10,539 matches
-
mireasă. De la Chanel.” croncăni iarăși zgripțuroiaca. “De francezii ăștia cu ifose nu putem scăpa nici în Evul Mediu, mai adăugă ea, cu obidă, scuipând un oscior.” Arthur nu mai pierdu timpul. Încălecă val-vârtej și călări toată noaptea până la Londra. În zori, orașul îl primi somnoros, dar cu porțile deschise. Târgoveți, plăpumărese, gunoieri, halvițari, geambași și zarzavagii se perindau agale spre locurile lor de muncă. Potcovari și tocilari își ascuțeau sculele. Primele nuclee sindicale mijeau la colțurile străzilor. Miros de mititei proaspeți
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
ele, nu țiuia nici un greier, o liniște absolută de început de lume se pogorî, și deodată plafonul, care era glisant, se dădu la o parte, și cerul își făcu apariția, nesfârșit și senin, parcă era noapte și parcă era-n zori, în adâncuri se-nvolburau stihii mute, dar în față stele poznașe clipeau fastuos, îngeri sprințari fâlfâiau grăbiți, în inspecție, și plecau să ducă raportul, lăsând ceva praf de aur de pe aripi, planete impozante își luau locul și luminau fosforescent. Cei
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
eliberat de liniștea poetului; Doarme și el sub lumina soarelui. Numai tu, coborâtoareo, nu ai odihnă. Faliment ceresc Despărțiți de ploaie ca de un imperiu; Acolo, singurătatea dăruiește pietre prețioase - ca un dumnezeu ajuns la faliment. Poem Să plângi pe zori, până când lumina nu va mai fi sângerie. Moartea, în primăvară în amintirea Marianei Marin Tinerețea aleargă pe gânduri, ochii ei plutesc în aerul subțire, nici o moarte nu o mai poate ajunge. Nici o moarte... pentru că tinerețea are la pieptul ei poezia
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
unui evantai cu boare de santal, iată-mă-n insula zisă a soarelui, cea izbăvita de îmbucătura unui zeu furios, care nici ibovnice de seamă nu avea, nici lumea nu stia s-o zămislească îndoit. Roșcove și smochine culegeam în zori cu hitonul încrețit de scaieți, de thyrs mă sprijineam doar atît cît să-mi fac loc în tufișuri și să pîndesc jivinele pămîntești înc-adormite. Haidoș mă trimisese aici într-un surghiun cu paianjeni, dar eu pe dulful Korin nădăjduiam să
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
ploi și grindini neguri și spaime întretaie lumina târziului poate noi amândoi luminați de nenumire respirăm rugina alunecatului amurg Neliniștea florilor un singur strop de sânge e îndestul pentru a sparge liniștea florilor malvia tresare căutându-și zadarnic în ochiul zorilor de ziuă adierea culorii amiaza trece prin trandafiri sfâșiind îngândurarea o sete de întunecare răsfrânge teama crinului de-a cădea ostatec nopții celei mai negre Sunetul caută pasărea fulgul unui sunet uitat într'un frunziș nevăzut își caută pasărea nefoșnită
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
de citit și de joc, iaurt, bragă, gogoși, găini vii și curci, fluiere, răcoritoare ( "șampanie"), fărașe, grătare, găleți, sticlărie, violete, cocaină. Vînzătorii ambulanți sînt cele mai cunoscute figuri anonime ale Capitalei. Îi poți urmări pe timp și pe anotimp. În zori, de la sediile principalelor gazete de dimineață se risipesc, ca gîngăniile, în toate direcțiile, micii vînzători de ziare, cu mari pachete legate cu sfoară, sub braț. Le vor împărți fiecare într-un perimetru precis delimitat, toată săptămîna, tot anul și în
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
Dinu Flămând Mîngîind amenințător Fisură în dodecaedrul zorilor, noaptea și-a ratat din nou întunericul absolut; silabisești pe buzele răsfrînte ale nimicului începutul șaradei oedipiene. Gălăgios patetism al duratei Prezentîndu-se în impostură de dar divin, însă rănile somnului rămîn deschise, iar din tavan atîrnă zdrențe de întuneric mîngîind
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
Horia Zilieru lacrimă umblând plângând stinge sfeșnicul înalt să văd îngânatul gând pe tărâmul celălalt zori captivi țes patrafir bir de plâns alean/avânt plumbul iernii să-nveșmânt și seismul să-l respir scările spre paraclis borne suie osii dor ornicul orbitelor petecitul paradis scrisă vamă roată iar cu fotonii criptei schimb vitreg riveranul nimb ține ceara
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
jur și asta nu înseamnă că eu sunt altfel laptele e bun garoafele sunt frumoase eu nu sunt altfel dar de ce îmi oferiți lapte mereu cultivați numai garoafe spuneți doar lucruri pe care nu le înțeleg happy anniversary astăzi în zori m-am pomenit că am altă vârstă așa pur și simplu de parcă aș fi trecut la ora de vară încerc să mă simt în largul meu e o petrecere la care am ajuns prea devreme nu pot să iau nimic
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
Emil Brumaru Doamne, lasă-mă să-ți scriu Înc-o dată-n zori lumina Cît sînt teafăr și pot, viu, Dintre raze să zmulg rîma. Și mai am curajul moale De-a-mi privi iubita-n suflet Chiar de-i îndoită-n șale-n Roua ce s-o rup mă-ncumet. Ci vreu să
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14566_a_15891]
-
-ncumet. Ci vreu să-i aduc fîntîna Grea-n paharul străveziu Fără să-mi tremure mîna, Cerșetorul ei să fiu, Cînd se-ncheagă-n flori smîntîna Și-n șanțuri mîlul molîu. Doamne, lasă-mă să-ți scriu Înc-o dată-n zori lumina.
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14566_a_15891]
-
roșii se epuizează în verde care degenerează în violet care își pierde vlaga în puncte negre și portocalii care fisionează în cercuri roșii veștejindu-se în verde supt leeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeentde gaura neagră... Pe mal, trupul meu flutură ud în boarea primilor zori.
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
Trupul nostru îl joacă la arșice Viermi neștiuți Viermi care vor învinge. De-a rostogolul curge Soarele pe dealurile timpului. E bine să fii neînfricat, E bine să ai ochii limpezi Curați, strălucitori, Să se poată scălda în ei Lumina zorilor În ceasurile ultime. Scrisoare către Ioan din Patmos A venit mai repede decât Credeam Nebuna de la sfârșitul timpului Acoperind cu fustele-i negre Totul împrejur Transformând în scrum Lucruri inefabile, ucigând Blândețea, seninătatea, prietenia. M-am retras strategic în chilia
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
foc în deșert, Ca un rug aprins Din vremi neștiute. Dragoste-poveste Din nopțile Sheherezadei În orașul pradă farsorilor Și întunericului. Strângerea de mână, Șuvița de vânt, Degetele muzicale Pe arcușul coapsei. Dragoste-poveste, Baladă, cântec șoptit, Sub vălul de mireasă al zorilor Când inima, Da, inima, Strălucește mai tare Decât o mie de sori. Ce vedeți voi cu... - Trebuie să îmi răspunzi M-a rugat înecatul privindu-mă fix, Înțepenindu-și privirea de sticlă În pieptul meu Chiar acolo unde palpita vie
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
în fine, fragmentul din capitolul despre Maiorescu descrie ședința Junimii bucureștene din 2/14 mai 1884, la care Nyrop a avut prilejul să participe. Titlurile aparțin autorului danez. Sosire la București Se înserase înainte să ajungem la București. Plecasem, în zori, de la Orșova, și zburam acum cu viteza trenului peste frumoasele și mănoasele câmpii valahe. Soarele ardea foarte puternic, iar în cupeuri era o căldură cruntă, deși ne aflam abia în luna aprilie. (...)Am ajuns, în cele din urmă, la destinație
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
impună nici-o frontieră. În ceasul acela timpuriu al vieții mele, aș fi fost gata să preiau pentru mine monologul lui Faust, dar fără plictisul dezabuzat al bătrânului, ci cu pasiunea juvenilă a unui aventurier în spirit, a unui condotier în zorii cuceririlor sale. Toate mă atrăgeau, mă solicitau: "...Philosophie, Juristerei und Medizin, Und leider auch Theologie...". Aș fi vrut să le străbat, să le cuprind pe toate. Și nu numai. Credeam, cu nevinovăția pofticioasă a adolescenței, că pășind peste pragul Universității
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
hotărît să moară, își leagă de gît piatra grea și sare în apă. Dar nu apucase să se odihnească mai mult de două ore. Soția îl scuturase miloasă de umăr. Între timp ea și pusese totul la cale: ranița, valiza. Zorii o găseau parcă schimbată, își și descoperise forța, forța aceea născută din instinctul matern, care o va ajuta să îndure orice în lipsa lui. Ocrotitoare îl privi cum mănîncă, apoi voise să-l însoțească la școală. El însă îi interzisese. Putea
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
erau repede culcați cu burta la pămînt. Noaptea tirul continuă. Doar din timp în timp, cînd li se năzărea cîte o luminiță în tabăra adversă, soldații trăgeau înfuriindu-se brusc, ca dulăii care latră în somn. Spre mijitul umed al zorilor, artileria se porni din nou. Pereții tranșeelor se surpau de parcă pămîntul ar fi fost scuturat într-un ciur. Obstacolele de sîrmă ghimpată erau zmulse ca scaieții. Dușmanul nu putea fi văzut, dar se simțea că înaintează la adăpostul trîmbelor de
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
literari este, la noi, Dimitrie Bolintineanu. Dacă data nașterii înfruntă și astăzi hazardul unor calcule și probabilități (plauzibil fiind anul 1819, același pentru N. Bălcescu și Alecu Russo), celălalt reper biografic de încadrare este ferm: poetul s-a stins în zorii zilei de 20 august 1872, la Spitalul Sf. Pantelimon din București. Sărăcia lucie și urmele bolii - una care avea să-l răpună și pe Eminescu - îl împuținaseră și-l îmbătrîniseră într-atît încît certificatul de deces înregistrează, haotic, vîrsta de 80
August by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14902_a_16227]
-
Securea de umbră prin apele somnului curgându-mi alinătoare din tălpi până'n creștet o secure de umbră subțire spintecă fără milă șuvoiul de vise străluminarea lui pieritoare nici un înger n'a stat pavăză pierzătoarelor treceri pe fruntea înrourată de zorii de ziuă străluce frunza uitării Sub luna neagră prin strâmtorile timpului la apa nenumită vin strigoaiele să se scalde în farmece tulburi în bătaia lunii negre aripate de spaimă cad păsări sinucigașe să acopere umerii și să învăluie sânii strigoaielor
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
cazul căreia alăturarea pare cu totul stranie. Următorul dialog nu mi s-ar părea deloc improbabil în această perioadă: “Cum v-ați pregătit anul acesta pentru sărbătoarea Învierii?” “Am hăcuit fiecare după puterile noastre, femeile au tranșat și ele până în zori, au mai ciopârtit și copiii cât au putut...” De altfel, mielul de Paste are prea puțin de-a face cu creștinismul, este un simbol tras de păr de tradiție. Christos le-a dat Apostolilor să mănânce pâine și vin, nu
Tăierea mieilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82632_a_83957]
-
-mi doar războiul în camera goală. și destul fir. nu cer altceva. așteptare. veghe. destul fir. cât să-nconjuri pământul de câteva ori. încă nu ai venit. ce ziua țesea, noaptea destrăma. ziua covoare din neasemuite cuvinte. strigăte se făceau până în zori. țes. eu copilul de patruzeci de ani. eu mortul de ieri. în mine moartea mai adâncă decât în pieptul tatei. iubirea târzie cum cântul înghețat pe ram. între cei patru pereți a fost vremea colindelor vremea magnoliei vremea zmeurei. ai
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
Brumaru Din noi, te-ntreb, ce-a mai rămas După acele dragi pahare Băute-n Morile de Vînt? Bătrîne Al, toși, în finale, Ne dăm cu fundul de pamînt Și nu mai vrem să știm nimica. O, scandalosul Pîrș din Zori Cînd vinului îi sîntem sticla Spartă-ntr-o mie de fiori Și din ungher libarca vană A vechiului plictis învie. Bătrîne Al, e-n mine-o rană Pe care n-o mai pot descrie. Căci unde ni-i copilăria Cu
Cîntec naiv pentru Săndel by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10942_a_12267]
-
dăruită auzului, însăși lumina o răsfrîngere de sunet al Facerii mistuit, cel ce aude. doar auz acum și dacă ne-am fi născut surzi, oare n-ar mai fi existat cîntul păsărilor? Un cîine a lătrat la nașterea ta pînă-n zori adieri amare de fum. septembrie. semn rău, s-a mai spus, apoi a început delumirea, desprinzîndu-mă un punct în aerul vibrînd de arșiță, a rămas mîhnirea - un ecou din adînc al umbrelor noastre, întrezărite pesemne încă de pe atunci, el deslușindu
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
Emil Brumaru Sînt fericit Dimov, sînt fericit, Rondelurile tale-mi plac ca roua Pudrînd în zori bombatul infinit. Doar țîțele fetițelor de-a noua Au frăgezimea lor de fruct oprit. Oh! le diger precum un șarpe boa! Sînt fericit, Dimov, sînt fericit, Rondelurile tale-mi plac ca roua. Deci în bufetul ,Zimbrul" stau topit În timp
Sînt fericit, Dimov, sînt fericit... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11384_a_12709]