330 matches
-
diversele interpretări eronate vehiculate de către anticremaționiști (în marea lor majoritate preoți): cremațiunea ar afecta învierea morților sau că adepții săi erau păgâni/francmasoni, plus alte zvonuri referitoare la procesul propriu-zis al arderii cadavrului ridicarea în picioare a mortului în timpul arderii, zvârcolirea lui, țipete, întinderea mâinilor 153 etc. Toate acestea erau denumite de către arhimandrit "mătrăguna imaginației unor capete înfierbântate și dornice de reclamă și succes ieftin", cu atât mai periculoase cu cât erau livrate publicului larg, în mare parte incult. De altfel
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de exemplu este la noi chestia schimbării calendarului. Nu tot astfel însă se întâmplă cu acelea, care se impun pe cale de încercare, de experiență. Acestea dau răgaz minții omenești, să fie scrutate, cerute și admise ori respinse, tacit și fără zvârcoliri sociale! Un popor este suveran în tot, ceia ce decretează, fie că are sau nu are dreptate. El creează limba și obiceiurile, își stabilește reguli de drept comun și religioase, creează idoli și îi sfarmă. Cu un cuvânt glasul poporului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
domeniul imaginației. O fi pentru cel neamenințat, dar pentru cel aflat sub gheara ei nu e deloc un vis. Chiar în vis, cum eram eu, nu era un vis! Era un chin al existenței condamnată să nu mai fie. O zvîrcolire!" " Dar spiritul?" l-am întrebat. "O, spiritul suferea și el fiindcă știa că o să fie gonit din casă, și să moară și el făcând să tresară o secundă marele spirit din care făcea parte și care guvernează universul." "Numai o
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sleitele, stăteau cuminți, odihnindu-se, de parcă cineva le-a încrustat adânc în palme cuvântul “interzis”. Se priveau neputincioase și vinovate, sfărâmându-și iluziile acelea care se îngrămădeau în colțul cel mai întunecat de vis dulceag risipit în coșmar sleit de zvârcolire.Și ea gândea încrezătoare: „poate ne om regăsi cândva,în nopți lăptoase, mirosind a flori de tei și a viață pofticioasă, cu incisivi pregătiți, gata să muște ca dintr-un măr biblic al păcatului”. Gândurile de pe șine s-au regăsit
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o poartă care și-ar pierde funcționalitatea dacă s-ar închide sau s-ar deschide numai spre o direcție; trecerile acestea aparent dezordonate, cuprinzând, de fapt, rigoarea echilibrului, dădeau gesturilor și vorbelor mele o tentă de umor care îmi transforma zvârcolirile în rânjete; de fapt, în ciuda explicațiilor care își vâră nasul pe unde nu le fierbe oala vădind o anemie cel puțin mentală, aparenta dezordine a stărilor mele marca nu numai o posibilă tehnică pohetică, ci și rigoarea compensatoare a 96
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
uneltesc. Brutușii mei cu fraze-pumnal. I-am ocrotit, cândva, patern. Ura lor față de mine este - acum - egală doar cu sila mea față de ei. Romancierul, Filozoful și Actorul. Spectacolul lor comun - fiindcă m-am săturat să-i tot separ - e o zvârcolire absurdă. Cred ei că vor schimba, în bine, chipul lumii, propovăduind nesupunerea în locul înțelegerii? Cu maimuțăreala unei trăiri mimate pe scândura unei scene? Stupizi și cinici! Sadismul copiilor care ucid furnici smulgându-le capul! Sunt capabili de orice. Niciodată suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vreme, nu pentru asta, Doamne ferește, Însă drumurile lor se Înfundaseră acolo, Într-un spațiu de doi pași, nici să se Întindă nu aveau loc, se amestecaseră stînd În picioare, nu era loc de fugă. Simțea tot; unghiile Annei zgîrÎindu-l, zvîrcolirea acesteia, de parcă ar fi vrut să scape, dar era numai o impresie, cele două trupuri erau contopite, totul era numai plăcere. Destul pentru ca Dumnezeu să-i pîrjolească pe amîndoi, cu foc adevărat, nimicitor, să aprindă toată casa, orașul. Din duș
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
puțin În dreptul patului În care Fernando al II lea Își dăduse sufletul. Patul rămăsese exact În același loc, În așternutul acela murise un rege care purtase războaie, Înspăimîntase popoare, sfîrșise În patul său ca mai orice tîrgoveț; Thomas vizualiza ultimele zvîrcoliri ale regelui, chiar și aburul ușor al sufletului ce părăsise trupul; numai deșertăciune. Plăcerea, la fel. De ce, atunci, să dea Dumnezeu un alt foc și-o altă pucioasă pentru a pedepsi lumea, de vreme ce tot se alegea praful, pînă la urmă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
crîșme nenorocite, mai mult pentru drumeți și cheflii; la televizor, filme deocheate, numai cu despuiați, reviste porno la fiecare chioșc, da, bunico, acum să te fi văzut! L-a lăsat În plata lui pe rege; un radical din sudoarea ultimelor zvîrcoliri ale acestuia era imprimat În așternut, În lemnul patului, Thomas Îl adulmecase; particule invizibile declanșaseră În privitorul Încă tînăr, viguros, porniri nepotrivite: Thomas se tot uita la o vizitatoare cu părul violet, și ea neliniștită, Îi tot umblau ochii În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
la un semn a venit apusul, când soarele își luă rămas bun, fluturându-și eșarfele însângerate. Și fetele au urcat în bărci. Capacele au fost trântite cu zgomot și ferecate. Se auzeau gemete și strigăte înfundate, monoxilele se clătinau de zvârcolirile trupurilor, dar mulțimea era atentă la dirijarea bărcilor pe țărmul mâlos până când curenții fluviului le va atrage în larg. După o clipă, contururile eterice ale fecioarelor cu plete lungi pluteau pe deasupra apei luminând noaptea cu trupurile lor de un altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
retragă, dar nu mai găseau șoseaua. Zadarnic salvările își activaseră sirenele. Grâul nu se dădea la o parte, blocând cu trupul lui blond toate intrările în oraș. Trupul se lățea, căpăta volum, spicele erau înspăimântătoare nu prin înălțime, ci prin zvârcolire, fără ca vântul să le atingă. Împietrit, la rândul său, între blocuri și pe sub streșini, nu atât de uimire, cât de spaima nemărginirii mișcate de o forță necunoscută entropiei sale. Se spune că au îngropat Orașul. Abia dacă se familiariza cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ar fi, ha, ha, forma supermă de redundanță. Doar un loc „îmblănit“ în care ar trebui să se găsească chestia. Ai fi doar un ursuleț de pluș, iar actul sexual s-ar reduce la, sau ar deveni doar o simplă zvârcolire frenetică. Sincer, mie mi se pare că nenorociții ăia doi - Henry și Mikey - au primit ce meritau; a fost un fel de vizită întârziată a unui möhel . Mi-i și imaginez cum stau amândoi în Iad, Bakunin cu barba aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vlagă, unde-mi sunt puterile și răutatea colosală pe care le aveam cândva, cu care puteam pune la respect până și pietrele? Nu știu și nu pot pricepe, nu mai pot face de altfel nimic altceva decât să observ cum zvârcolirea și încleștarea noastră în încercarea pe care o obțin nevrând să-mi las pradă sufletul definitiv diavolului face ca întreaga întindere a acestor câmpiilor astrale să fie martora unei lupte fără precedent, care divide chiar lumea de dincolo, lăsând toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se zvârcoleau în mocirla necurățiilor lor interioare. Se zvârcoleau cu o furie neputincioasă, după ce îngerul apei i-a aruncat afară din măruntaiele Fiilor Oamenilor. Și apoi a coborât asupra lor puterea îngerului luminii soarelui și aceștia au pierit acolo, în zvârcolirile lor disperate, călcați în picioare de îngerii luminii soarelui. Și toți tremurau plini de groază, când au văzut aceste lucruri îngrozitoare ale Satanei, de care îngerii îi salvaseră. Și ei au adus, plini de umilință, mulțumiri lui Dumnezeu care-și
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
și l-a legat cu o funie plină de lațuri. Fiara a inhățat momeala și, pomenindu-se cu colții încleștați în ceară a început să salte furioasă încurcându-se în lațurile funiei, pe care le înoda strâns în juru-i prin zvârcolirile sale, astfel ca abia de mai putea mișca o labă. O alta greutate se ridica acum în calea lui. Curtea, după cum am mai spus, era înconjurată de niște ziduri uriașe și singura deschizătură în ele era o fereastră cu gratii
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
căci conștiința este tocmai punctul de gravitație al individului, care, mișcat de puteri enorme, sare în unghiul de scăpare, eșapează într-o tangentă, în realitate proporțională, dar în iluzie infinită. Tendența spre infinit: Instinctul metafizic. Tangenta cercului = Religia Infinitul Progresul = zvârcolirea tangentei în spirală, spre un punct oarecare; scopul, ținta, meta; ajungerea țintei: lumină eternă, atotștiință, atotputernicie. {EminescuOpXV 280} {EminescuOpXV 281} Ce este viața? întreabă sfinxul. Un raport simetric al unui finit către * un infinit, răspunde piramida. [2] 2255 Sfinx la
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
am cerut niciodată o atitudine de frondă - cunoaștem ezitările domniei sale, în schimb domnul Marcel Iancu - a cărui bunăstare materială l-ar fi putut pune la adăpostul atîtor concesii, atîtor scăderi față de sine - poate fi ținut responsabil de inconsistența și lamentabila zvîrcolire a Contimporanului. Proclamarea, cu sfidarea oricărei consecvețe, a celor mai îndrăznețe principii pentru a le terfeli pe contrapagină, frățietatea, în aparență, cu cele cîteva spirite răzlețe din Europa, pentru a aduce în același timp laude lui Vasile Savel, nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
durere, totul se pierde într-o stare de vis și adevăr, trezire și somn, pasiune și nesfârșire. Vremea se scurge ca o lipitoare în micul deșert de cenușă ce-și va schimba curând culoarea. Marea se zbate, nu-și potolește zvârcolirile din ce în ce mai intense< a început din nou furtuna! Începe să se întrezărească plaja galben-aurie, din întunecimea mării o șuviță subțire de lumină străbate întunericul la orizont. Încă puțin și va răsări soarele dar ei pleacă acasă cu pași obosiți. Rochița colorată
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
îți dau binețe Și să întreb: Tu, cine ești tu, cine? C-o voce cristalină bob de rouă Pe clopoței de flori, de lăcrămioare, Ai împărțit tăcerea pe din două Și mi-ai răspuns: Nu m-ai chemat tu, oare? Zvârcoliri de cristalin Hai toamnă cu miros de mandarin Mă iartă și mă spală de păcate, Trăiesc în zvârcoliri de cristalin Miop, arid, cu pleoapele uscate. Te fac părtașă-n suferința mea îți vând un pont din lada cu secrete, De câte ori
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Pe clopoței de flori, de lăcrămioare, Ai împărțit tăcerea pe din două Și mi-ai răspuns: Nu m-ai chemat tu, oare? Zvârcoliri de cristalin Hai toamnă cu miros de mandarin Mă iartă și mă spală de păcate, Trăiesc în zvârcoliri de cristalin Miop, arid, cu pleoapele uscate. Te fac părtașă-n suferința mea îți vând un pont din lada cu secrete, De câte ori iubirea va durea înseamnă că trăiești pe îndelete. Tu ești fiorul ultimilor flori Și dependentă doar de clorofilă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fugă în apă, lovind dezordonat apa cu mâinile, ba chiar am avut impresia că mi-a aruncat o privire, implorându-mă să-l ajut, să-l salvez, dar buldogul l-a ajuns, i-a sărit în gât și, după câteva zvârcoliri, spuma valurilor era roșie în jur. Portarul a fost primul care s-a desmeticit. A ieșit din gheretă cu o pușcă de vânătoare, pe care nici nu observasem până atunci că o ținea acolo, și a tras în câine. Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
plângăreți fuseseră evacuate de prin propriile lor gospodării, forțat și cu noaptea în cap. 102 DANIEL BĂNULESCU intrase, pe șantier, între țesuturile țoalelor și să-și scuture de pudra de ciment, genele. Din portbagaj, răzbăteau până la ei reprizele inegale de zvârcoliri ale unor trupuri cărnoase, aducând cu convulsiile unor crapi deșertați pe uscat. De pe capotă se descojeau, de eșarfele de humă, ciment alb, var nestins, siluetele zvelte ale lui Dulcele Doru și Relu Înmiresmatul, transformați, la un moment dat, în două
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
până la cabinetul meu, sorbi elegant din ceșcuță, ținîndu-și degetul mic ridicat și încovoiat, 375 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI bucurase!), până la draga lui Otilia, la Rege și la banda izbăvitoare a Ierbii Fiarelor. Marginile atârnate ale cearceafurilor pocneau sub zvârcolirea capricioasă a vântului. Partea lor dinspre stradă era împroșcată cu la fel de numeroase dâre de mâzgă, ca tencuiala camerelor zidite prea în apropierea mlaștinei rigolelor! Bătea de 4,36-4,37 după-amiaza. Sinistratul se alesese, ca saftea, c-un ceasornic dibaci, numai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cărei piatră este pe ducă. Nu-l deranjară și nu le deranjă. La ora 10, cavaleria albăstrie fu spulberată de trupele ușoare, imprevizibile în picaje, sprintene, ale unor musculițe de vin. La rândul lor, musculițele fură și dânsele împrăștiate de zvârcolirile migratoare ale unor fluturi mov-rubinii, purtând imprimate, pe spate, un soi de litere evreiești și din ale căror trupuri negre, călugărești, cilindrice precum trabucele, nici o pasăre cu apucătură teafără nu gusta. Pe la ora 13, bășica tărâmului norilor iarăși plesni, oameni
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ceas le vegheaseră deznădejdea cu care se încleștau, ca verigile dintr-un lanț. Dar, odată gravidă, Ghazal se rupsese exact ca o insulă de corpul mai mare al teritoriului ei și plutea separat. Voluptățile lor, preschimbate în tăceri sau în zvârcoliri tot mai rare, îi făcuseră doi străini. Omar se simțea ca un stârv înghețat. La numai trei ani de la nuntă, parcă nu mai avea sânge în el, parcă se golise de viață. — Nu îți merge prea bine, ghicise tată-său
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]