309 matches
-
leșin adânc și iată, chiar dacă nu-și recăpătase cunoștința, Începea deja să reacționeze slab, un geamăt de durere neclar, un puls aproape imperceptibil, dar care lăsa totuși loc de speranță. Chiar luând În considerare faptul că frigiderul tocmai Începuse să zumzăie În bucătărie. Dar era posibil ca speranța să fie Încă prematură. Și expresia aceasta, „elementul dur“, i se păru deodată dezgustătoare, cum să definești oamenii prin cuvântul acesta fad, „element“. În afară de asta, ideea de-a Întinde pe canapeaua psihologului persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
deja mai șterse și mai lipsite de culoare, de parcă s-ar fi uzat cu fiecare privire. Și acum se uita la diapozitivele lui Onkel Ralph, pe care acesta le comenta pe larg, în timp ce noi făcuserăm un semicerc în jurul aparatului care zumzăia neîntrerupt. Imaginile străluceau de parcă razele soarelui ar fi țâșnit din ziduri și de pe străzi, așternând o pojghiță alunecoasă pe frunzele palmierilor, pe leandri, pe umbrelele de soare și pe mese. Până și umbrele pinilor erau scăldate de o luminozitate atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
eu îmi dădeam seama ce oribil suna. Pentru o clipă, o voce dinăuntru mi-a spus să nu mă încred în ce simțeam. Dar eram pe cale de a surzi poate pentru că infecția îmi ajunsese la urechi, care-mi vibrau și zumzăiau înfiorător. — Iar arzi, Jen. Îmi doream să-mi pun pe față un plasture din aceia cu gel rece, dar simțeam că era un pic cam mult pentru prima noastră noapte împreună. Ar fi fost ca și cum l-aș fi lăsat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mormăielile lor se împotmoleau în politică, creșteau repede în volum până la strigăte, se intensificau până la ceartă și se opreau la un pas de bătaie numai fiindcă revenea curentul, se făcea lumină, jgheaburile oscilante începeau să huruie și locomotivele electrice să zumzăie. În puțul de extracție se auzea zgomotul elevatorului. Îndată înceta și cearta cu diverse coloraturi dialectale, după care plecau cu toții tăcuți sau înghițindu-și ultimele cuvinte la treaba lor: în lumina lămpilor cu carbid ce se balansau de colo-colo, deveneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-i, de-o spui pentru mine, ești chiar hodoronca-tronca, a declarat Mariana. Dacă casa Îmi ie cu susu-n jos, numa Carlos ie vinovatu, că ie cu ochii pă mine toată vremea. — În vieți nimic nu tre să fie Întâmplăcios, a zumzăit lugubru Croce. Fără direcție și poteră, mergem grămadă fix În haosu rus, În tirania lu Ceka. Tre să recunoaștem: În țara lui Ivan cel Groaznic, liberu arbitru ia-l de unde nu-i. Ostentativ gânditor, Ricardo a catadicsit să afirme: — I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
iau decât să pun În practică decizia. Prima grijă, numele. Pă orce bigudele mi-am pus creierii, nicicum n-am putut să-l sustituiez p-ăla dă tristă amintire de-l am acu, dă Pro Bonu Public. Încă-i mai zumzăia ecou! Ca să-mi bag coraj, mi-am adus aminte că o axiomă dă comerț zice să nu șchimbi marca. Cum vândusem la Biblioteca Națională și la a lu Congresu șapte opere complete d-a lu Bonavena, bașca două busturi dân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fără să facă vreun comentariu, iar Barnes spuse: — Să căutăm dispozitivul de comandă. Obiectivul video al robotului se deplasă spre stânga și spre dreapta, oprindu-se pe imaginea unui panou dreptunghiular montat la stânga ușii. — Poți deschide panoul ăla? — Încercăm, domnule. Zumzăind, cleștele robotului se Întinse până la panou. Dar, prea grosolan pentru această manevră, nu reuși decât să zgârie peretele metalic. Panoul rămase Închis. — E ridicol, pufni Ted. E ca și cam ai supraveghea un copil. Cleștele continuă să zgârie panoul. — Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pupitrului de zbor. Lângă consolă se afla un al patrulea fotoliu. Pielea Învelea o formă ce părea a fi a unui om. — Ce chestie... — E un om acolo? Să aruncăm o privire, spuse Beth, apăsând pe butoanele de pe cotieră. Fotoliul zumzăi, se deplasă Înapoi și se desfăcu. — Dumnezeule, după, toți acești ani... perfect conservat, exclamă Ted. — Era și normal, remarcă Harry, având În vedere că e un manechin. — Dar pare viu... — Nu trebuie să ne surprindă progresele Înregistrate de descendenții noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
că s-ar putea să adoarmă stând acolo În fața monitoarelor. Se scuză grăbit, se Întoarse În dormitor și se Întinse pe pat. Nu-i mai păsa că cearșafurile erau umede, nici că perna era rece și nici că motoarele diesel zumzăiau În cilindrul Învecinat. Își spuse: „Asta e o reacție foarte puternică de evitare.“ Și adormi. DINCOLO DE PLUTO Norman se ridică din pat, căutându-și ceasul, dar Își luase obiceiul să nu poarte așa ceva aici, jos. Habar n-avea ce oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de rezervor și Îl puse pe umeri, bălăbănindu-se sub apăsarea greutății. Trebuia să racordeze cordonul ombilical... ajunse cu mâinile la spate, Îl pipăi... Îl prinse... Îl atașă la costum... la talie... Îl cuplă. Auzi un declic. Ventilatorul Începu să zumzăie. Corpul Îi fu străbătut de unde dureroase. Era efectul elementelor de Încălzire asupra pielii Înghețate. Simțea peste tot Înțepăturile a mii de ace. Beth spunea ceva - o auzea prin intercom - dar nu putea s-o asculte. Stătea Înțepenit pe punte, respirând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Iată-mă că vin! a șoptit el, neputincios în încercarea de a striga tare. S-a deplasat cu greu. Nu putea privi în altă parte. Fixa încordat doar coada care alunga prin mișcarea ei continuă o sumedenie de muște ce zumzăiau amenințător. Când a ajuns aproape de iapă a înțeles că ea este legată de o creangă puternică crescută aproape împletit cu o alta dintr-un trunchi ce fusese cândva viguros. Acum era tăiat la două palme mai sus de acele crengi
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de culoare, South Duquesne, numărul 10062; Dale William Pritchford, bărbat de culoare, South Normandie, numărul 8211. Partenerul temporar al lui Jack: sergentul Cal Denton, brigada Bunco, fost gardian la Penitenciarul Statului Texas. În mașina lui Denton, spre Darktown, cu radioul zumzăind: gălăgie pe tema „Masacrul de la Nite Owl“. Denton mormăia: Leonard Bidwell era un fost boxer de categoria semimijlocie. Îl văzuse rezistînd zece reprize În fața lui Kid Gavilan. Era un negrotei dur. Jack se gîndea la biletul lui de revenire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
zgomotul obloanelor ridicate, scrâșentul frânelor, clopotele tramvaielor, strigătele treptat înmulțite s-au adunat închegate în respirația colosală a orașului care nu mai dormita. Devenise din nou un stup colcăitor, amenințător. Ca o mașinărie fantastică și uluitoare care înghite orice ca să zumzăie, să toarcă, să-și clănțăne roțile zimțate, să-și plimbe benzile rulante, măcinând totul cu indiferență. Îl ura. Îi era drag și necesar, dar îl ura. Oamenii ăștia care treceau grăbiți pe lângă el și unii pe lângă alții, alergând după autobuzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
priveau cu ochii goi. Nu știau nimic din câte sunt în jurul lor și nu voiau să știe. Îi ura și pe ei, deși n-aveau nici o vină. Se purtau cum cereau mecanismele reci și indiferente ale orașului care torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină. A așteptat-o pe Ioana Sandi la colțul străzii aproape două ore. A apărut dreaptă și somnoroasă, călcând apăsat cu picioarele ei extraordinare. I se părea nemaipomenit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
știau nimic din câte sunt în jurul lor și nu voiau să știe. Îi ura și pe ei, deși n-aveau nici o vină. Se purtau cum cereau mecanismele reci și indiferente ale orașului care torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină. A așteptat-o pe Ioana Sandi la colțul străzii aproape două ore. A apărut dreaptă și somnoroasă, călcând apăsat cu picioarele ei extraordinare. I se părea nemaipomenit de frumoasă. S-a arătat foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în jurul lor și nu voiau să știe. Îi ura și pe ei, deși n-aveau nici o vină. Se purtau cum cereau mecanismele reci și indiferente ale orașului care torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină. A așteptat-o pe Ioana Sandi la colțul străzii aproape două ore. A apărut dreaptă și somnoroasă, călcând apăsat cu picioarele ei extraordinare. I se părea nemaipomenit de frumoasă. S-a arătat foarte surprinsă, ce-i cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
străzii, tăcut, cu o privire de câine bătut. „Ce vrei?“, îl întreba cu bruschețe. „Doar să te văd.“ „Bine, vezi-mă.“ Mergeau până la autobuz fără o vorbă, ea urca repede, făcându-i un semn cu mâna. Pe urmă mașinăria torcea, zumzăia, măcina, orașul colcăitor, aglomerat, zgomotos, imens, nepăsător îl înghițea și ea se pierdea în mulțime. Ura orașul ăsta prăfuit, rece, aprig, copleșitor, amenințător, în care se simțea distrus. Nu orașul îl distrugea, dar era ca și cum n-ar mai fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
le împărtășiseră în camera de la etaj. Probabil că o fi stat așa un timp, pentru că l-a auzit pe Mark spunând: „Așteptăm, domnule Packard“; apoi îi auzi pe ceilalți bătând din palme și începând să cânte uvertura la Wilhelm Tell, zumzăind prin buze ca și cum ar fi cântat la kazoo. Și exact în clipa în care Lucila scoase primul geamăt spontan, o făcu: făcu acel lucru pentru care se ura întotdeauna, ori de câte ori se trezea în miezul nopții, trecându-l răcorile și nădușelile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din anul 1998. Partea întâi CLARA MINTE 1. Uneori simt că mă urăsc. în general mă urăsc. Trupul meu e groaznic, îl urăsc, îmi urăsc chipul, sunt momente când îmi urăsc chiar și prețioasa, clara mea minte, în care îmi zumzăie ne întrerupt gândurile. Mă întreb de ce nu pot fi simplă, ca oamenii obișnuiți. Sau chiar simplă precum semințozaurii care reazemă gardurile străzilor, devorând fără încetare semințe și scuipând nepăsători cojile pe jos. De ce gândesc mereu? Simt umbrele a nenumărate cuvinte
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
potirul unei flori de lotus, găsindu-și, acolo, sufletul drumețind, desfăcut în petale fără de număr și alergând pe toate cărările, nu către aflarea unui adevăr, ci către toate adevărurile. Ca și o strună de vioară care, în mânuța unui copilaș, zumzăie monocord, în cuget, îi răsună însă o unică reflexie: Vânătorul O'Piatră poartă același nume ca și mine, își zise el cu o scurtă tresărire. Dacă în tribul său o fi obiceiul să se adauge și un nomen la prenomen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dar ezită să intre. Preferă plăcerea unei plimbări pe sub copacii proaspăt înmuguriți care inundă aerul cu mireasma lor amețitoare. În fața lui, o pereche de tineri împing un landou de unde se aude gânguritul unui copil. Un bondar cu diafane aripioare galbene, zumzăie anemic, unduind în cercuri largi deasupra lor, ca să dispară atras de mirosul subtil al vreunei flori. Printr-o fereastră deschisă se aude un patefon. Deslușește tangoul "Zaraza": "...Câți au plâns nebuni după tine Și câți au murit..." Privește în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Ochiul. Cu mers nesigur, Ripley ajunse la Newt, uluită. ― Mamă... mamă? ― Sunt aici, draga mea, sunt aici. O luă pe fetiță în brațe și o strânse la piept înainte de a o duce în compartimentele echipajului. În jurul ei, mașinile imensei nave zumzăiau liniștitor. Ajunse la secția medicală și se întoarse în buncăr cu o targă. Bishop îi afirmă că el putea să aștepte și, asistată de targa automotrice, îl întinse deasupra pe Hicks. Bărbatul dormea încă, și-l transportă până la infirmerie. Expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
idee mai bună.“, a zis Mihnea. S-a ridicat de la măsuță, îndreptându-se spre un morman de cearșafuri. „Poate vă ajută asta.“ Fără nici un avertisment, Mihnea a tras de-un cearșaf și ne-a invitat să ne-apropiem. Sub cearșaf zumzăia un calculator extraplat, luminos, cu ecranul fosforescent de mișcare. Lângă calculator, uitat pe masă, un acvariu gol, închis cu capac de sticlă. Ecranul strălucea de curent. Informația curgea continuu, în cascade liniare, ca atunci când ai luat un virus. Doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ce-i cu el.“ Nu trebuia să spun nimic, oricum nu știam mare lucru. Lucrurile se încâlciseră într-un asemenea hal, încât nu mai înțelegeam nimic. Parcă motoarele de căutare ale lui Lepidopteros se mutaseră din calculator în creier și zumzăiau acolo, aglomerând informațiile și suprapunând zeci de bănci de date; nu obțineam nici un rezultat. Puteam să mai trag de timp. Am scos harta lui Mihnea din mapă și i-am întins-o Mariei. Era doar un print, rezultatul negocierii dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mini-sculele astea electronice, tot îmi foloseau uneori. La fel ca mașinuțele lui Andrei: o colecție întreagă, cu care defilam sâmbetele prin Herăstrău. Puștii râdeau înnebuniți, se lipeau de noi ca niște cățeluși. Apoi am luat piciorul de pe accelerație. Opelul a zumzăit corect, din cutia lui automatică. Se vedea Urziceniul, cu tuburile alea gigantice ale silozurilor țâșnind spre cer. Îți imaginai că orașul e înconjurat de rachete. Maria s-a uitat din nou în spate. Distanța iarăși se mărise, băieții păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]