KorAP: Find »[drukola/base=zoroastrian & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 >

289 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

zoroastrienilor din Iran se Îmbunătățește abia În secolul al XIX-lea, În mare parte datorită coreligionarilor parsi și a strădaniilor unor oameni ca Maneckji Limji Hataria (Boyce, 1969), el Însuși pars, activ la Teheran, și Kay Khosrow Șahrokh, primul deputat zoroastrian ales În Parlament ca reprezentant al minorității sale În urma unui legi din 1909 (Boyce, 1979, pp. 210, 219). Starea zoroastrienilor a devenit Însă și mai bună În cei două zeci de ani ai dinastiei Pahlavi (1959-1978), În timpul căreia s-a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
unor oameni ca Maneckji Limji Hataria (Boyce, 1969), el Însuși pars, activ la Teheran, și Kay Khosrow Șahrokh, primul deputat zoroastrian ales În Parlament ca reprezentant al minorității sale În urma unui legi din 1909 (Boyce, 1979, pp. 210, 219). Starea zoroastrienilor a devenit Însă și mai bună În cei două zeci de ani ai dinastiei Pahlavi (1959-1978), În timpul căreia s-a Înregistrat o creștere semnificativă a comunității zoroastriene din Teheran, estimată, În 1974, la aproximativ 12 500 de membri (Kestenberg Amighi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
minorității sale În urma unui legi din 1909 (Boyce, 1979, pp. 210, 219). Starea zoroastrienilor a devenit Însă și mai bună În cei două zeci de ani ai dinastiei Pahlavi (1959-1978), În timpul căreia s-a Înregistrat o creștere semnificativă a comunității zoroastriene din Teheran, estimată, În 1974, la aproximativ 12 500 de membri (Kestenberg Amighi, 1990, p. 213), iar În 1985 la 25 000 (Vitalone, 1985, p. 184), adică aproape numărul total al zoroastrienilor din Iranul de astăzi. În ceea ce privește istoria studiilor, hudșn³n-ii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
s-a Înregistrat o creștere semnificativă a comunității zoroastriene din Teheran, estimată, În 1974, la aproximativ 12 500 de membri (Kestenberg Amighi, 1990, p. 213), iar În 1985 la 25 000 (Vitalone, 1985, p. 184), adică aproape numărul total al zoroastrienilor din Iranul de astăzi. În ceea ce privește istoria studiilor, hudșn³n-ii din secolul al IX-lea dețin un merit deosebit pentru opera de transmitere a tradiției religioase, În special prin copierea textelor, comentarea lor și, În unele cazuri, prin reelaborarea acestora. Ele vor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
merit deosebit pentru opera de transmitere a tradiției religioase, În special prin copierea textelor, comentarea lor și, În unele cazuri, prin reelaborarea acestora. Ele vor deveni, Începând cu sfârșitul secolului al XV-lea, un important punct de referință pentru comunitatea zoroastriană a parsilor care s-a putut baza de multe ori pe experiența confraților persani prin intermediul corespondenței care, În scurt timp, dobândește un rol fundamental În soluționarea problemelor doctrinare, morale și mai ales etice, fapt demonstrat de riv³yat (cf. supra, subcapitolul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care, În scurt timp, dobândește un rol fundamental În soluționarea problemelor doctrinare, morale și mai ales etice, fapt demonstrat de riv³yat (cf. supra, subcapitolul 1.3, și Vitalone, 1987). Parsii din India au avut o soartă foarte diferită de cea zoroastrienilor din Iran. Istoria parsismului este cea a unei minorități care, În ciuda dificultăților, a problemelor serioase și a perioadelor În care a avut de suferit mai ales din cauza intoleranței autorităților musulmane - dar nu numai -, a reușit să câștige o poziție Înaltă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mijlociu, pe scara socială indiană (Kulke, 1978, p. 238). Există diferite elemente care leagă această comunitate de cea a coreligionarilor rămași În Iran. Sunt evidente, de exemplu, diferențele apărute În limbajul religios (comparativ cu cel din perioada sasanidă) pe care zoroastrienii din India nu ar fi putut să le moștenească decât dintr-un ambient islamizat, asemenea celui În care trăiseră părinții lor În Iran: ferește, „Înger”, a Înlocuit cuvântul yazad (În avestică, yazataxe "yazata"), desigur pentru a evita acuzația de politeism

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
tinerilor, credite bancare și stipendii celor nevoiași (Kulke, 1978, pp. 71 sq.); toate acestea s-au făcut fără nici o subvenție guvernamentală, atât Înainte, cât și după independența Indiei. Mai mult, organizația a avut o amplă deschidere atât spre populația non zoroastriană din India, cât și spre zoroastrienii din alte țări și continente (Iran, Anglia, Africa de Sud, Hong Kong etc.; Hinnels, 1985, pp. 284 sq.). Un număr foarte mare de fundații, institute private, donații au contribuit la enorm la Îmbunătățirea nivelului de viață al

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
nevoiași (Kulke, 1978, pp. 71 sq.); toate acestea s-au făcut fără nici o subvenție guvernamentală, atât Înainte, cât și după independența Indiei. Mai mult, organizația a avut o amplă deschidere atât spre populația non zoroastriană din India, cât și spre zoroastrienii din alte țări și continente (Iran, Anglia, Africa de Sud, Hong Kong etc.; Hinnels, 1985, pp. 284 sq.). Un număr foarte mare de fundații, institute private, donații au contribuit la enorm la Îmbunătățirea nivelului de viață al comunității parse, În timp ce În diferite domenii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
realitate a Indiei contemporane, fiind favorizați de educația cu precădere occidentală pe care elita lor o dobândise În ultimul secol și jumătate (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 374; cf. Menant, 1898, p. 292 sqq.) Un fenomen analog de urbanizare caracterizează acum comunitățile zoroastriene din trei țări asiatice În care sunt prezenți Într-un număr nu foarte consistent (În proporții variate, iar fenomenul are loc din cauze diferite): În India, Pakistan (unde comunitatea locală provine, din punct de vedere istoric, din fragmentarea celei indiene

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pe care l-au primit pentru Îmbunătățirea condiției lor materiale deosebit de dificile. Într-adevăr, parsii au fost mereu animați de un sentiment de solidaritate față de coreligionarii lor. Maneckji Limji Hataria (cf. supra) a fost trimis În Iran de asociația „Persian Zoroastrian Amelioration Fund”, fondată În 1854, tocmai cu scopul Îmbunătățirii condițiilor de viață ale zoroastrienilor din Persia (Karaka, 1884, I, p. 73; Menant, 1898, p. 44; Boyce, 1979, p. 209). Întâlnirea cu alte religii și cu alte culturi a influențat substanțial

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
parsii au fost mereu animați de un sentiment de solidaritate față de coreligionarii lor. Maneckji Limji Hataria (cf. supra) a fost trimis În Iran de asociația „Persian Zoroastrian Amelioration Fund”, fondată În 1854, tocmai cu scopul Îmbunătățirii condițiilor de viață ale zoroastrienilor din Persia (Karaka, 1884, I, p. 73; Menant, 1898, p. 44; Boyce, 1979, p. 209). Întâlnirea cu alte religii și cu alte culturi a influențat substanțial dezvoltarea gândirii religioase a parsilor și a determinat schimbări profunde Într-o comunitate care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
după descoperirea Avestei (Duchesne-Guillemin, 1958, pp. 10 sq.). Acest tip de gândire este În armonie cu motivul recurent al polemicii antidualiste a misionarilor protestanți și cu interpretarea mesajului gathic de către un cercetător ca M. Haug, a cărui autoritate În privința studiilor zoroastriene a constituit obiectul unei atenții speciale, nu Întotdeauna echilibrate și corecte, acordate de doi cercetători contemporani cu puncte de vedere diferite (Boyce, 1979, pp. 202 sqq., 1982, pp. 232 sq., nota 106; 1992, p. 81 nota 50 și 54; Herrenschmidt

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
american, A.V. Williams Jackson, care a exercitat o puternică influență asupra comunității parse. Deși a plecat ortodox și tradiționalist, Dhalla s-a Întors din America - devenind apoi Mare Dastur În Karachi - reformist convins și a Încercat să reînnoiască teologia zoroastriană prin fidelitatea față de Învățăturile profetului, pe care le considera ca fiind autentice și esențiale, și față de practica devoțională, din care nu lipsesc Însă unele contradicții firești amalgamării noului cu vechiul (cf. Boyce, 1979, pp. 213 sq.). Străbătută de dialectici interne

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
tatăl să fie pars) și prozelitismului, condamnat În general În baza convingerii că religia face parte, nu doar prin forța tradiției, din natura intimă a individului, fiind astfel inalienabilă și de neschimbat (Hinnels, 1981, pp. 49 sqq.; Mistree, 1983 și „Zoroastrian Studies Publication”, august 1985, Împotriva tezei inovatoare a unui dast¿r rezident În America, Kersey Antia). Această identificare a religiei cu sângele, Încă puternică și În zilele noastre, l-a Împiedicat pe unul dintre admiratorii fervenți ai zoroastrismului, persanul Ibrahim

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
unor cercetători occidentali, a Îngrijit, printre multe alte publicații, culegerea În două volume (1968 și 1970) a scrierilor celebrului și merituosului fondator căruia Îi poartă numele. Mai mult, acesta publică periodic Journal of the K.R. Kama Oriental Institute, dedicat studiilor zoroastriene. Contactul cu celelalte culturi, În aceeași măsură În care i-a determinat pe parsi să deprindă metodologia științifică occidentală, i-a expus fenomenelor de sincretism și interpretare a doctrinelor și practicilor religioase bazate puternic pe experiențe intelectuale și spirituale esențialmente

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Mișcarea reformistă și teozofia nu i-au desprins pe parsi de religia tradițională; dimpotrivă, i-au determinat să o pătrundă mai intens, pentru a o Înnoi și pentru a o face acceptabilă bărbatului și femeii secolului XX. Fenomenul Înregistrat la zoroastrienii din Iran, atrași și ei de Învățăturile În pas cu spiritualitatea modernă, a avut rezultate diferite. Religia b³bș-bah³’ș ar fi putut Îmbina, În ochii multora, ideea tradițională a salvatorilor care trebuie să vină (de fapt, deja veniți În persoana

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fiind foarte apropiat de doctrina ismaelită a im³m-ilor, Bausani, 1971b, p. 267) cu nevoia de credință, dar și de progres științific al umanității contemporane, cu o vastă aspirație universalistă. În Iran s-au Înregistrat multe convertiri la Bah³-ism ale unor zoroastrieni care au abandonat astfel religia strămoșilor (Boyce, 1979, p. 212; Hinnells, 1981, pp. 67 sq.; Kestenbergh Amighi, 1990, pp. 219 sqq.). În schimb, zoroastrismul indian a rezistat destul de bine și nu a dispărut, absorbit În sinteze religioase ample. Mai mult

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
vedere social și cultural, proces care tinde să se dezvolte tot mai mult, În special dacă zoroastrismul nu va renunța la cauza primă a autoizolării, relația rasă-religie, și nu se va identifica În mod ferm cu nucleul fundamental al doctrinei zoroastriene, dovedindu-și originalitatea și forța intrinsecă de convingere. Pentru ca prima condiție să fie Îndeplinită, zoroastrismul trebuie, la fel cum a abandonat după epoca sasanidă căsătoria consangvină, să renunțe la rămășițele „endogamiei”, făcând astfel diferența Între moștenirea sângelui și alegerea etică

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de inferioritate În confruntarea cu creștinismul sau Islamul, deoarece aici se află contribuția cea mai importantă și mai profundă a mesajului lui Zoroastruxe "Zoroastru". Premisele ca toate acestea să se realizeze sunt tot mai actuale, având În vedere faptul că zoroastrienii din toată lumea, din Asia până În America, favorizați și de numărul lor mic, și-au intensificat legăturile, prin organizarea periodică a unor congrese naționale și internaționale (cf. Boyce, 1979, pp. 226 sq.) care cooperează cu asociații și instituții diverse tocmai pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Leiden, Köln, pp. 31-66. Boyce, M. (1968b), „The Letter of Tansar” În Serie Orientale Roma, nr. 38), Roma. Boyce, M. (1969), „Maneckji Limji Hataria”, În K.R. Cama Oriental Institute Golden Jubilee Volume, Bombay, pp. 19-31. Boyce, M. (1975b), „On the Zoroastrian Temple Cult of Fire”, În Journal of the American Oriental Society, nr. 95, pp. 454-465. Boyce, M. (1975c), „Iconoclasm among the Zoroastrians”, În Studies for Morton Smith, Leiden, pp. 93-111. Boyce, M. (1977), A Persian Stronghold of Zoroastrianism, Oxford. Boyce

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sur le christianisme en Perse de l’affrontement des empires romain et sassanide de ShapurIer à Yazdagard Ier”, În Recherches Augustiniennes, nr. 14, pp. 91-152. Dhabhar, B.N. (1932), The Persian Rivayats of Hormazyar Framarz and Others, Bombay. Dhalla, M.N. (1914), Zoroastrian Theology, New York. Dhalla, M.N. (1922), Zoroastrian Civilization, New York. Dhalla, M.N. (1930), Our Perfecting World, New York. Dhalla, M.N. (1938), History of Zoroastrianism, New York. Dhalla, M.N. (1943), Hommage unto Ahura Mazda, Karachi. Duchesne-Guillemin, J. (1955), „L’homme dans la religion iranienne”, În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
l’affrontement des empires romain et sassanide de ShapurIer à Yazdagard Ier”, În Recherches Augustiniennes, nr. 14, pp. 91-152. Dhabhar, B.N. (1932), The Persian Rivayats of Hormazyar Framarz and Others, Bombay. Dhalla, M.N. (1914), Zoroastrian Theology, New York. Dhalla, M.N. (1922), Zoroastrian Civilization, New York. Dhalla, M.N. (1930), Our Perfecting World, New York. Dhalla, M.N. (1938), History of Zoroastrianism, New York. Dhalla, M.N. (1943), Hommage unto Ahura Mazda, Karachi. Duchesne-Guillemin, J. (1955), „L’homme dans la religion iranienne”, În C.J. Bleeker (coord.), Anthropologie religieuse, Leiden

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Iran, vol. III (Acta Iranica, nr. 1-3), Teheran, Liège, pp. 11-21. Duchesne-Guillemin, J. (1982), „Apocalypse juive et apocalypse iranienne”, În U. Bianchi și M.J. Vermaseren (coord.), La soteriologia dei culti orientali nell’impero romano, Leiden, pp. 753-761. Duchesne-Guillemin, J. (1983), „Zoroastrian Religion”, În The Cambridge History of Iran, vol. III/2, Cambridge, pp. 866-906. Eliade, M. (1949), Le mythe de l’éternel retour, Paris. Farkas, A. (1974), Achaemenid Sculpture, Istanbul. Fouchécour, Ch.-H. de (1986), Moralia. Les notions morales dans la

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Golden Age of Persia, Londra. Frye, R.N. (1983), „The Political History of Iran under the Sasanians”, În The Cambridge History of Iran, vol. III/1, Cambridge, pp. 116-180. Frye, R.N. (1984), The History of Ancient Iran, München. Frye, R.N. (1985), „Zoroastrian Incest”, În Orientalia I. Tucci memoriae dicata (Serie Orientale Roma, nr. 56), Roma, pp. 445-455. Ghirshman, R. (1962), Iran. Parthes et Sassanides (L’Univers des formes), Paris. Gignoux, Ph. (1969), „L’enfer et le paradis d’après les sources pehlevies

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]