1,209 matches
-
comparate cu „Vorbesc din propria-mi piele, singura care îmi stimulează/ ambiția de a huzuri oferind cuvintelor un fel de demnitate cu pori/ și delicate firmele de păr/ aceeași pe care la zece ani o conferisem puiului de șarpe/ după ce zvâcnise scurt în piept și i-am simțit/ capul răcoros între buze” (I. Mureșan) trebuie considerate ceva mai mult decât o firească „anxietate a influenței” de la o generație la alta, așa cum s-a spus. Mai ales că scenariul e uzat până la
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]
-
mormăie ceva în germană, Hăulică răspunde interminabil, dar elegant (în românește însă). Felul în care noi am venit acolo, înotând prin nămeți, îl asemuie pelerinajului lui Herzog la Paris, la Lotte Eisner. Era atât de cald în salon încât îmi zvâcneau obrajii de febră. Doinaș, după două whiskyuri, vrea să pupe doamnele, îmi face bezele în timp ce discută cu ambasadorul. Geta Brătescu îmi arată un colț frumos al salonului - mobilă "second empire" și un tablou de secol XVIII, scenă de carnaval, foarte
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
gâlgâie la orizont dar numai tu numai tu îmi ești rană șerpuitoare străzi nu mă mai cunosc brichetele abia se aprind într-un colț unde inima orașului se crispează ai silabisit "labirint" vers alb diluat cu uitare vinul din mine zvâcnește prin cuvinte numai latinitatea se lăfăie pe obrazul meu smead-creol un castel răvășit durat dorului ce jinduiește - bacovia-n toți și în toate - cad recad și nu mai tac din gură - bemol - ecorșeu uitat în toată jalea și-n tot pustiul
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
dincolo puține aici suras decantat în neîmpotrivire, soare inima mea ostenit închipui pădurea acum în iarnă zi-noapte, departe aud zăpada sub ramuri și-i doar o răsuflare de ciută în vale instituind frigul întinderii în prelungire de inimă, ochii ei zvîcnind egal în alerta învinsă distanțe sorbite în clipa pleoapelor lăsate, ascult pulsul ivind descrierea, sporind cu fiecare bătaie arbori între fîșii geruind, seara de iarnă a unui basm netulburat pe atunci de nici un ghes în ochii copilului de altădată, catifelat
Andrei Zanca by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/10488_a_11813]
-
egal în alerta învinsă distanțe sorbite în clipa pleoapelor lăsate, ascult pulsul ivind descrierea, sporind cu fiecare bătaie arbori între fîșii geruind, seara de iarnă a unui basm netulburat pe atunci de nici un ghes în ochii copilului de altădată, catifelat zvîcnind alerta închipuirii mele de acum la o răscruce mai ții tu minte strada ce ne-a adus aici, dispăruta - piață-a copilăriei, pe atunci vorbeam în limba săracilor cum păsările în zori între sălcii pe mal cu glasul doldora de
Andrei Zanca by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/10488_a_11813]
-
am văzut în locul tău o mână fără degete" și-n loc de ochi, pumni de sârmă ghimpată li se întindeau sub frunte. am zis "eu plec" și m-am ridicat și ei nu s-au clintit, doar degetele le-au zvâcnit încet. pentru că era două și mai era și lună pe cer și drumul de aici până acasă e la vreo patru kilometri, cât zece ploi. îmi strâng haina în jurul gâtului. pornesc. și ei, din spatele ferestrei, ca niște statui oarbe, privindu
teodor duna by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/10132_a_11457]
-
la poarta-nserarii, Iar vine o noapte străină și rece Cu dorul jelindu-l sub perna-ntristării Și-un suflet ce-n lacrimi ar vrea să se-nece. E-atâta durere, de-i curge prin vene, O simte-n artere zvâcnind ca vulcanul, Se-mprăștie lava, va face cangrene, De gânduri flămânde, hrănindu-i coșmarul. Se-ntunecă viața, iar patul odihnei Așteaptă să-și culce durerile toate, Se-apropie ceasul când porțile tihnei Vor fi descuiate-n singurătate. Pe cât de departe
LA POARTA-NSERĂRII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349227_a_350556]
-
râs pentru că vorbeau la ore și nu aveau chef să pună burta pe carte: 20 de linii la palmă date cu muchia și cu mare sete. Ați văzut vreodată cum arată mâinile unui copil bătut la palmă? Sunt vinete și zvâcnesc. Nici palmele din vestiar, după meciurile pierdute, nu mi-au fost străine.Nici obrajii congestionați. Am știut că nu o să-mi bat niciodată copilul cu mult înainte de a mă gândi serios la a avea unul. Nicio palmă primită în copilărie
O palmă la fund n-a omorât niciun copil. Dar te poate ucide ca părinte () [Corola-blog/BlogPost/338224_a_339553]
-
Pe care, cu sufletul tău, Periplu-ntre bine și rău, Îl pui într-un ochi-fierăstrău, Ce taie din ochii-hublou. Cu ei, doar cu ei poți să vezi Cum tu înăuntru-mi te-așezi; Pe-afară stăm doi amorezi, Spre care, zvâcnind, te repezi. 31 iulie 2016, Constantă Sursă foto: #Atlas - #Isikol #Boris #Vallejo #tribute #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii Referință Bibliografica: Poftele lui Atlas / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2089, Anul VI, 19 septembrie 2016. Drepturi de Autor
POFTELE LUI ATLAS de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385203_a_386532]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > ȘI SUFLETUL... Autor: Cora Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 2098 din 28 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Umbrele stelelor zăbrele gândurilor înalțate spre cer în surâsuri... Șoapte de dor, flori adormite-n visare colindă prin gând, zvâcnesc o mie de vise-n poemele mele și rodesc într-o mie de jocuri... Eu, copilul pitit în leagănul cu alint aninat de cireșul în floare, Te caut în rugăciunea zvonului de pleoape din adormite îmbrățișări de lacrimi, în zboruri
ȘI SUFLETUL... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384366_a_385695]
-
fluviului mort - de mâine nu voi mai fi eu... Clipă, o, rămâi! Am rămas prosternată ca un dac la picioarele Columnei traiane: mal, mazăre, viezure, îngânam nătâng... am pășit în universul tău tumultuos ca o cascadă, am zărit roibi înspumați zvâcnind lateral să nu li se pună zăbala, m-am simțit ca Zalmoxis, sclav la Pitagora, neînstare să cuprindă în memoria sa toate paradigmele matematicii și filosofiei... eu am rămas contemplând râul calm unde piroga s-a echilibrat continuând să alunece
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
drum gândea: Zadarnice au fost lacrimile ce-am vărsat pentru el? Zadarnic îi port inima în piept? Când intră în sala tronului, ochii ei grăbiți îl căutară pe iubitul ei. O, doamne, cum arată! își zise Primăvara, cu inima-i zvâcnindu-i, când îl văzu. Ce mândru și chipeș era în armura de luptător! El este? Da, chiar Mărțișor! Și acesta țâșni spre ea și-o îmbrățișă cu foc. - Iubita mea, ce dor mi-a fost de tine! Și câtă-ngrijorare
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
le-am încătușat degrabă, Frângând că într-o menghina refuzul de-a-mi ceda, Și cheamă două ființe să se uneasca-n grabă, Stârnind, fără de liniște, toata neliniștea... Încep să-ți chinui pieptul, căci suflul tău tresare, Îl simt cum îți zvâcnește besmetic, răzvrătit, Și-ți pedepsește sânii far' pic de indurare, Ce-s prinși în joc bolnav, seduși necontenit... Inconștiente, bețe, încep să se dezmiardă, Prin bluză sfâșiata și fără de păcat; De-atingeri pătimașe încep de dor să ardă, Rostind fără
DULCE CHIN de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382443_a_383772]
-
le-am încătușat degrabă, Frângând că într-o menghina refuzul de-a-mi ceda, Și cheamă două ființe să se uneasca-n grabă, Stârnind, fără de liniște, toata neliniștea... Încep să-ți chinui pieptul, căci suflul tău tresare, Îl simt cum îți zvâcnește besmetic, răzvrătit, ... Citește mai mult Cu o privire ce foamea dorinței o încearcă,Iti leg mintea în lanțuri într-un avânt nebun,Ce iți preschimba ochii-ntr-o imagine drogata,Și timpul într-o stâncă, ce-a amorțit acum...Mă
OCTAVIAN GHERGHELI [Corola-blog/BlogPost/382473_a_383802]
-
le-am încătușat degrabă,Frângând că într-o menghina refuzul de-a-mi ceda,Și cheamă două ființe să se uneasca-n grabă,Stârnind, fără de liniște, toata neliniștea...Încep să-ți chinui pieptul, căci suflul tău tresare,Îl simt cum îți zvâcnește besmetic, răzvrătit,...
OCTAVIAN GHERGHELI [Corola-blog/BlogPost/382473_a_383802]
-
așa, un vuiet de vijelii, trecând O fierbere cumplită, un clocot, un tumult, O veste de războaie cum n-au mai fost demult. Sub talpă mea vibrează torid, al tau nucleu În trup îți simt prezenta, îl simt pe Dumnezeu Zvâcnind în tot ce este, ce-a fost și va mai fi Și știu că orice slova s-a scris, se va-împlini. Te-îmbrățișezi cu mine de jalea bietei lumi Și tremura toți munții din vale până-n culmi, Te-aud
ASCULT CU AL MEU SUFLET, INIMA TA, PĂMÂNT de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382541_a_383870]
-
Nălucă ce bate cu raze în geamuri,/ Iluzie rece-n parfum de femeie.../ Visare abstractă ce-mi bântuie dorul/ Ciudată dorință de valuri sărate,/ O aripă frântă ce spintecă zborul,/ O dulce tăcere și singurătate.../ Icoană pierdută în colbul uitarii,/ Zvâcnind în crâmpeie de dulci amăgiri,/ Răspunsul de-a pururi nedat întrebării,/ Tăgada frivol-a pierdutei iubiri.”( Nesentimente ) Iată cum se cunună elementele naturii într-o viziune adâncă care întruchipează frumosul și iubirea sculptate cu dor. “Prin plete să-ți șuiere
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
hrănind galopul din copita mării și frunzele ce-au potcovit a iarnă. În ochi de ger și-adapă cerul norii înșeuând colinde-n zbor de fluturi, cristelniță, își sapă-n țarini zorii spălând de patimi umbrele din luturi. O iederă zvâcnește-n șoapta lunii strunind al stelelor răvășitor șirag, tăcerea-și trage-ncet un giulgi de funii acoperind lin cerul, cu degete de mag. Copita unui cerb lovește-n obraz apa descântec prins de sete pe buze de viori, și-ncet
A TOAMNĂ, A IARNĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383583_a_384912]
-
deasupra la o parte și folosind perna specială încercă să-și îndrepte gâtul amorțit. Se ridică apoi și începu să facă rotații ale capului pentru a înlătura durerea. O amețeală cumplită însă o opri în loc și tâmplele începură să-i zvâcnească. Dacă văzu așa, își puse Kosmodiskul pentru coloană. O cam incomoda, însă în cele din urmă îl slăbi puțin la gât și înlătură disconfortul. Deschise geamul ca să intre aer curat, dar fiind foarte rece îi dădu frisoane la început. Mai
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
rochia neagră, luna apare și ea somnoroasa dar plină de dorința de a salva lumină acoperită de voalurile de lințolii. April se năștea în acea noapte pictând tabloul primăverii în culori pastelate. O noapte în care mugurii cireșilor Se mai zvâcneau sub învelișul subțire. Somnul Magdalenei este alungat de gânduri. Se apropia cu repeziciune săptămâna patimilor. Oare ce o să le pună pe masa copiilor ei în ziua de Paști? cum să împartă bănuții strânși sub bâticele de tigaie din dulăpior? Câte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
rochia neagră, luna apare și ea somnoroasa dar plină de dorința de a salva lumină acoperită de voalurile de lințolii. April se năștea în acea noapte pictând tabloul primăverii în culori pastelate. O noapte în care mugurii cireșilor Se mai zvâcneau sub învelișul subțire. Somnul Magdalenei este alungat de gânduri. Se apropia cu repeziciune săptămâna patimilor. Oare ce o să le pună pe masa copiilor ei în ziua de Paști? cum să împartă bănuții strânși sub bâticele de tigaie din dulăpior? Câte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
revoluției pe străzile Bucureștiului. Când gerul mușca din trupul său, s-a învelit cu drapelul și căldura din suflet, izvorâtă la atingerea steagului, l-a protejat. Înfășurat în tricolor l-au văzut reporterii de la Paris Match și inima lor a zvâcnit mai puternic, pentru că din eul lor s-a ridicat, renăscând, imaginea copilului erou al Franței: Gavroche. Emoția lor a fost cu atât mai mare cu cât au regăsit în România, la aproximativ o sută cincizeci de ani de la evenimentele descrise
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
coli de hârtie cu grafia lui subțire, În timp ce lumânarea se consuma pe masa de scris. Se scurseseră, probabil, câteva ceasuri bune de când Începuse să-și redacteze lucrarea. Se opri pentru a reciti tot ceea ce scrisese. Se simțea istovit, migrena Îi zvâcnea În tâmple, somnul era Încă departe. — Cu siguranță, așa e. Ipoteza contrară sfidează rațiunea și evidența, murmură el, trecându-și mâna peste frunte. Pe masă se aflau un urcior plin și două cupe. Turnă apa Într-una dintre ele până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ei, din depărtări. Însă o breșă părea să se fi deschis În zidul de umbră care o Înconjura. — Te rog, repetă ea. Furia ucigătoare a lui Dante se potolise ca prin farmec. Coborî pumnalul. Sub mâna lui, trupul lui Veniero zvâcnea vlăguit. Slăbi strânsoarea, lăsându-l să respire, iar apoi se ridică, făcând doi pași Înapoi. Ea Îi luă locul, aplecată peste trupul bărbatului, Îndoindu-se din genunchi cu o mișcare sinuoasă, asemenea unui șarpe. Priorul Își aminti ce Îi povestise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Zoran, doctorul Wagner, Eveline și alții. Ați spus la Început că vă aflați În camera dumneavoastră și jucați șah cu Roger Howard, iar acum... va cer scuze, dar... Adam s-a oprit intrigat. Cicatricea de la ochiul stâng a prins să zvâcnească sângeriu, urâțindu-i fizionomia. A Încercat să-și stăpânească mișcarea haotică a ochilor și să mă privească drept, Însă fără mare succes. Era dezorientat ca un om care se trezește brusc din somn Într-un ambient total necunoscut și ostil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]