406 matches
-
a deodorant prost, imbecilul de Măgălie a înșfăcat sprayul și a început să prăjească muștele și țânțarii de pe pereți. Se cățăra prin paturi, se așeza în patru labe sub 91 chiuvetă, se târa de-a bușilea pe podea, cu chibritul zornăindu-i în stânga și cu tubul de metal în dreapta. Unde vedea așezată vreo muscă, aprindea un chibrit și pulveriza spray spre flacăra lui. Izbucnea un jet de foc care transforma în friptură sfârâitoare musca martirizată. Curând în tot dormitorul mirosea grețos
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
un val de sânge măturând municipii, un pătrat magic pe fruntea actorului. Am văzut un tiran trăgând apa la tron, o javră vărsând briliante, un cadavru sculîndu-se în picioare, un doctor scoțîndu-și ochii. Și morminte deschise, și morții în camuflaj zornăind pe tancuri, învîrtind manetele tunurilor de pe crucișătoare. Armate osoase trăgând cu bazooka, zvârlind peste orașe mine de brand, sticle incendiare, cearceafuri. Feldmareșalul carnagiului călare pe râuri. Butoaie de benzină arzând în alimentare. Arhive de filme în flăcări. Vânzători necrozați, lăptărese
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai bine ar fi să mă vadă în fiecare zi. Și, deși în zilele următoare m-am convins că aceste controale zilnice nu sunt necesare și că pentru doctor ele fac parte din programul obișnuit care-i înmulțește rublele ce zornăie în cabinetul său, totuși mă duceam la el zi de zi, pur și simplu pentru că lucrul acesta îmi făcea plăcere. Era ceva încurajator, ceva comic, autoadmirativ și încă ceva greu de definit care mă flata în modul în care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o tot întorcea din drum; o lăsam să ajungă la colțul străzii, îi priveam spinarea care se depărtează și, apoi, nu știu cum, o aduceam din nou în locul de unde pornise. Când am dat, distrat, de monedele de argint nefolosite și le-am zornăit în buzunar, am revăzut buzele ei și i-am auzit glasul dulce care-mi spunea: „Le-am strâns mult timp, se spune că aduc noroc“. Amintirea glasului ei a fost ca un bici pentru inima mea ticăloasă, un bici care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
general oamenii îmi pot trezi sila nemăsurată pe care o simt în dimineața aceasta. La colț, vântul flutură un afiș de teatru lipit de un stâlp. Când ajung în dreptul lui, o fetiță trece în fugă strada pe lângă un camion care zornăie din lanțuri. Pe cealaltă parte a străzii, mama a încremenit de groază, dar, când copilul ajunge nevătămat lângă ea, îl apucă strâns de mână și chiar acolo, pe loc, începe să-l bată. Copilul se pune pe urlat, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
luătoare în râs. Pentru întîia oară Felix era prins de braț cu atâta familiaritate de o fată și pentru întîia oară, luând act de izbucnirea unei simțiri până atunci latente, încercă și acul geloziei, văzând cum Otilia generalizează tratamentul. Zarurile zornăiau pe masă între cele patru capete strânse în jurul luminii de lampă. Jucătorii emiteau numai scurte exclamații tehnice, moș Costache râdea doar în favoarea câștigătorului, iar Aurica privea nemișcată cu fața între palme, aruncând câte o ochire și la Felix. În fața bătrânului
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
supărat bătrânul, vreausă stau în sufragerie; ce-i aicea, dormitor public? - Lasă, că stai de vorbă cu noi, domnule, făcu Weissmann, vesel, eu de ce-am venit? și-l împinse blând pe moș Costache înspre pat, unde acesta căzu cu zornăit, căci ținea mereu la subsuoară și în mână cutia cu bani și cheile. - Pune deoparte cutia asta, te rog eu! insistă studentul. Moș Costache privi întrebător la Felix, apoi, ascultând, așeză cutia adânc sub pernă, iar cheile le legă la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de televiziune ca fiind un titlu de glorie pentru domnia sa . Halal! Și cum spuneam , nouă, tuturor celor mulți, ne-a mai rămas ceva glagorie În cap, cu toate că domniile voastre credeți că avem doar grăunțe și, dacă stau și mă gândesc bine, zornăie multe grăunțe, dar nu acolo unde credeți voi, ci acolo unde voi nu le auziți, că, vorba ceea : „se vede bine paiul din ochii altuia, nu bârna...”. Dar domniile voastre sunteți așa de plini de importanța misiunii voastre pentru România, Încât
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
grilele sculptate ale balustradei, musafirul, și el ar trebui să se grăbească, să nu fie surprins de ceilalți musafiri, grădina este luminată feeric, gustul discutabil al Sophiei, ghirlande de roze și lampioane de hârtie colorată atârnate de copaci. Profesorul își zornăie nervos pastilele în cutia plată, stropi de noroi pe manșeta unor pantaloni abia astăzi scoși de la croitor, dar atunci de ce o vizită neanunțată ? La o oră atât de nepotri vită ? ! Dar cum, dar cum, derularea înceată a fiecărui fapt, sunetul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu luminile stinse. Timpul se scurgea chinuitor. Ed urmărea mișcarea limbilor ceasului. 6.50 - o cheie În broască. — Exley, ce faci? Stai la pîndă? Ți-am văzut mașina afară. — Nu aprinde lumina. Nu vreau să-ți văd fața. Zgomote, chei zornăind, o poșetă lăsată să cadă pe podea. — Și nu vreau să văd nici toate prostiile alea de poponari pe care le-ai lipit pe pereți. — Vrei să spui pereții casei cumpărate de tine? — Tu ai spus-o, nu eu. Sunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Paris Match și regreta din tot sufletul că tatăl ei nu era atît de bogat și atît de prezentabil. CÎnd ajunse la una din băncile din fund, Carlos Îi Întinse cîteva monezi mari și o mulțime de mărunțiș, care bineînțeles zornăia Îngrozitor, i-au dat și multe monedei murdare, din fericire le puneau direct În coșuleț, fără să-i atingă manșeta imaculată a cămășii. O femeie a trebuit să-și lase copilul Înfășat pe bancă, pentru a-și deschide o legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
există nici o băutură ca rachiul ăsta!“ Și pregătea cocteilul agitînd ca un nebun shaker-ul, lac de sudoare, dă-i și dă-i Înainte, cu shaker-ul În mînă, fiindcă ura aparatele electrice și-i plăcea să facă pe barmanul zornăind maracasurile, se aud răsunînd cuburile de gheață În shaker-ul de argint și rotofeiul priceput și epicureu se simte transportat În insulele Bahamas. Dar numai o clipă. Fiindcă ghitarele de flamenco, glasurile cîntăreților reproduse cu mare fidelitate de instalația stereofonică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
furnici, o piață, leitmotivul unui număr foarte mare de drame epice de dragoste, cu pierderi, războaie civile și cuceriri de război. Ocazional, visele îi sunt întrerupte de câte un vizitator. De cele mai multe ori, e vorba de Balraj. Rutina este aceeași. Zornăindu-și cheile, luptătorul descuie ușa, intră, mișcându-se cu stângăcie, se uită prost dispus spre locul în care zace Pran, cu ochii săi roșii, plângăcioși, apoi se întoarce și încuie ușa cu grijă în urma sa. Uneori mai aduce mâncare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fie deschise ferestrele și de afară răzbat fragmente ispititoare de conversație, fiecare izbucnire în râs aducând noi dureri pe chipurile prizonierilor din interior. Jonathan răsuflă ușurat că poate să iasă pe treptele de piatră, apoi în aer liber. Pe când își zornăie măruntul în buzunare în anticamera bibliotecii, întrebându-se cum ar fi mai bine să-și petreacă după-amiaza, o grupă de studenți trece în fugă pe lângă el, îndreptându-se spre teatrul Sheldonian. Îi urmează sub impulsul momentului și ajunge în spatele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de os. O senzație ciudată; poate să zboare, deși învelit în argilă, sau să zacă pe un covor de oase în trupul unei mari stânci care pulsează de viață. Oamenii intră și ies, dar bătrânul nu se mișcă de acolo, zornăind din șiragul său, continuându-și incantația, sub forma unui ritual în fața unei nișe din stâncă. În nișă, se află un altar plin de obiecte de tot felul. Tigvele în care se află resturile lipicioase ale libațiilor. Sunt acolo lame de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
morții. Popsește o vreme deasupra lor urmărindu-i. Observă luptătorii care se târăsc, șiruri de spinări negre care converg spre punctul portocaliu din foc. Îi vede pe albii care mănâncă. Totul în jurul lor este cu josul în sus. Bătrânul își zornăie șiragul și-și continuă incantațiile, iar novicii prind brațele și picioarele pacientului, punându-i cenușă pe față și pe umeri. Novicii încălzesc făclii de metal intr-un alămar, pentru că asta are legătură cu pielea și cu felul în care poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Moldova”, zise Iovănuț. Fața preacuratului se încreți un pic: „Din Moldova? Din care Moldovă?” „Din toată Moldova”, răspunse cu nedumerire feciorul. „Păi în ce an suntem?”, întrebă Sfântul Petru. Iovănuț îi spuse. „Atunci intră”, zise Sfântul și Iovănuț auzi cum zornăie cheile, o caută pe cea potrivită, o răsucește în broască și deschide poarta. înainte de a-l lăsa să treacă, Sfântul Petru’ îl mai întrebă: „Și ia spune-mi tu mie, Iovănuț, vrei să-l vezi pe Domnul?”. „Nici nu îndrăznesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ro/Framesets/Ro Database.htm, "Corupție". 146 Evenimentul Zilei, 20 iulie 2004. 147 Verdict: Năstase a cumpărat presa cu bani publici, Evenimentul Zilei, 15 martie 2005. 148 Final de ancheta în Dosarul "Santaj prin presa", Gardianul, 18 ianuarie 2007. 149 PNA zornăie cătușele la Ziua de Iași, Evenimentul Zilei, 16 martie 2005. 150 Tim O'SULLIVAN et ali, Concepte fundamentale din științele comunicării și studiile culturale, Editura Polirom, Iași, 2001, p. 63. 151 Convenția de armistițiu, realizată între Guvernul României și Guvernul
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
false din Epoca de Aur a filmului istoric, în care Regina Elisabeta (rol de Oscar!, vezi Doamne) incarnată de Cate Blanchett, e o combinație de Ioana d’Arc și vedetă semi-fanată, full-paranoică (gen Sounset Boulevard), și în care kitsch-ul zornăie de la cârlionții reginei până la copitele cailor. Veți remarca, de veți vedea totuși filmul, travlingul circular din jurul reginei, ca dintr-un videoclip mediu, rochia roșie cu umeri dezveliți ai Mariei Stuart în momentul decapitării sau expresia de Errol Flynn a lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
striga din nou dacă va avea nevoie de ajutor. Cu grijă, mi-am mutat greutatea de pe un picior pe celălalt; sângele Îmi umflase picioarele. Dar nu prea aveam loc și, de fiecare dată când umerașele se loveau unele de celelalte zornăind, mă opream. Încetul cu Încetul, nerăbdarea se acumula. Ce-i lua atât de mult? Oare vizitatorul avea de gând să stea o veșnicie? Parcă Dora mi-ar fi citit gândurile; nici n-am apucat să-mi Întind bine degetele picioarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Nici nu așteaptă să stingă luminile, el deschis sticla imediat. Nu afacere prea bună pentru șefu’. Șefu’ nervos foc. Zice lui Else. Else apoi lui Otto. Se duse mai Încolo și puse paharele pe masă. Otto terminat, În sfârșit. Gheața zornăi calm și frunzele de ceai se rotiră și se cufundară Încet pe fundul paharului. Așa stăteam, Else În scaunul cu rotile, eu pe scaunul meu. Totul părea neschimbat. Colega mea filosofa, eu murmuram aprobator, și din când În când Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dintre spatele ei. Apoi, cu degetul arătător Îndoit, doamnele Își ademeniră partenerii, ca niște pisici, drept pentru care domnii cu gulere Înalte din celuloid se ridicară, așezară pe masă mici teancuri de bancnote neîmpăturite și le urmară. Perdeaua de mărgele zornăi plină de propuneri indecente. Anton nu mi-a dezvăluit niciodată motivul pentru care a fost obligat să lase „cutia neagră“ În spatele acelei perdele. Poate nu era pentru urechile mele caste. Dar după câțiva ani, după ce am venit În oraș, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dar descoperind că pescarul se Îndrepta spre Torpedo-ul negru srpijinit de fațadă, colegul său Îi puse repede mâna pe umăr. Pe când eu mi-am fixat teancul de hârtii pe spatele bicicletei. Trecu un minut, apoi roțile negre, puncționate trecură zornăind nepăsător printre case, pe pietrele cubice, dispărură după colț, În direcția Bursei și a scuarului mare. Strada Dorei era pustie când am ajuns peste jumătate de oră, zornăind și uruind. Ca drumul să fie mai ușor, am legat pernele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
hârtii pe spatele bicicletei. Trecu un minut, apoi roțile negre, puncționate trecură zornăind nepăsător printre case, pe pietrele cubice, dispărură după colț, În direcția Bursei și a scuarului mare. Strada Dorei era pustie când am ajuns peste jumătate de oră, zornăind și uruind. Ca drumul să fie mai ușor, am legat pernele pe șa, de Îndată ce am ieșit din vizorul protectorilor mei. Cu toate acestea, a fost o ușurare să mă dau jos de pe vehicolul instabil. În fața blocului În care locuise Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mergând pe drumul larg, bătut de vânturi de la Ortaköy la Piața Taksim. Asya purta o rochie lungă, cu imprimeuri, colorată manual În tonuri de bej și caramel. La fiecare pas pe care Îl făcea o mulțime de coliere și brățari zornăiau. La rândul ei, Armanoush rămăsese fidelă propriului stil: purta o pereche de jeanși albaștri și o bluză lălâie, pe care scria UNIVERSITATEA DIN ARIZONA, de un roz pal ca un pantof de balet. Porniseră să viziteze salonul de tatuaj. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]