KorAP: Find »[drukola/base=împodobi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...191 >

4,751 matches

Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828

viața nou întemeiată prin unirea mirilor. Asfel, casa mirelui și casa miresei sunt împodobite, în Bucovina, cu cetină verde de brad, iar în alte părți (cum ar fi în Dobrogea), înainte de cununie, doi feciori merg înaintea miresei, ducând un brad împodobit cu flori, hârtie poleită și maramă, jucându-l tot drumul până la biserică, apoi îl aruncă peste biserică sau îl lasă în curtea bisericii 327. În Oltenia se spune că "așa cum frunzele acestui copac nu cad niciodată, ci sunt întotdeauna verzi

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Domnul mirelui și miresii." 328Pentru a nu putea fi luat de cineva și dus la răspântii, risipindu-se astfel "casa" mirilor, "bradul de nuntă" era pus pe casă.329 Carul cu care mireasa își duce zestrea la casa mirelui era împodobit cu cetini de brad de care mireasa lega câte o năframă "cusută cu mâinile ei" 330 În toate regiunile unde este prezent, "bradul de nuntă" înseamnă "veselie": "precum oricine se bucură de verdeața bradului, astfel să se veselească și nuntașii

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
preotului, nașilor și a rudelor, printr-un praznic ce se dă de pomană la 12 săraci, "pentru ca să aibă ei și familia celor căsătoriți, pe cealaltă lume, un pom pe care să se odihnească". Pomul se așează în pământ și se împodobește cu diferite "poame" (fructe) și cu un șarpe făcut din lumină de ceară pentru a reprezenta "pomul lui Adam din Paradis", iar, lângă pom, se așează un "scaun de brad", 339 pentru odihna vieții pe lumea cealaltă. În anumite regiuni

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
așează un "scaun de brad", 339 pentru odihna vieții pe lumea cealaltă. În anumite regiuni, mai ales în Transilvania, nu se face nicio nuntă fără steag. În Munții Apuseni ai Transilvaniei, steagul se face dintr-un vârf subțire de brad, împodobit cu "năframă" de mătase și cu panglici; printre coroanele cetinei se pune "strămătură" (fire de ață multicoloră), iar, în vârf se pune un clopoțel. "Steagul" apare și la românii din Macedonia și se numește "flambură" (flamură), în vârf având o

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
vârf având o cruce din lemn în care se înfig trei mere. Acest obicei al steagului nupțial este de origine slavonă, utilizat, mai ales, la slovaci și la sârbi, maghiarii adoptându-l de la sârbi. 340 La huțulii din Bucovina, se împodobesc două steaguri, unul pentru mire și unul pentru mireasă, făcute din "doi pomi de cedru". "Îmbrăcatul steagului" se face luni seara, înainte de nuntă, la casa mirelui, când fetele împodobesc cedrul cu lână sau cu ață albă, sură (gri) și roșie

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
maghiarii adoptându-l de la sârbi. 340 La huțulii din Bucovina, se împodobesc două steaguri, unul pentru mire și unul pentru mireasă, făcute din "doi pomi de cedru". "Îmbrăcatul steagului" se face luni seara, înainte de nuntă, la casa mirelui, când fetele împodobesc cedrul cu lână sau cu ață albă, sură (gri) și roșie, cu spic de orz, în vârf legau un ciucure din boabe de călin, "îngrădit" cu un "ciochine" de ovăz. Marți și miercuri din săptămâna premergătoare nunții, oaspeții se adunau

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
casei, de doi pari ce încadrează ușa și se țin până la înmormântare. "Prapurul" din Bucovina înlocuiește "steagul" din Transilvania. În trecut, la casa în care se afla un mort, se punea un brad (numit bradul de la morți), "frumos și verde, împodobit cu flori, cu cununi și cu maramă, în formă de steag". În Banat, moartea unui tânăr este înștiințată de un om care merge prin sat cu un steag negru 346. În Bucovina, bradul, împodobit la moartea tinerilor, necăsătoriți, este dus

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
bradul de la morți), "frumos și verde, împodobit cu flori, cu cununi și cu maramă, în formă de steag". În Banat, moartea unui tânăr este înștiințată de un om care merge prin sat cu un steag negru 346. În Bucovina, bradul, împodobit la moartea tinerilor, necăsătoriți, este dus de vătăjei (vornic sau vestitor) la înmormântare, "pentru a vesti nunta", apoi se îngroapă la capul mortului, lângă cruce, împreună cu "bățul de vătăjel". 347 La romani, exista același ritual al arborelui de moarte, reprezentat

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Totuși, se crede că a rămas în brad puțină "mânie de-a Satanei" și de aceea pocnește când se pune pe foc 349. "Pomul" care-l însoțește pe mort la groapă este făcut dintr-un "pom roditor de grădină" și împodobit cu fructe sau cu păsări făcute din aluat, colăcei, scărițe și cârlige, din aluat, turtă dulce 350. "Pomul morții" este, de fapt, un "pom al vieții", mijlocind "trecerea din lumea aceasta în cealaltă" și oferind umbră "sufletului" care se rătăcește

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
este, de fapt, un "pom al vieții", mijlocind "trecerea din lumea aceasta în cealaltă" și oferind umbră "sufletului" care se rătăcește în drumul său spre rai 351. La Fundu Moldovei din județul Suceava, în trecut, se punea câte un brăduț împodobit cu lână albă, la cele patru colțuri ale carului în care era pus sicriul 352. La câtva timp după înmormântare, se plantează, la capul celui petrecut din lumea aceasta, un pom roditor, pentru a-i ușura "traiul" pe lumea cealaltă

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
trăiește / Te-ndulcește / Și hrănește, / Dacă moare / Te-ncălzește."357 Un alt ceremonial nocturn, de aflare a norocului și a ursitei, specific Anului Nou, este Vergelul (întâlnit în Bihor). După ce s-a strâns toată mulțimea la o gazdă, stăpâna casei împodobește o masă cu o față curată , iar gospodarul pune pe masă un ciubăraș sau un vas cu apă neîncepută. O dată Vergelul început, fiecare participant la ceremonie aruncă în apa neîncepută un obiect cuțitaș, crucer, bumb, inel, cheiță, cercel). Apoi, un

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
ofrandă pentru sufletele morților, mai ales, în Sâmbăta morților sau la Moșii de Vară, de dinaintea Duminicii Mari. Peste tot în Bucovina, în sâmbăta de dinaintea Duminicii Mari, se dau de pomană, pentru primenirea morților, căni sau cofițe pline cu apă proaspătă, împodobite cu flori, mai ales cu busuioc, legate la torți cu ață (strămătură) roșie, împreună cu o lumânare.389 În a doua zi de Duminica Mare, în Bucovina, întreaga comunitate, împreună cu preotul, merg la câmp ca să stropească holdele cu apă sfințită pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
plătesc și vămile!"394 Obiceiul purtatului apei din casă în casă, dar cu alte conotații, apa având puteri profetice, se practică și la românii din Peninsula Balcanică, de sărbătoarea numită "Taghianilu", în ajunul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, de Sânziene. Fetele împodobesc o găleată, cu flori culese de pe câmp și, umplând-o cu apă neîncepută, colindă casele, cântând "taghiani". Gazdele pun în găleată diferite obiecte de argint; dacă aceste obiecte se albesc înseamnă că vor trăi ani mulți, fericiți, iar dacă se

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
cu apă neîncepută, colindă casele, cântând "taghiani". Gazdele pun în găleată diferite obiecte de argint; dacă aceste obiecte se albesc înseamnă că vor trăi ani mulți, fericiți, iar dacă se înnegresc vor muri curând. Tot de "Taghiani" (Sânziene), cu găleata împodobită cu flori de câmp, asemuită cu o mireasă, fetele, însoțite de băieți, merg prin sat, cântând "taghiani": Unde ai pornit, unde mi te-ai gătit? / Am pornit la cei nouă frați, / Nouă frați, / Tineri ne-nsurați, / Ne-nsurați, / Nelogodiți." Apoi

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
mă-ta cu tată-tău? / Nimic nu e. / Nimic să nu s-aleagă de (cutare) la judecată în divan..."396 De Sfântul Ilie, în Bucovina, mai ales în regiunile Crasna și Câmpulung, de sufletul morților se trimit ulcele cu apă, împodobite cu flori și legate, împrejurul gurii, cu "strămătură" roșie, sfințindu-se, astfel, drumurile pe care le străbat sufletele morților.397 Sfințirea gospodăriilor se face la început de august, de ziua Macaveilor (Macoveilor) sau Ziua Crucii de vară. În Bucovina, se

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
sau până ce se macină grâul nou. Atunci se taie și se face focul la care se coace prima pâine din acel an, aducătoare de noroc.448 La englezi, dansul circular, în jurul "pomului de mai", vopsit în roșu și alb și împodobit cu steaguri și flori, simboliza un străvechi rit de fertilitate.449 În mentalitatea europeană, "pomul de mai" exprimă actul primordial al regenerării cosmice, reprezentarea vie a axei cosmice.450 O altă reprezentare a pomului vieții este teiul de Rusalii care

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
cu steaguri și flori, simboliza un străvechi rit de fertilitate.449 În mentalitatea europeană, "pomul de mai" exprimă actul primordial al regenerării cosmice, reprezentarea vie a axei cosmice.450 O altă reprezentare a pomului vieții este teiul de Rusalii care împodobește porțile gospodăriilor de Duminica Mare. Acest tei se păstrează, ca și mâțâșorii de la Florii, și este bun de leac împotriva unor boli sau apără casa de grindină dacă se pune pe foc atunci când este zloată mare.451 Întemeierea mitică a

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
De la fete din uliță; / De la strat cu busuioc, / De la feciorii din joc. Ia-ți, mireasă, ziua bună, / De la soare, de la lună, / De la maica ta cea bună; / De la soare, de la nori, / De la cele mici surori. / Veniți, frați, veniți, surori, / Să mă-mpodobiți cu flori!"134 II.3.2. RELAȚIA OM-COSMOS Domesticind forțele naturii, care devin părtașe la ceremonialul trăirilor originare, omul tradițional își asumă un destin cosmic. Odată trezite la viață proprie, universaliile ontologice reconstruiesc omul tradițional din temelii, convertindu-se la

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
L-e făcut numai cu zisa. / Și după ce le-a gătat, / La toate le-a dat / Multe podoabe mărețe / Și destulă frumusețe. / Și dintru-nceput / Pământu-a umplut / Cu deosebite / Soiuri de vite, / Aeru-n nălțime, / Cu paseri mulțime. / Ceriul l-a împodobit / Cu lună, cu soare / Și cu stele lucitoare; / Marea și apele toate / Cu a peștilor multa gloate / Deci având / De gând / Și vrând / Ca să se proslăvescă / Fapta cea dumnezeiască / Întinzând / Pe Adam din țarină / Cu cuvânt și cu suflare, / Dup-

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Ca să ai dintr-însul parte!". Primind copilul, mama îi răspunde: "Mulțumim, cumătră! / Cum ai ajuns de l-ai botezat / Și încreștinat, / Așa s-ajungi să-l și cununi. / Iar lumin-aceasta / Cum ai făcut-o / Și-ai gătit-o / Ți-ai împodobit-o / Așa s-o vezi și-n cea lume / De gătită / Și-mpodobită."200 "Ursita" se "descântă" cu ajutorul elementelor cosmice care îmblânzesc forțele malefice ale universului: "Lună, doamnă bună, bun cal ai, și frâu n-ai; să te duci la ursita

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
cerul ca o piele / Și l-a-mpodobit cu stele, / Cu luceferi luminoși / Ca să privim și noi la ăști pacatoși; / Vineri a făcut vietățile pomântului / Și păsările cerului; / Sâmbătă a făcut Raiul la răsărit / Și cu tot felul de frumuseți l-a împodobit, / Cu dumbrăvi și cu izvoare / Și cu ape curgătoare, / Pentru toată lumea adapatoare; / Cu câmpii roditoare / Și cu flori mirositoare / Și cu păsări cântatoare."62 "Săptămâna" este prezentată ca ființă mitică a Timpului și în riturile de trecere dintre ani , într-

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
furat" din rai de Iuda, tocmai pentru a face posibilă apariția noului soare, renăscut din cenușa bătrânului soare: "Sculați, sculați, boieri mari, / Florile dalbe! Că vă vin colindători, / Florile dalbe! / Noaptea pe la cântători. / Sculați, sculați, nu adormiți, / Sculați și vă-mpodobiți, / Că nu-i vremea de dormit, / Că-i vremea de-mpodobit / Cu podoabe de argint, / Cu cănafi până-n pământ. / Și sculați și slugile / Să măture curțile, / Că-naintea istor curți / Sunt doi meri mândru-nfloriți / Și doi peri într-argintiți. / La mijlocul

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Nu întâmplător, unul dintre obiceiurile oficiate de Anul Nou este și Vasilca, cu variantele Vasivă, Sivă, Silca. "Vasilca" reprezintă un obicei practicat de țigani, în ajunul Anului Nou: se lua capul de porc, se așeza pe o tavă și se împodobea cu cercei, salbe și mărgele, cu bani, cu basmale de mătase sau de lână, cu flori artificiale, cu beteală și cu o oglindă. Cu această ofrandă, numită Vasilca, mergeau din casă în casă pentru a ura spor și belșug în

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
au văzut, / După mine s-au luat, / Românii cu topoarele, / Țiganii cu baroasele, / Prinsu-m-a, tăiatu-m-a, / Mai frumos pârlitu-m-a; / Lua românii slănina / Și țiganii căpățâna. Da țiganu, ca țiganu, / Văzut-a că s-a înșelat, / Deci el m-a împodobit / Cu cercei, cu ghiocei / Și salbă de nouă lei. La dumneavoastră am adus-o, / S-o vedeți și s-o priviți, / Cu bun dar s-o dăruiți, / Car` cu lei, car` cu bani, / Cu colac de grâu curat, / Pe colac

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
tăierii porcului amintește de jertfele aduse în antichitate zeilor vegetației care se nășteau și mureau în perioada de înnoire a timpului calendaristic. Vasilca sau Siva practicată numai de țigani, originară, de fapt, din nord-vestul Indiei amintește de Siva, divinitatea hindusă, împodobită cu un colier de șerpi, cu trei ochi simbolizând soarele, luna și pământul, regele dansului a cărui sarabandă frenetică este premergătoare distrugerii universului. Ca stăpân al dansului (Nataraja), Siva era reprezentată pe un piedestal de lotus, înconjurat de un semicerc

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]