513 matches
-
Nicăieri în descripții nu apare acel homerism livresc, întâlnit, de pildă, la Calistrat Hogaș. E altceva și decât natura edenică, luxuriant romantică eminesciană. Chiar în cea mai înfiorată singurătate, viața nu încetează să fie prezentă, se face perceptibilă prin infinite zvâcniri, o mulțime de șoapte și zvonuri cuceresc auzul, ceea ce îl face pe prozator să nu își poată fixa atenția pe amănuntul muzical și să aibă o senzație copleșitor simfonică. Evocarea naturii degajă un lirism solemn, având simplitatea gravă a marilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
E prezent și în „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Transilvania”, „Echinox” ș.a. Poezia lui S. se înscrie în descendența liricii lui Lucian Blaga și a celei a lui Ion Vinea - căruia i-a dedicat în 1971 și o micromonografie -, zvâcnirile de originalitate nefiind întru totul înăbușite de această înrâurire. Două ar fi supratemele din volumul Soare, fântâni, trandafiri...(1972), derivate și ele din textele avute de model: mirajul transparenței, ca montaj metaforic al utopiei, și „lauda somnului”, ca purificare prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
nisip. Mingea se aruncă la o înălțime mică, depășind cu puțin nivelul capului, ușor înaintea brațului de lovire. Corpul se răsucește spre înapoia brațului de lovire, odată cu trecerea greutății corpului pe piciorul din spate. Împingere în piciorul din spate odată cu zvâcnirea spre înainte a brațului de lovire și trecerea greutății pe piciorul din față care blochează mișcarea. Lovirea mingii se face brusc cu podul palmei sau cu palma, sub nivelul liniei mediane, cât mai aproape de aceasta (totuși, puțin mai jos), cursa
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]
-
Iubirea, jertfă a universului pentru îngerul blond al poeziilor eminesciene. Zvâcnirea de ocru a nopții în care este prea multă toamnă. Zborul cosmic ți cald al gândului, îmbrățișarea fumului ieșit pe hornuri le caselor, tăcerea copacilor și înțelepciunea asurzitoare a vântului hrănesc poeții bolnavi care se închină dragostei în genunchi de
Apogeul by Coguț Ana () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1810]
-
făr’a Ta, hotărâre divină. „Acum sunt silit să văd că pânăși lumina poate să doară...” (Lumină) Malefica Durere are-o soră. Ea se numește Speranța. și dacă ne-nvăluie trecutul, să ne amintim de gohn Keats și-ale lui romantice zvâcniri: „Stând lângă inima-mi însingurată, / Când gânduri hâde-n beznă mă-mpresoară / și-un vis în <ochiul minții> nu se-arată, / și nu-mi naște o floare-a vieții pară, / Speranță! Tu, cu aripi de argint, Eteric varsă peste mine-alint
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
pârei putea începe, sincopată fiind numai de remușcările neputinței. Fără această înțelegere a gradațiilor sufletești care precedă prăbușirea interioară nu putem explica nici fenomenul corelativ al mărturisirii întârziate. Transformarea unui om liber într-un turnător supus, incapabil de revoltă ori zvâcniri de luciditate, cere totuși timp. La fel, despovărarea unei conștiințe maculate de amintirea duplicității nu se produce automat, așa cum împăcarea și ușurarea care îi urmează nu survin în chip magic. În România, anotimpul spovedaniilor publice a venit printr-un decalaj
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
formată în cea mai mare parte din mici ori chiar minuscule texte ce ar putea fi numite apoeme, deși nu par a fi apoetice la modul insidios, ca acelea ale lui Henri Pichette, ci ca urmare a stingerii vibrației. Rarele zvâcniri de lirism autentic vor face cu greu concurență crâmpeielor de jurnal prea puțin incitant și abundentelor notații disparate, multe de o fadoare deplină. Expresie a unei stări de spirit proprii întregii generații a războiului, era în firea lucrurilor ca poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
de poet român. Un destin tragic, de excepție, atât în orizontul spiritualității noastre, cât și în cel al lumii. Așa am ajuns să mă gândesc, prin Eminescu, la Byron, Pușkin, Villon, poeți ce și-au plătit în același fel verva, zvâcnirea ideii, zbaterea inimii. Scenariul difuzat de Radio București are vreo legătura cu trilogia? El anticipa orizontul și destinul Luceafărului și l-am desprins dintr-o piesă ce se numea „La steaua singurătății“. S-a bucurat de o distribuție foarte bună
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
însăși. în Mișcare, ne spunea Comandantul, obținerea unui anumit grad, mărturisește despre capacitatea de dăruire la un moment dat. La această stare de dăruire se poate ajunge prin trăirea continuă, ascendentă și virtuoasă, cu jertfirea permanentă de sine sau prin zvâcnirea spre lumină a adâncului omenesc spre înnobilarea lui. Este de fapt dorința de a te păstra mai departe, măcar pe linia orizontală, dacă nu urcătoare. Astfel - spunea Comandantul - gradele legionare, sub apăsarea timpului scurs și a vremilor crâncene, pot coborâ
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
această zbatere la limită e departe de inimă, nu bate în același ritm, nu e decât vibrația imperceptibilei încrețiri a peliculei ce desparte conștiința de lume. Stofa poemului e urzită din astfel de pliuri ale imaginilor care evocă pulsiuni infrareale, zvâcniri ale inaparentului în căutarea unei forme: "Liberatoare poezie, târâtă de pământ,/ Un călăreț cioplește neliniști obosite/ Pe uriașii arbori de foc, păduri de cer -/ Un demon vânt, înflorat, metalic,/ Cu mâini de sunete, bolnav rostogolite". Ar fi inutil să depliem
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
este ori abia mai este. Să fie oare capătul de drum al ființei ce se stinge, adunarea sa în puținul ce-și așteaptă moartea, în restul pândit de mistuire sau, dimpotrivă, începutul, dimineața trezirii din neființă, ființarea incipientă a unei zvâcniri, rumoarea nerăbdătoare a unei iviri? La ambele capete, ființa stă în aceeași reculegere de sine, strânsă în așteptare, fie că stă să dispară, fie că stă să vină, să apară. Afară poate că-i toamnă", iar asocierea între exterioritate și
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
culori, Lenora regăsea ceva din existența ei trecută și din personalitatea nimicită." La o primă impresie, semnificația apare metonimic în aderarea "personală" la obișnuința de interior a fleacurilor domestice. În fapt, recompunerea decorului familiar și definitoriu trezește în Lenora o zvîcnire de orgoliu, un sine somnolent și anihilat în noua postură. Dintre termenii pe care (psih)analiza îi poate exploata, tocmai datorită aparenței lor neutre, "sertarele"apar desigur, ca semne exterioare, materiale, pentru pliuri ascunse, inavuabile, ale sufletului personajului. O tematică
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
internă; pe de altă parte, nu este în măsură să garanteze o tranziție controlată pînă ce ea însăși nu este recunoscută. Colapsul unei instituții militare (destul de rar) poate deschide drumul către revenirea civililor la putere, dar nu garantează democratizarea împotriva zvîcnirilor defensive ale ofițerilor implicați în regimul autoritar. Pe lîngă aceasta, practicabilitatea regimului democratic ce înlocuiește guvernele și regimurile militare depinde de redefinirea unor condiții pe baza cărora erau construite acele guverne și acele regimuri și, în mod special, de modalitățile
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
s-au cifrat la suma de 725.080 de lei, iar cele provocate de armatele „amice” au atins suma de peste 118.000 de lei. b.III. 12 iulie 1941 Credem că data din inter-titlu poate fi considerată a fi ultima zvâcnire a de solide: 1) Pe 12 iulie, Divizia 1 Blindată română, ocupase, deja, orașul Bălți iar pe 17 iulie armatele noastre, în colaborare cu unele elemente germane, au început forțarea Nistrului, conform planului de război numit în epocă „Operațiunea München
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
două lucruri: sacoșa și sufertașul. Forțându-și propriile sale limite fizice, a mai încercat o ultimă tentativă de înaintare. Un pas, doi, trei și piciorul drept a călcat fix în adâncitura brazdei. A căzut în genunchi iar mâinile, într-o zvâcnire disperată, încercând să găsească ceva de care să se agațe, s-au întins brusc, aruncând cât colo cele două greutăți, apoi s-au așezat supuse pe zăpadă asemenea brațelor unei cruci, simbol al credinței, al suferinței și al nădejdii. Căzută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sinistru. Ghemotocul plin de praf, murdar, schilodit și însângerat era lovit sistematic și plimbat, aruncat de colo-colo, până când bestia cu chip uman și-a dat seama că a obosit. Totuși, nu murea; se încăpățâna să trăiască, mișcându-și într-o zvâcnire imperceptibilă corpul schilodit. Era prea mult. Atunci, cu mintea încețoșată, plutind într-o maree de instincte ucigătoare, apelând la rudimentele lui de inteligență cavernicolă, a luat muribunda de coadă și a mai trântit-o de câteva ori de pământ. Tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Confesiune și viață, într-o zvâcnire. „Suntem formați dintr-un morman mare de vise ca un vârf de munte” (pag. 283) ar fi o concluzie a eroinei după ce-și consumă cea mai mare parte din viață, într-o aventură până la urmă, tristă. Traseul vieții Carlinei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
miasme. E și un mijloc de caracterizare a personajelor. Dincolo de întâmplările „casnice” ori impuse de evadarea într-o altă lume, întâlnim în carte normalul în sens de zbaterea cerută de viață și oricât de aspră nu e niciodată totuși, ultima zvâcnire, că încearcă să guste „tot mai lacomă din otrava visării” (pag. 18), nu înseamnă nicidecum decepție la Ica Grasu ci un nou salt spre viitor. Sunt autori de mare talent care-și descoperă târziu acest dar. Romanul de față ar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu reușea ea să-l înțeleagă, sau poate el avea nevoie de un alt gen de femeie. Casa lor era ca un iad și totul era ofilit. Fiecare se simțea singur, trist, regretând că sunt împreună. Totul era ca ultima zvâcnire a unei inimi urmând să cedeze pentru totdeauna. Promisiunile lor de odinioară erau acum ca un bulgăre de zăpadă care în timp s-a topit și nu a mai rămas nimic. Doamne, cât ar fi vrut să scrie în fiecare
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
câte o scrisoare pentru a evita discuțiile directe! Trăiau de parcă toată lumea s-ar fi născut odată pe pământ într-un haos infernal. Pierduse lupta cu destinul! Nu-l poți manipula, întoarce, sau schimba. Te urmărește până în ultima clipă, până la ultima zvâcnire a ființei tale. El reprezenta pentru ea esența vieții pe pământ. Meditând în camera ei, întro tăcere stânjenitoare, își aminti de avertismentul medicului. Atunci, la momentul acela, nu înțelesese exact ce voia să-i spună, dar acum știa totul. B.
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
amintirile, lumea din care făcuse parte. Totul. B. Un salt în necunoscut Era pentru ultima oară când inima îi mai zvâcnea în acel loc care îi amintea de atâtea și atâtea lucruri frumoase și urâte. Încuie ușa, închizând înăuntru ultima zvâcnire a suferinței ei, amintirile ei laolaltă cu toată agoniseala pe care încăperile o păstra mărturie. I se rupea inima când trecu pragul pentru ultima dată dar nu simți nici un regret. Din instinct mai aruncă o ultimă privire în urmă și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de lumină roșu-violet al soarelui se apropia de asfințit, Carlina pregătea o nouă poveste... (Va urma.) Ica Grasu - „” sau De la poezie la ... roman! Ica Grasu recidivează pozitiv și se prezintă în fața cititorilor săi cu un nou volum intitulat sugestiv „Ultima zvâcnire”. De această dată, autoarea născută pe plaiurile moldave ale Vasluiului, localitatea Tanacu, schimbă poezia cu romanul și reușește să comunice stări, fapte și personaje, unele foarte profunde iar altele doar creionate ușor. Povestea literară în sine este una mai puțin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
al autorului. Oamenii și locurile tinereții, orașele în care locuiește și muncește, oamenii dragi din familie sau de aiurea sunt în strânsă legătură cu autorul, iar în unele cazuri, de dragul lor nici numele nu au fost schimbate. În volumul „Ultima Zvâcnire”, scriitoarea Ica Grasu îmbină benefic elementele unor trăiri incandescente, pătimașe și organice cu elemente vaticinare, acolo unde pe parcurs se dovedește acoperită pe deplin. Volumul are pe alocuri aspectele unei veritabile tempeste tratată cu mijloacele literare specifice romanului iar pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
filozofie a vieții și a lumii dar și dramatismului grav și crucial, primordial și esențial, structural și vital, de fapt dramatismul existenței omului. Însă aceste cărți de poeme le întâlnim din ce în ce mai rar. 73 Aspirații? Din când în când mai apar zvâcniri ale omului spre lumină și cunoaștere, tresăriri izvorâte dintr-un ceva legat de trăinicia unui lucru pe care-l dorește prelungit în viață și după ce nu-i mai aparține. Își dorește omul un ceva (altul decât cel de început) măreț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Până în 1989, până la Revoluția din decembrie al acelui an, noi, cei din Ministerul Afacerilor Externe, nu am avut voie să urmărim, în vreun fel oarecare, ce se întâmpla pe teritoriul dintre Prut și Nistru, devenit, după 1991, Republica Moldova independentă. Singura "zvâcnire" remarcabilă până în 1989 a fost vizita președintelui Nicolae Ceaușescu la Chișinău, în deceniul al 8-lea al secolului precedent, în cadrul unei vizite oficiale mai lungi în fosta Uniune Sovietică. La M.A.E., această acțiune prezidențială a trecut neobservată, deși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]