nostru greierul, sau poate știu. Bine, hai, pune întrebarea. -Unde trăiește cea mai mică maimuță din lume? Greierul își frământa creierii de zor dar nu dădea de capătul întrebării puse de păianjen. La un moment de gândire furnica strigă tare: -Știu eu! -Știi să răspunzi la întrebare greierule? -Nu, a răspuns scurt, acesta . -Bine, atunci răspunde tu furnico. -În Amazonia trăiește cea mai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mai departe de casa lor. Fetele au ridicat panoul de pe fântână și au strigat pisica în speranța că nu s-a înecat. Nu s-au înșelat, de pe locul unde stătea pe o cărămidă ieșită puțin în afară, pisica mieuna de zor. Fântâna era veche și cu timpul cărămizile s-au deplasat de la locul lor ieșind în afară. Ca s-o salveze, fetele au aruncat o găleată legată de frânghie și așa pisica a fost salvată. Pe de altă parte, Dondică și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mama focului iar cei doi căini ciobănești pe care-i avea gospodăria nici că reușeau să liniștească taurul liber, plus că cei din grajd făceau mare tămbălău. Dondică, cu încă un vecin, ajutați de cei doi câini se munceau de zor să prindă taurul slobod. Dondonel, speriat rău, a început să plângă ca un copil. Și ce i-a venit în gând să facă atunci, a fost cât se poate de rău. A început să scotocească în haina fratelui lui și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în drumul mare pentru a se îndrepta spre casa lor. „ la omul sărac, nici boii nu-i trag” sau „unde-i sărăcie, boala lucie ” CELE ȘAPTE ȘOPÂRLE DE PE ȘAPTE COLINE În timp ce pe șaua dealului de la Huci un melc alerga de zor, o râmă îi taie calea. Melcul se înfurie și se ia la sfadă cu ea. -Te rog frumos să mă asculți; care este cauza acestei comportări, vecino? -Nu înțeleg, vecine, de ce te-ai supărat? Cu ce te-am deranjat? -Cum
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de îndemnul scris pe pancarte și s-au conformat. Și-au sacrificat toate animalele, au desfundat toate vasele pline cu nectarul lui Bacus, formații ale instrumentelor de suflat și cântat și-au intrat pe rol suflând, cântând și bătând de zor prestând pentru comunitate care petrecea de dimineață până seara. Toată lumea, de la mic la mare, petrecea într-o veselie, în timp ce buruienile au inundat parcelele cu recolte. Astfel că pe zi ce trecea, posibilitățile de trai scădeau și viața comunității încet aluneca
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
colibe. A dat ocol unui gard drămuit din vreascuri de carpen și a ajuns în fața unei plase din ramuri de mesteacăn care ținea loc de poartă legată de gard cu o funie din coajă de agud. În timp ce crăiasa bătea de zor în poartă, în spatele colibei, craiul țesăla o iapă. În ciuda anilor, auzea destul de bine și vedea la fel de bine. Pomeții erau împodobiți cu încrețituri ale pielii, iar urechile erau bine căptușite cu păr alb și lung. A lăsat treaba și s-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
te-a trimis aici? Aracan-di-mini șî di sărăcia me!, văicărindu-se întruna întrebă bătrânul, în timp ce își netezea câteva fire de păr alb, sub nas, în chip de mustață. -Până te-i gândi și-i grăi, poftim intră, își îndemna de zor bătrânul, musafira. Crăiasa cu chip de bătrână a intrat cu pași rari și se uita în toate părțile, deși nu prea avea ce să vadă. Bătrânul o invită să-i treacă pragul. -Hai, mambătrână și trece-mi pragul odată, poate
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în care a răsărit. Cerul era limpede și albastru cum nu-l mai văzuse Căiță de multă vreme. A trecut în ograda moșului său și i-a spus că s-a hotărât să plece la drum. Acesta își freca de zor palmele a bucurie și privea convoiul în frunte cu Trotinel, părăsind satul și îndreptându-se către miazăzi. Au călătorit cu mare trudă prin cele șapte țări și pe tot atâtea mări, până într-o zi, când au hotărât să se
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
latri și te îndrepți către locul unde este el. Stup a ieșit de după tufarii în care se ascunsese și în mersul grăbit a început să latre cu capul sus, pieptul ieșit în afară, pașii rari și coada învârtind-o de zor parcă era o elice de avion. Auzind zgomotul de care nu se pomenise până atunci între semenii lui, Marele șarpe și-a ridicat amândouă capetele împodobite cu niște ochi mari și curioși ce priveau la animăluțul care își dădea importanță
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tăi care stau ascunși prin tufișuri mă joc cu ei. Care sunt buni de mâncat bag în depozitul meu, zise șarpele uitându-se către burtă. -Nu sunt cu nimeni, a răspuns Stup, tremurând de frică, deși Căiță îl încuraja de zor. -Ce crezi că nu am mirosit? Dacă nu ești cu nimeni, cum ai ajuns pe tărâmul meu? Eu sunt Regele șerpilor și cât vezi cu ochii tot este teritoriul meu. -A! Înseamnă că sunt la Hârtopul șerpilor și tu ..... Tu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dar eu pun condiții, nu tu, i-a răspuns Stup după care a început iar să scurme pământul cu labele din spate, moment în care Trotinel a reluat atacul asupra lui Dardailă cu toată puterea iar cele trei gâdilau de zor. Un cap era vesel și-i venea să se tăvălească de râs, celălalt cap țipa cât putea de tare din cauza loviturilor. -Stăpâne, se adresă Trotinel lui Căiță: M-am plictisit de atâta bătaie cât i-am dat namilei. -Și eu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Urieși cu măști pe față, pretinzând fiecare că este stăpân acolo. Și liniștit, deși era moment de panică, a scos din traista pe care o avea în spate, un picior de pasăre prăjit pe tăciuni din care se înfrupta de zor. Uran a ajuns la locul unde era Zombo, a descălecat, a venit până în fața calului barbarului și i-a strigat: -Descalecă dacă știi să lupți și dovedește că ești rege așa cum te lauzi, după care cu o singură lovitură a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sănătos ... Stai, unde ție tașca? Să-ți dau niște nuci ... -Mulțumesc, moșule, avem acasă patru nuci bătrâni și fac multe nuci că dăm și la alții, crede-mă, am zis eu sincer. Nu s-a lăsat, își freca mâinile de zor, se uita în ochii mei insistând. -Nu se poate, cum să pleci așa de la mine, ce să ți dau eu? -Te rog, moșule, să înțelegi, noi avem pomăt, adevărat este că nu-i unul mare, dar de pe urma acelor copaci ne
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
numea herreruelo. Îmi dăduseră voie să-i Însoțesc, pentru că tocmai le făcusem niște mici comisioane la Ștafetă; restul grupului era compus din Licențiatul Calzas, Vicuña, Dómine Pérez și câțiva cunoscuți, sporovăind lângă balustrada treptelor dând În Strada Mare. Comentau de zor ultima impertinență a lui Buckingham, care, lucru știut din surse sigure, Îndrăznea să-i facă curte soției contelui de Olivares. — Perfidul Albion - mârâia Licențiatul Calzas, care nu-i putea suferi pe englezi de când, cu niște ani În urmă, Întorcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Diego Alatriste rămase Însă lângă mine, făcându-mi loc lângă bârna marcând despărțitura din spate, ca să pot rămâne În rândul Întâi al muschetarilor și să văd piesa cât mai bine. Îmi cumpărase niște dulciuri pe care eu le ronțăiam de zor, bucuros nevoie-mare, și Își ținea o mână pe umărul meu ca să nu mă urnească de acolo brânciurile și toată foiala. Dar la un moment dat am simțit cum mâna aceea devenea rigidă, apoi se retrăgea ușor ca să se sprijine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
scoase două fotografii din poșetă. I-o întinse pe prima. Lângă o masă de bucătărie plină cu farfurioare și crăticioare, o fetiță cu cosițe blonde, încinsă cu un șorțuleț peste rochița cu volănașe, cu fețișoara plină de făină, mesteca de zor într-un castronel. Gropițele din obraji arătau că este foarte fericită și mulțumită de joaca ei. Desigur, Mădălina, spuse Bart. Da, Mădălina mea. Trăiește încă în lumea minunată a inocenței. Nu mai știu un alt copil care să se joace
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ce și cum ar fi trebuit să scrie, lăsându-l să-și facă meseria așa cum credea că este mai bine. Se mai întâmplau și minuni, uneori, în turmentata lume românească, s-ar fi putut zice. Într-o dimineață lucra de zor pe calculator la numărul special pe care „Investitorul” urma să-l scoată în curând, selectând și ordonând materialele care urmau să se publice, când se auzi telefonul sunând prelung și insistent. Bart nu se grăbi să răspundă, ocupat cum era
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
seama că nu trezea doar simpatii și bune gânduri în legătură cu ea, dar nu-i păsa ori se prefăcea că nu observă. Principiul era: cu cât mai multă invidie și scandal, cu atât mai multă notorietate publică. Părinții ei pregăteau de zor o nuntă ca-n povești, cu tot tacâmul, mai bine zis masa de nuntă avea să aibă pe puțin cinci sute de tacâmuri; toată floarea cea vestită a rudelor, prietenilor, colegilor și altor categorii de amici de prin nepieritorul Cartier
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mârșăvia, vor dovedi! Cel mai surprins de cele ce se petreceau de o vreme se arăta un băietan de vreo șaisprezece ani, surdomut... De câte ori vedea pe cineva agitat, alergând prin târg din cine știe ce pricină, credea că de la orologiu se trage zorul și fugea repede într-acolo, lăsând, prin curțile în care lucra cu ziua, totul baltă. Văzuse în câteva rânduri târgul ce căpia dintr-odată. Din senin, i se părea. Îi mai explicau oamenii, prin semne, cum stau lucrurile, mai citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nu Rânzei) că, la revoluție, aia din 1789, tot așa, ședeam aproape de Nôtre Dame, - nu, nu, greșesc, lângă catedrala Saint Germain, distrusă la revoluție, dar refăcută. Eu îmi amintesc că la Revoluție, la ghilotină, - că tocmai se ghilotina -, acolo, de zor, fiul lui Buffon, ar fi zis că să nu-l omoare, pe el, că el... este fiul lui Buffon,... ar fi spus să nu mă ucideți pe mine -, și i se retezase capul cât era el de Buffon; îl decapitaseră
Rânzei redivivus? by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7872_a_9197]
-
sărbătoare. - Da!! Care este aceea? - Nu contează, în orice zi va pica va fi o mare sărbătoare. Era pe timpuri. Bula stă în banca împreună cu premiantul clasei. Teza la istorie. Subiectul: Prietenia româno-sovietică. Premiantul scrie, Bula copia după el de zor. A doua zi profesoara aduce tezele corectate și anunță notele. Premiantul bineînteles a luat 10. Bula însă a luat doar 9. Bulă: - Tovarășa profesoară, de ce numai nouă? Am scris ca și premiantul - Da, Bula, așa este. Numai că acolo la
BANCUL ZILEI: ziua în care vor dispărea Băsescu şi PDL () [Corola-journal/Journalistic/68790_a_70115]