938 matches
-
lucra ea. - Bun! Toate problemele sunt rezolvate. În această situație..., de ce nu te odihnești? Stai liniștită, Laura! Totul va fi după cum va da Dumnezeu... - Bine zici... Mulțumesc frumos! Uite că mă culc imediat, dar să dormi și tu. Altfel, mă zvârcolesc până dimineața și te bat! - Bine, tu! Am adormit. Somn ușor! - Somn ușor, Laura! își răspunse ea, întinzându-se liniștită. „Doamneee, ce ți-o fi și cu ego-ul ăsta! Nu te slăbește nicio clipă! Se ține scai de tine, pur
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
pentru a-l întâmpina: Parcă văd. Seară. Frig. Ninge. Viscolește. La Ploiești. Acum cincizeci și atâția de ani. O femeie săracă, într-o odaie fără foc, se chinuie, nemâncată, pe o saltea de paie ... Vântul vâjie afară, nenorocita femeie se zvârcolește înăuntru cu dureri grozave. Și toată noaptea o duce așa. De-abia către ziuă se ușurează. Naște un copil fără noroc ... Ei bine, copilul ăla sunt eu ! Un nor de duioșie se lăsă pe fețele noastre. Caragiale împrăștie norul cu
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356302_a_357631]
-
consemnându-se doar atât // pe aici a mai trecut o vară” ( exodul frunzelor). Săpând la temelia gândului... izvoare de simboluri sunt descătușate din adâncurile trăirilor. Lumina fragilă care pâlpâie deasupra foii albe ... așteaptă smerită... semnul poetului. Ispitele se încolăcesc, se zvârcolesc în această pânză delicată de speranță. Chinurile imaginare demonstrează că trupul este încă viu, că sufletul nu și-a consumat încă... arderea! „noapte albă // vis destrămat în străluciri de stele // ascult cum pendulul împarte timpul // în bucăți de tic-tac-uri // schimonosindu
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
trupului tău alb și gol, straie-i sunt mii de săruturi, mângâierile-i sunt scuturi, iar iubirea mea ocol. Eu trezit sunt din visare chiar de vraja pielii tale, trupul tău dormind molatic sub sărutul meu sălbatic, incitat de întâmplare zvârcolindu-se ușor între brațele-mi ce vor să ți-l strângă ca-ntr-un clește de iubire și de dor și la fel ca în poveste să rămâi pân-ai să mori de adâncă bătrânețe doar în stăpânirea lor. Referință
IUBITO, TRUPULUI TĂU... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356490_a_357819]
-
Cha’ac difracția pașilor tăi pe trepte unda sonoră cobră decapitată se amplifică devine ropot de ploaie în timpanul camerei niciodată nu voi mai putea deschide fereastra fără să mă gândesc cum am oprit atunci timpul între etaje cum se zvârcolea moartea în tavan ca într-un ménage-a-trois sânii tăi erau când două marionete french cancan care îi tăiaseră mâinile lui geppetto când stalactite străpungându-mi tencuiala trupului era o voluptate a smulgerii un drenaj continuu al umorilor eram două instrumente
CARTEA CU PRIETENI XIII- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355881_a_357210]
-
Americii Întru jertfirea de sânge Spre pururea izbândă a ființării statale Și a Libertății unei Națiuni O obsesie s-a risipit dar avea să vină alta Un oropsitor a plecat dar avea să vină altul Mai zănatec și mai necruțător Zvârcolind șerpii pe care mereu are să-i crească La sânul ei o comunitate (oricare) Pe care mereu avea să-i pună între ziduri Constructorii casei cu ceva timp în urmă... Taci! Se târăște șarpele casei Pregătind atâtea surpări și irosiri De
REQUIEM PENTRU FIII ŞI FIICELE AMERICII ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356053_a_357382]
-
bătut joc? Tu, mă?! Tu?!... S-a repezit cu degetele încovoiate, gara să mă înșface de gât. Ceilalți se ridicaseră neliniștiți din așternut. Șezi blând, mă, ce dracu, hai că vă socotiți voi mâine, cu capul mai limpede! Vâț se zvârcolea să răzbată spre mine printre cei ce îi tăiaseră calea. Stai, mă! Lasă!... Mâine!... Îi fac oasele pudrăăă!... Nici n-am catadicsit să mă ridic din pat, stăteam pe o rână și gustam cu plăcere priveliștea zbaterii lui neputincioase. Atras
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
prea devreme și tu prea departe și-oceanul nopții se-adâncea în mine. Aerul arunca iar spaimele-i crude peste pereți zugrăviți în cuvinte, sensurile râdeau apatic și nude, visul murea în tăcerea fierbinte. Lumea mea se năștea din durere zvârcolindu-se-n aspră prigoană, schimbase tiparul cu gustul de miere, tăindu-și hotar peste sufletul-rană. Am vrut să mor, să mor într-o noapte, dar m-am trezit și m-am întors la tine, era prea devreme și tu prea
AM VRUT de LEONID IACOB în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346250_a_347579]
-
emana parfum scump, și nu de floare de munte. Era înghețată bocnă și mușchii, și oasele poate ar fi trebuit să-i fie casante ca sticla de lampă. Avea și bură de gheață pe gură, iar sângele i se mai zvârcolea doar dintr-un tipar din memorie. Se lupta cum știa, dansa cât putea, apoi ... iar se prăbușea în convulsii; se zbătea, lăsând pe omăt forme contorsionate de heruvimi jalnici. Dacia nu se temea, nu întreba unde ajunsese, cine mai era
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
după negari și amânări deșarte, Cănd nesupuse clipe se învrăjbesc cu visuri, Cu suflet frânt de iele, în ropote de noapte, Prezumțiilor caută-vei zădarnice răspunsuri. Arar, câte un înger, cuprins de remușcare, Fraternizează-n taină cu vise răstignite, Se zvârcolește luna, gem scoicile în mare, Cu mir cârpește cerul plăgi aspre de cuțite. Troițe de lavanda mai fumega mocnit, Iar visul evadează din chinga, spre lumină, Serafi se-mbrăca-n doliu, crezând că a pierit, Dar el se-nălță lin
VIS RĂNIT de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369791_a_371120]
-
pornit spre voi! În dragoste și-n pumni aveam toată tăria; Așa-am plecat la drum, dar, vezi, neomenia Ne-a-ndesat spinările cu câini de boieroi, Ne-a aplecat privirea călcând-o în noroi Cu toată mârșăvia! Ne-am zvârcolit în săbii cu tărie Pentr-o lumină veșnică și clară, Și inimi mari arzând în beznă seculară Am strâns cu îndrăzneală ca să fie Și am sădit în calea urmașilor MÂNDRIE Să răsară! Am dăltuit DREPTATEA la Sarmizecetusa Brodând-o cu-
CĂLĂTORIND NOCTURN PRINTR-O LUME de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370315_a_371644]
-
pornit spre voi! În dragoste și-n pumni aveam toată tăria; Așa-am plecat la drum, dar vezi, neomenia Ne-a-ndesat spinările cu câini de boieroi, Ne-a aplecat privirea călcând-o în noroi Cu toată mârșăvia! Ne-am zvârcolit în săbii cu tărie Pentr-o lumină veșnică și clară, Și inimi mari arzând în beznă seculară Am strâns cu îndrăzneală ca să fie Și am sădit în calea urmașilor MÂNDRIE Să răsară! Am dăltuit DREPTATEA la Sarmizecetusa Brodând-o cu-
VENIM DE UNDEVA ȘI MERGEM NICĂIERI ?! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370453_a_371782]
-
cu mâna pe inimă că nu m-am mai simțit atât de bine, de la prima mea întâlnire cu o adolescentă, și asta când avea în jur de șaisprezece ani. Surâse timid, lucru care îmi dădu nebuna poftă de a mă zvârcoli pe spate, cu cele patru lăbuțe în aer, ca un cățeluș simpatic și fericit. Mi-am reamintit însă că eram la volan și un asemenea fapt ar fi fost imposibil de dus până la capăt. Am crezut că am depășit cu
IUBIRE PENTRU ADELAIDA (SAU FELUL ÎN CARE O FANTEZIE COSMICĂ DĂ PESTE CAP MATERIALISMUL DIALECTIC) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370516_a_371845]
-
măsii! părea ( că se mai aude) la marginea unui câmp părăsit și ... și scrâșnetul lopeților ce loveau cu furie într-un pământ pietros ... ... dar peste toate jelitul timpului și-al “puilor de năpârcă” condamnați de propria istorie se întețea, se zvârcolea dureros ... Au mai rămas cuvinte nu vă grăbiți - mai sunt destule ștreanguri zile ploiase și gropi ... și ... 26 oct. 2011-iași Referință Bibliografică: Leșul atâtor cuvinte ... Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 347, Anul I, 13 decembrie 2011. Drepturi
LEŞUL ATÂTOR CUVINTE ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369433_a_370762]
-
a venit acolo la noi. Deasupra capului său era un nimb de lumină aurie și un semn pe trei laturi se arăta în acest nimb de lumină. În jurul lui îngerii făceau loc sunând din trâmbițe, gonind hoardele întunericului care se zvârcoleau în împotriviri îndârjite. Acesta însă trecea pășind încet printre ei izgonindu-i și răspândind lumina sa care lumina pe toți. Un vuiet de glasuri s-a auzit pretutindeni și o rază de speranță a înflorit atunci în sufletele noastre ale
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369513_a_370842]
-
durerii, din trup firav de om s-a zămisli. Ea s-a supus și L-a crescut și lângă leagăn I-a cântat, L-a învățat tot ce-a știut, deși era deja-nvățat. Urla acum în suflet întrebarea se zvârcolea să dea cuvânt: „O, Doamne, unde Ți-e-ndurarea, de ce-i pe cruce Fiul Tău Cel Sfânt?” S-apropia ziua de Paște Și-a cinei taină s-a dezvăluit: Sărbătoreau ieșirea din Egipt în încăpere atunci la masă când azime le-a
DE PAȘTE de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369638_a_370967]
-
acești marțafoi (și desigur, și marțafoaice) în ipoteza lor. Cum e posibil să emită o astfel de enormitate pseudoștiințifică, prin care, în apocalipsa iminentă provocată de soarele „care va da-n foc”, bărbații vor muri primii? Toată noaptea m-am zvârcolit în pat de nervi dar dimineața mi-a venit mintea la cap: „- Uite domnule, mi-am zis, eu ca bărbat, era să mor de inimă, s-a înfierbântat securea războiului în mine, pe când, nici o femeie n-ar fi dat importanță
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368112_a_369441]
-
o fure! Ați șfâșiat ca lupii moștenirea ce vi s-a lăsat Și ați pângărit iubirea și sângele sacru vărsat! Decebal , Viteazul, Ștefan, Țepeș cel de toți temut, Se ridică din istorii peste TIMPUL ce a trecut. Glasul lor se zvârcolește ca sabia, necruțător, Și rațiunea îi apasă ... Ce-ați făcut din țara lor? Referință Bibliografică: TIMPUL / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1766, Anul V, 01 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elisabeta Silvia Gângu : Toate
TIMPUL de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353288_a_354617]
-
din 01 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului A doua zi, Inu își luă la școală noul prieten. Nu se putea dezlipi de lângă el. Îi făcu de acasă instructajul și îl îndesă în rucsac. Orele trecură foarte greu, Sharp se tot zvârcolea prin rucsac, iar Inu tot încerca să îl acopere agitându-se și el pe scaun. Daniel începu să își privească prietenul cu suspiciune. - Ce ai, frate? îl întrebă el la un moment dat. - Probleme cu burta, bolborosi Inu șoptit. Cred
SHARP, O ÎNTRUCHIPARE A MINŢII? de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353308_a_354637]
-
fură și se pradă... Și a rămas, bietul român, Cu doi ochi doar... Să vadă!... Gaze, petrol...Tot ce a fost Resursă-n astă țară, Înstrăinat-ați pe nimic.... Guverne de ocară....! Cad codri noștri seculari Sub drujbe " habsburgiene ", Se zvârcolesc moșii-n mormânt, Muntele nostru geme!... Pământ arabil la străini, Dezmoștenită glie... Golgota satului român, Iar el, țăranul... Știe!... Învățământu-i " neșcolit ", Jumate trec cu " bacul "... Dascălii noștri-s prost plătiți Ni se golește " lacul "... Cultura a ajuns un moft... Parale
CONSTATARE... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353926_a_355255]
-
Publicat în: Ediția nr. 1570 din 19 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Te iubesc scotocind în amurg de cetăți Prin creneluri subțiri, desenându-te fin Pe o stradă de rând, sub o umbră de pin: Te iubesc princiar, doamna mea. Zvârcolit te iubesc, te respir fumegând Când îmi pui pe obraz, nufăr cald, fruntea ta Te iubesc în genunchi și în albul de nea Nelumesc și suav, draga mea. Mă-nfior,omenesc , așteptând printre ploi Cu o mână de flori , neputând să
PĂMÂNTEAN, NELUMESC... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353930_a_355259]
-
la podea: - Am să termin cu voi amândoi pentru totdeauna! Atunci, Ionuț își scoase fluierul de aur, se apropie de babă, iar când aceasta deschise gura pentru a-și spune blestemul, i-l aruncă în gât. Vrăjitoarea începu să se zvârcolească pe jos, făcându-se din ce în ce mai mică, până se transformă într-o musculiță care își luă zborul de-a lungul coridorului. Un răcnet cumplit sparse apoi liniștea care se lăsase de-a lungul coridoarelor și scărilor. - Cine a cutezat să intre
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
facultatea curând și ne vom căsători. Vom locui aici la bunici că ei sunt singuri. Vrei? - Da, dar eu știu... În timp ce se purtau aceste discuții Cristian nu abandonase activitatea sa de mângâiere a zonei pubiene, sărutând pulpele fetei ce se zvârcolea de plăcere în brațele sale, murmurând cuvinte fără înțeles, onomatopee înșiruite fără sens ca într-un delir. Îngenunche lângă pat la picioarele Andradei și în timp ce-i cobora încet bikini-ul, îi acoperea cu sărutări pulpele transfigurate de senzații și plăcere
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
să ne ajute, dar, în același timp, ideea că s-ar putea să nu reușească și să fiu nevoită să-i dau iepurașul care, între timp, devenise un iepure în toată firea, îmi frigea sufletul. În noaptea aceea m-am zvârcolit până la ziuă. Matei îmi crease neplăceri din cauza iepurașului și ce mă îngrozea era că nu știam cum avea să se termine toată povestea. La școală Matei, după povestea cu Cartuș, îmi vorbea foarte puțin. Adesea mă simțeam o hoață, cu toate că
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
să-i salveze. Au rămas acolo înecându-se de fum, zbătându-se și răcnind de durerea cărnii care sfârâia arzând. Vacarmul parcă a durat o veșnicie, dar în curând țipetele copiilor au încetat, doar trupurile încă mai continuau să se zvârcolească în spasme. Mirosul de carne de om arsă a început să se răspândească pe mai mulți kilometri. Într-o jumătate de oră focul mistuise totul. Când au venit peste doua ore pompierii din Pitești au găsit un morman de corpuri
PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358445_a_359774]