3,379 matches
-
militare și sărbători populare. Piața Sfântul Isaac este împodobită de monumentul țarului Nicolae I, care este singura statuie ecvestră cu două puncte de sprijin (picioarele din spate ale calului). Printre monumentele publice ale orașului se află și statuia circulară a împărătesei Ecaterina cea Mare de pe Nevsky Prospekt, statuile unor cai din bronz de pe podul Anicikov, o statuie ecvestră, în stilul lui Rodin, a țarului Alexandru al II-lea și Monumentul tricentenarului - dăruit de poporul Franței și instalat în Piața Sennaia. Câteva
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
de Andrei Belîi). "Articol principal: Lista oamenilor din Sankt Petersburg" Numeroși aristocrați ruși și din întreaga lume, politicieni și oameni de cultură sau de știință s-au născut sau au trăit în Sankt Petersburg. Printre ei se află împărații și împărătesele Rusiei, romancierii Fiodor Dostoevski și Vladimir Nabokov, compozitorii Modest Mussorgski, Piotr Ilici Ceaikovski, Igor Stravinski și Dmitri Șostakovici, pictorii James McNeill Whistler și Kazimir Malevici, oamenii de știință Leonhard Euler, Mihail Lomonosov, Heinrich Schliemann și Alfred Nobel, balerinii sau actorii
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
Siderurgic Reșița)- în prezent TMK-Reșița și U.C.M.R. (Uzina Constructoare de Mașini Reșița) sunt uzinele care au susținut orașul și l-au ținut în viață mai bine de 300 de ani. Primele uzine au fost fondate în 1771, în timpul domniei împărătesei Maria Terezia. La 3 iulie 1771 au fost inaugurate primele furnale înalte de pe actuala vatra a furnalelor din cadrul SC TMK Reșița SA. În trecut au fost cunoscute sub denumirea de Uzinele și Domeniile Reșița sau UDR, așa cum se poate citi
Reșița () [Corola-website/Science/296939_a_298268]
-
repede contingențe germane au întărit forțele austro-ungare în Ardeal, iar Bucureștiul a fost capturat de către Puterile Centrale (6 decembrie 1916). În această perioadă, situația internă în Imperiul Rus devenise instabilă, deoarece tarul era plecat pe front și conducerea incompetență a Împărătesei Alexandra cauza proteste din toate colțurile Rusiei, care au provocat asasinarea de către un grup de aristocrați conservatori a lui Rasputin, un preferat al împărătesei, în decembrie 1916. În martie 1917, demonstrațiile din Sankt Peterburg au culminat cu abdicarea tarului Nicolae
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
internă în Imperiul Rus devenise instabilă, deoarece tarul era plecat pe front și conducerea incompetență a Împărătesei Alexandra cauza proteste din toate colțurile Rusiei, care au provocat asasinarea de către un grup de aristocrați conservatori a lui Rasputin, un preferat al împărătesei, în decembrie 1916. În martie 1917, demonstrațiile din Sankt Peterburg au culminat cu abdicarea tarului Nicolae al II-lea al Rusiei și constituirea unui guvern centrist provizoriu, condus de Kerenski, care împărțea puterea cu Sovietul din Petrograd. Această diviziune a
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
15 martie 1917 la sfârșitul revoluției din februarie. A fost asasinat împreună cu întreaga sa familie de către bolșevici la ordinul lui Lenin. Canonizat drept sfânt al bisericii ortodoxe ruse. Ca fiu al Împăratului Alexandru al III-lea al Rusiei și al Împărătesei Maria Feodorovna (născută Prințesa Dagmar a Danemarcei), Nicolae era nepotul Împăratului Alexandru al II-lea al Rusiei pe linie paternă și al Regelui Cristian al IX-lea al Danemarcei pe linie maternă. Avea trei frați mai mici: Alexandru, George, Mihail
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
Nicolae s-a reîntors la Sankt Peterburg cu o ură crescută față de Imperiul Japonez. Nicolae s-a suit pe tron pe 1 noiembrie 1894, și la scurtă vreme după aceea s-a căsătorit cu Prințesa Alix (din acel moment înainte Împărăteasa Alexandra Feodorovna). Ei au avut cinci copii: Marile Ducese Olga, Tatiana, Maria, Anastasia și Țareviciul Alexei. Titlul de Țar, derivat din titlul roman Cezar, ajuns în rusă prin bizantinul "Kaisar", a fost abolit oficial în 1712 de Petru cel Mare
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
ajutor pretutindeni; l-a găsit la un mistic, Grigori Rasputin. Se părea că Rasputin putea să-l ajute pe bolnav când acesta avea hemoragie internă, iar Alexandra a devenit din ce în ce mai dependentă de acest vraci și de sfaturile lui, pe care împărăteasa le accepta ca venind direct de la Dumnezeu. Nicolae voia să fie iubit de supușii săi. Dacă ar fi fost lăsat să acționeze după cum credea el, ar fi putut accepta sistemul monarhic constituțional și ar fi devenit un împărat reformator. Influența
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
din funcție a unchiului său, Marele Duce Nicolae, (septembrie 1915), după pierderea teritoriului care-i revenise Rusiei la ultima împărțire a Poloniei. Eforturile împăratului de a supraveghea acțiunile de pe front au lăsat în mod inevitabil treburile de acasă în mâinile împărătesei. Departe de opinia publică, Nicolae nu înțelegea cât de suspicioși erau oamenii de rând față de Alexandra, o femeie care era nemțoaică prin naștere și victimă a zvonurilor distructive despre dependența ei de Rasputin. Un grup de curteni, profund nemulțumiți de
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
a ajutat autoritățile să localizeze trupurile. Testele ADN au fost modalitățile principale folosite la identificare. O probă de sânge a Prințului Philip, un descendent al Reginei Victoria și prin aceasta văr cu Alexandra, a fost folosită pentru a identifica pe împărăteasă și pe fiicele ei cu ajutorul genelor mitocondriale. O altă metodă de identificare a fost noua tehnică medico-legală de supraimpresionare a fotografiilor făcute craniilor. Două trupuri nu au fost găsite încă: acela al lui Alexei și al uneia dintre fiice — Tatiana
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
l-au determinat pe ultimul țar să se opună democratizării Rusiei, fapt pentru care unii istorici nici măcar nu-l compătimesc pentru rolul de victimă brutal executată, în perioada tulbure și agitată a războiului civil. Țarul Nicolae al II-lea și împărăteasa Alexandra au avut următorii copii:
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
mare debit este Hercules, care are emergenta sub Hotelul Roman și acolo se înscrie în hartă Baia nr. 9. Stațiunea este vizitată de-a lungul timpului de mari personalități, între care: împăratul Iosif al II-lea, împăratul Francisc I și împărăteasa Carolina, împăratul Franz Iosef și împărăteasa Elisabeta. În 1852 împăratul Austriei considera Băile Herculane ca fiind „cea mai frumoasă stațiune de pe continent”, iar împărăteasa Elisabeta (Sisi) scrie un jurnal intim în care Băile Herculane sunt o prezență distinctă și încântătoare
Băile Herculane () [Corola-website/Science/297208_a_298537]
-
emergenta sub Hotelul Roman și acolo se înscrie în hartă Baia nr. 9. Stațiunea este vizitată de-a lungul timpului de mari personalități, între care: împăratul Iosif al II-lea, împăratul Francisc I și împărăteasa Carolina, împăratul Franz Iosef și împărăteasa Elisabeta. În 1852 împăratul Austriei considera Băile Herculane ca fiind „cea mai frumoasă stațiune de pe continent”, iar împărăteasa Elisabeta (Sisi) scrie un jurnal intim în care Băile Herculane sunt o prezență distinctă și încântătoare. În urma Primului Război mondial și al
Băile Herculane () [Corola-website/Science/297208_a_298537]
-
lungul timpului de mari personalități, între care: împăratul Iosif al II-lea, împăratul Francisc I și împărăteasa Carolina, împăratul Franz Iosef și împărăteasa Elisabeta. În 1852 împăratul Austriei considera Băile Herculane ca fiind „cea mai frumoasă stațiune de pe continent”, iar împărăteasa Elisabeta (Sisi) scrie un jurnal intim în care Băile Herculane sunt o prezență distinctă și încântătoare. În urma Primului Război mondial și al Tratatului de la Trianon Banatul așadar și comuna au devenit parte a României. În stațiune există Muzeul Nicolae Cena
Băile Herculane () [Corola-website/Science/297208_a_298537]
-
Foametea din China de Nord dintre 1876-1879, în care au murit între 9 și 13 milioane de oameni. În 1898, Împăratul Guangxu a elaborat un plan de reforme, pentru a stabili o monarhie constituțională modernă, dar a fost împiedicat de către Împărăteasa Văduvă Cixi, printr-o lovitură de stat. Nefasta rebeliune antioccidentală a Boxerilor din 1899-1901, a slăbit și mai mult dinastia Qing. Revoluția Xinhai din 1911-1912 a pus capăt dinastiei Qing și a stabilit Republica Chineză. La 1 ianuarie 1912, Republica
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
remarcându-se doar grădina conacului Catargiu din centru, în care erau plantați peste 2000 mii de pomi fructiferi și decorativi. Abia în 1856 este amenajată prima grădină publică, care ocupă un sector în apropierea conacului lor, denumită inițial în onoarea împărătesei Maria Alexandrovna. Ulterior este cunoscută sub numele „grădina Bodescu”, în perioada interbelică «Regina Maria», iar în prezent Parcul Andrieș. Primul plan arhitectural a devenit punct de pornire a dezvoltării orașului. Planul urbanistic din 1845 se reflectă și în prezent în
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
Călatei", cea care a atras atenția lumii asupra artei populare din zona etnografică Călata. Această statuie se află în , în spatele Turnului de Apă, fără nicio mențiune despre sculptor sau despre persoana reprezentată. Multă lume crede că statuia o reprezintă pe împărăteasa Sissi a Austriei.
Grădina Botanică din Cluj () [Corola-website/Science/296744_a_298073]
-
12 iulie 1733 călugărițele ursuline sosite de la Pojon (azi Bratislava) au preluat biserica. În 1733 a fost construită o școală de fete pe amplasamentul vechii mănăstiri dominicane. Importante lucrări de renovare au avut loc în 1774, cu sprijinul financiar al împărătesei Maria Terezia. Cu acest prilej, deasupra arcului de triumf se află o inscripție în limba latină care amintește de binefăcătoarea bisericii. Textul inscripției este următorul: ""†•Haec aedes pietate Mariae Theresiae reginae avgvstae fvlta ac restavrata est•"" (în ). Textul este scris
Biserica ursulinelor din Sibiu () [Corola-website/Science/317092_a_318421]
-
află trei altare de dată relativ recentă: Pe pilaștrii interiori sunt amplasate statuile diferiților sfinți care se bucurau de o cinstire specială din partea maicilor. Un element inedit îl constituie inscripția de deasupra arcului de triumf, care amintește de binefăcătoarea bisericii, împărăteasa Maria Terezia. Literele textului latin, marcate cu roșu, indică anul ultimei mari renovări (1774). În prezent, Biserica ursulinelor este folosită atât de comunitatea romano-catolică, cât și de cea greco-catolică din Sibiu. Slujbele religioase romano-catolice sunt celebrate în limba latină în
Biserica ursulinelor din Sibiu () [Corola-website/Science/317092_a_318421]
-
rupți în patru, li s-au tăiat limbile, nasurile sau urechile, sau au fost arși cu fierul roșu pe frunte. În acea perioadă, regiunea era foarte slab populată. De aceea, numeroși răsculați au reușit să se ascundă la ferme izolate. Împărăteasa Ecaterina a emis, după înăbușirea revoltei, un ukaz prin care a interzis reorganizarea cazacilor din regiune în conformitate cu obiceiurile strămoșești. De asemenea, pentru prevenirea unor revolte viitoare, în capitala ținutului a fost încartiruită o garnizoană permanentă, condusă de locotenent-colonelul Simonov și
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
îngrijorată de durata rebeliunii, Ecaterina cea Mare a trimis împotriva răsculaților trupele de pe granița cu Imperiul Otoman de sub comanda generalului Alexandr Suvorov. Suvorov a câștigat o serie de lupte, iar liderii cazacilor au luat hotărârea să încerce să obțină iertarea împărătesei, predându-l în schimb pe Pugaciov. Suvorov l-a interogat personal pe impostor, după care l-a transportat la Moscova, unde a fost închis pentru o vreme. Principalii colaboratori ai lui Pugaciov din rândurile cazacilor de pe Iaik - Ivan Zarubin, Perfiliev
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
pe impostor, după care l-a transportat la Moscova, unde a fost închis pentru o vreme. Principalii colaboratori ai lui Pugaciov din rândurile cazacilor de pe Iaik - Ivan Zarubin, Perfiliev, Maxim Șigaev - au fost executați alături de liderul lor. După înăbușirea răscoalei, împărăteasa Ecaterina a publicat un edict prin care, pentru ștergerea definitivă din memoria colectivă a rebeliunii cazacilor de pe Iaik, a schimbat denumirea orașului din Iaițk în Uralsk, respectiv a „cazacilor de pe Iaik” în „cazacii de pe Ural” și a anulat ultimele rămășițe
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
1672, 1727 (când jumătate a satului era stăpânită de boierul Constantin Palade), 24 iunie 1739, 3 decembrie 1782. Un document din 1769 menționează că un oarecare părinte Benedict, egumenul Mănăstirii Moldovița, a fost trimis de Divanul boieresc din Moldova la împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei, el găsind aici moșia unui boier pe nume Stârcea. Biserica de lemn din Rudești a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, acest lucru fiind atestat de inscripția "1792" de pe unul dintre clopotele
Biserica de lemn Sfântul Dumitru din Rudești () [Corola-website/Science/317161_a_318490]
-
numit mitropolit de Carloviț, și a decedat un an mai târziu. Așadar biserica de lemn din Ghighișeni a fost ridicată între 1740-1749. Se poate merge un pas mai departe dacă se ia în considerare faptul că Maria Tereza a devenit împărăteasă în 1745 și a fost cunoscută mai departe sub această titulatură. Momentul ridicării bisericii se restrânge astfel între 1740-1745. Bibliografia ne transmite anul 1743, care pare credibil și a fost probabil preluat dintr-o sursă mai veche rămasă necunoscută. În
Biserica de lemn din Ghighișeni () [Corola-website/Science/317207_a_318536]
-
Pavel (; "Pavel Petrovich") (1 octombrie 1754 - 23 martie 1801) a fost împărat al Rusiei în perioada 1796 - 1801. Pavel s-a născut în Palatul împărătesei Elisabeta din St Petersburg. A fost fiul moștenitorului Elisabetei, Marele Duce Petru (mai târziu împăratul Petru al III-lea al Rusiei) și al soției lui Marea Ducesă Ecaterina (mai târziu împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei). În memoriile ei
Pavel I al Rusiei () [Corola-website/Science/317491_a_318820]