3,501 matches
-
deznădejde; dispoziție rea; rea dispoziție; dor; dușman; durată; de scurtă durată; durere de cap; enerva; eu; examen; examen picat; exces de furie; faptă; fată tristă; foc; frică; gîndire; gol; greșeală; greu; greutăți; groaznică; iaurt; ignoranță; indiferență; indispoziție; indispunere; inimă; invidie; îmbrățișare; îmbufnare; îmbufnare; încetare; încruntare; încruntat; îngîmfare; îngrijire; jenă; jignire; limba italiană; limită; îi lucru mare; mamă; măcinare; meci de fotbal; melancolie; mereu; minciună; mini descurajare; minte; mîhni; mîhnit; a se mînia; mînie; moment neplăcut; multă; neagră; necăjeală; nedreptate; negativ; negru
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
apucă (11); susține (10); are (9); avea (9); lua (8); a avea (7); apuca (7); de mînă (7); lasă (7); deține (6); pasul (6); poftim (6); pune (6); lăsa (5); păstrare (5); ajutor (4); brațe (4); copil (4); dă (4); îmbrățișare (4); încredere (4); legătură (4); posedă (4); posesie (4); putere (4); secret (4); suport (4); susținere (4); trage (4); ajuta (3); aruncă (3); în brațe (3); bun (3); ceva (3); cont (3); da (3); durează (3); grijă (3); leagă (3
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
care duc la apariția unui mediu de lucru ostil: glumele fără perdea sau jignitoare; comentariile cu privire la părțile corpului sau la viața sexuală; fotografiile, afișele, calendarele și desenele explicite; privirile încruntate, privirea insistentă sau gesticulația; atingerile - mângâierile, bătăile ușoare pe umăr, îmbrățișările, masarea umerilor, ciupiturile”. Același cod enumeră exemple de porecle ori sintagme care „creează un mediu de lucru intimidant, ostil sau neplăcut: mironosiță; frigidă; homo; cicălitor; doar voiam să-ți captez atenția pentru că știu că îți place” (Sexual Harassment: Hostile Work
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
greu... vă explic eu altădată... De data asta, aparența îmi joacă festa... Eu v-am cîștigat... dar aparțineți soțului... Al dracului aparență! (îi sărută mîna și o îmbrățișează; în clipa asta se aud bubuituri în pereți; toți se desfac din îmbrățișări și devin extrem de încordați) Mihai: (într-un tîrziu, îndrăznind) Dar acum cine mai bate?! Vecin 1: (după o pauză) Nu știu. (judecînd cît se poate de logic) Noi nu. Nu, pentru că sîntem aici. Nici dumneavoastră, pentru că și dumneavoastră sînteți aici
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mărul a fost considerat un fruct al cunoașterii și al libertății, mărturie stând dispunerea interioară a sâmburilor, sub formă de stea cu cinci colțuri. Steaua cu cinci colțuri este un simbol al microcosmosului uman, în timp ce steaua cu șase colțuri semnifică îmbrățișarea spiritului cu materia, a principiilor activ și pasiv, evoluția și involuția. În general, stelele au fost considerate ferestre ale lumii, niște deschizături ale cerului care pot să fie în număr de 7, 9, 12 sau 15 (în mitologia nordică). Potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
marea frază ("Oracolul mut"). Cuvintele devin toate menite să reziste în fața timpului ("Structură"). În ciclul "Voluptatea limitelor", principiul clasic al perfecțiunii înțelese ca fapt precis conturat și împlinit e trăit intens: "Ah! Unde-i timpul cald când orice gest/ era îmbrățișare sau ofensă!/ Azi soarele minunilor s-a stins./ Iar armonia muzicii de sfere/ cu strune rupte tinde-n necuprins/ o plasă uriașă de tăcere". Ștefan Aug. Doinaș poetizează frecvent motive ce țin de universul clasic, setea de echilibru și dezvăluirea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
către pace, ca Hölderlin mă tângui frumos." Tematica frecventă însă rămâne dragostea ceremonios prezentată într-un univers vegetal, cu o figurație care amintește de parnasieni. În mijlocul câmpiei am văzut/ zeii și zeițele ierburi ca o apă verde,/ înflorind în sfinte îmbrățișări, plătindu-și datoriile către bătrâna Gee./ Asemenea lor m-am dorit alături de tine." "Cântarea cântărilor" merge pe urmele lui Corneliu Moldovan, Marcel Breslașu și Gheorghe Tomozei în sensul că parafrazează în șapte cânturi "Cântarea cântărilor" după versiunea lui Gala Galaction
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mai toți criticii, lăudând prima carte a poetei. Numai că nu a mai reușit să se întoarcă la uneltele sale nici după 1960, când mai încearcă senzualități târzii ("Trupul acela masiv și veșted/ care n-a uitat încă de tot îmbrățișarea bărbatului"), și poeta ajunge să se confeseze, degenerând în reportaj: "De aceea, când mă întorc aici, mi se pare/ ceru-i mai străveziu ca oriunde,/ Și-s luceferii mai mulți,/ că vântul îmi mângâie fața mai răcoros." " Tocmai ieșeam din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
îl vede pe cine." "A patra elegie" și "A șasea elegie" sunt elegiile meditației. În "A patra elegie" asistăm la sfâșierea teribilă între "visceral" și "real", a luptei pentru refacerea unității, unitate generată de împreunarea cărnii și a spiritului, asemeni îmbrățișării bărbatului cu femeia; trupul teribil îl prăbușește seară de seară în somn, vrând să-l ucidă cu disperarea amneziei, după atingerea absolutului: "și neucigându-mă/ ca să poată fi, totuși trăit de cineva". "A șasea elegie" este a dilemei. În "Engrame
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să vă conțin. Când vrei să spui deodată cele mai dragi amintiri pe care le ai despre cineva, ele nu vin coerent, ci se amestecă. O voce veselă și curioasă la telefon, pe fix, o felicitare cu o păpușă, o îmbrățișare, o stradă din New York noaptea, pe frig, un moment dintr-o zi de filmare (la Luna Verde) când turnam împreună sânge pe zăpadă, o indicație neașteptată, un lucru pe care l-ați făcut doar pentru că așa am vrut eu, concertul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu greu în valul de amintiri și gânduri care mă copleșesc; un sentiment de smerenie mă subjugă și mă cucerește, un soi de venerație care mă distanțează și mă îndeamnă la o plecăciune în fața personalității sale, o smerenie ca o îmbrățișare, ca un sentiment de mândrie pentru el și pentru toți oamenii de valoare pe care i-am cunoscut și m-am format odată cu ei. Mulți dintre ei ne-au lăsat "cu plânsul și cu toamna" și iar îl aud pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și în viață. Cum creați legatura actor-regizor-public? Prin dragoste. Nu poți să ceri ceva dacă nu te oferi, dacă nu oferi totul. Și această chemare se naște doar din dragoste. Teatrul până la urmă este o relație erotică, un frison în îmbrățișarea scenă-public. Spectatorul vine pentru această întâlnire care trebuie să-l surprindă, să-l atragă, să-l seducă. Iar noi de cele mai multe ori credem că trebuie doar să privească și să-i placă. Nu, nu e de ajuns, trebuie să afle
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Om, construind astfel o relație cu elevul. Elevul trebuie să vadă în învățătorul său un prieten mai mare de la care află multe lucruri care-l interesează și căruia îi poartă un respect deosebit. O vorbă, o atingere, o mângâiere, o îmbrățișare a învățătorului pentru micuțul școlar au o mare putere sentimentală. Astfel, învățătorul poate să-și ajute elevii să reflecteze asupra propriilor dorințe și planuri, încercând totodată să înțeleagă opțiunile acestora. În cazul în care elevul a făcut o alegere iresponsabilă
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
sexy și talentată. Nu-i spun numele întreg, doar prenumele Marga. Sub influență bahică, mă îndrăgostesc rapid de ea, deși era mai în vîrstă. Cam cu 10 ani. Dar nu conta. Chef de după premieră. Începe relația. Mă duce la gară. Îmbrățișări, tandrețe maximă... Îi promit că voi reveni în week-end, să stau cu ea. Acceptă. O lună, am făcut naveta București-Galați. În timpul săptămînii, mă suna, seara, la văduva lui Sică Alexandrescu, pe strada Precupeții Vechi (mă documentam, în casa celebrului regizor
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
luminii care îl îmbrățișa fără voia lui." Aceeași fascinație dublată de teroare, pe care Aposol le-a mai resimțit, îngemănate, în momentele cheie ale istoriei lui, se exprimă direct aici. Nu este de mirare, de aceea, că momentele terifiante ale "îmbrățișării", semănînd cu un rapt, se curmă într-o veritabilă contopire extatică: "Dezmierdarea razelor tremurătoare începea să i se pară dulce ca o sărutare de fecioară îndrăgostită, amețindu-l, încît nici bubuiturile nu le mai auzea. În neștire, ca un copil
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și oroarea se manifestă întîi ca o apărare involuntară față de invazia necontrolată asupra eului. Concomitent, bărbatul se lasă pătruns de unda cotropitoare. Luptînd împotriva dispersiei propriei voințe, Apostol sfîrșește prin a-și depăși spaima, prin a-și uita mînia, în îmbrățișarea hipnotică a suprarealității care-l subjugă. Lumina apare ca principiu dominator fascinant, în simbolistica bogată a căruia romanul amorsează scenele cele mai însemnate pentru structura operei. Lumina "vorbește" personajului, pietrificat într-o teroare acceptată, însă "limbajul" ei simbolic derivă din
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Lenora intrată în palatul morții ei apropiate, pe Maxențiu în palatul cavou de marmore albe, casa Razu. O singură "jertfă" fericită în zidirea simbolică, identificarea destinală cu spațiul locuirii sau al edificiului emblemă: Mini. Euforia ei nelimitată o transportă spre îmbrățișarea arhetipului: Își asemui sufletul cu soția Meșterului Manole, cu picioare mici, vajnice, care șovăiau, dar nu se dau învinse, zorind fără preget, nerăbdător, curagios, prin torente, izbit, bătut de vînt, udat de șuvoaie, ca și ea neînvins în dorul de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
anime. Ca și în romanul O moarte care nu dovedește nimic, tortura provine din îndoială, din epuizarea psihică pe drumul presupunerilor. O tiranie a "posibilităților închipuite" pare a lega finalul (misterios) al Irinei de romanul următor, al Ioanei. Desfăcut din îmbrățișarea castă a Ioanei, bărbatul se pregătește pentru ritualul său insomniac. "Vechile scene" ale vieții celor doi, imaginile unui trecut apăsător, descoperite cu voință, procură naratorului sentimentul coincidenței sensibile a celor două euri temporale distincte, suprapunere reflectată oarecum paradoxal, cu deplină
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
imateriale ale domeniului vizibil, ale lumii lui dintîi, în care trăia prin toate simțurile. Nu este departe, de aceea, clamarea vieții pierdute (prin desprinderea de ținuturile Brăilei, ale dunărenilor, pe lîngă mai dureroasa despărțire de cunoscutul vizibil): "Zbor cu lotca, îmbrățișări cu valurile, izbînzi la pescuit, lumina și libertatea care dau drumul nestînjenit puterii din el, să miște, slobodă, brațele tari, și-i mînase picioarele neostenite...Unde erau?" (s. n.) Un Ubi sunt?...măsurat în limitele unei singure vieți, spre a cărei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cu surioara, fără mama. Voia să înceteze cît mai repede jocul dintre tata și mama și să se-mpace. Dar tata o mituia pe surioară cu o zi petrecută în parcul de distracții și cu înghețată. Era de-ajuns o îmbrățișare a piciorului tatălui și un scîncet că hai, mamă, lasă-ne, o să fim cuminți. Surioara zicea că tata se juca cu ea și o făcea să rîdă și-i cumpăra înghețată, iar mama nu-i dădea voie să se uite
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
sfert În cele patru puncte cardinale. Obiceiul simbolizează Îmblînzirea și Îndepărtarea spiritelor rele, din cele patru colțuri ale lumii. Dacă ginerele Își are locuința În alt sat, despărțirea miresei de cei dragi, se face cu multă duioșie, cu lacrimi și Îmbrățișări. Apoi se duc la biserică unde are loc cununia religioasă. În timpul cununiei religioase, unii nuntași mai bine dispuși Îi șoptesc mirelui: ,, Vezi să nu te calce mireasa pe picior. Există credința că dacă mireasa, În timpul cununiei religioase, calcă bărbatul
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
mișcările involuntare, cum sunt tresăririle. Multe fete simt nevoia de a fi ținute în brațe atunci când adorm, căci acest gest le inspiră siguranță; un băiat trebuie să știe că poziția cea mai securizantă pentru fata pe care o iubește este îmbrățișarea prin spate, recomandată la începutul relației lor. Multe fete continuă să adoarmă cu ursuleții de pluș din același motiv: ceea ce este obișnuit de multă vreme este liniștitor. În ceea ce privește manifestările hipnapompice (de trezire) cea mai comentată în rândul băieților este erecția
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
confortului absolut. Există, totuși, încă un motiv care mă determină să amân mereu ziua cea mare. Deoarece am admirat puțin prea mult prințesa din borcan, așteptându-și ghemuită hrana, stând pe pietricică, la rece, mi-e teamă că, după primele îmbrățișări în patul nostru cu baldachin, odată stinse candelabrele, aș putea fi distras, obsedat de această viziune (asta dacă nu cumva, sensibilizat deja de frumusețea secretă, de frumusețea atât de deosebită a broaștei, și considerând-o pe cea de lângă mine prea
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Om, construind astfel o relație cu elevul. Elevul trebuie să vadă în învățătorul său un prieten mai mare de la care află multe lucruri care-l interesează și căruia îi poartă un respect deosebit. O vorbă, o atingere, o mângâiere, o îmbrățișare a învățătorului pentru micuțul școlar au o mare putere sentimentală. Astfel, învățătorul poate să-și ajute elevii să reflecteze asupra propriilor dorințe și planuri, încercând totodată să înțeleagă opțiunile acestora. În cazul în care elevul a făcut o alegere iresponsabilă
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3058]
-
Pentru creator, zborul semnifică deopotrivă aventură erotică dar și elevație spirituală, creație în deplină libertate, ceea ce anticii numeau ascensio spintualis. În capitolul E tot fîlozofie... lecția de gnoseologie, pe care Ștefan i-o oferă răbdător Elei, sfârșește într-o pasională îmbrățișare. Aerul și al treilea element al său, mișcarea, creează, filtrate prin conștiința auctorială, un flux al memoriei care mistuie gândul aceluiași Fred, el transferând ceva din propria-i mobilitate unui personaj inerțial, precum Valeria: "Aș vrea să spun ceva, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]